România U20 a terminat EuroBasket U20 – divizia B din Portugalia pe un modest loc 17, după ce elevii lui Dan Fleșeriu au reușit în cele din urmă să obțină două victorii pe finalul competiției, împotriva selecționatelor Irlandei și Kosovo. În faza grupelor, România a suferit înfrângeri pe linie, în fața Bulgariei, Cehiei, Albaniei!!! și Finlandei.

Rezultatul a venit ca un mic șoc pentru baschetul românesc, după ce în 2017 am câștigat Divizia B cu generația lui Emi Cățe, Bobe și Kuti și în 2018 am jucat la EuroBasket Divizia A. Anul acesta speranțele erau destul de mari pentru generația 1999, dat fiind faptul că elevii lui Dan Fleșeriu au avut toți experiențe în LNBM grație regulii U20, excepția fiind Georgiadis, care joacă peste ocean. Cu toate acestea, rezultatul a fost mai mult decât modest și duce cu gândul la criticile timide pe care o parte din lumea baschetului din România le-a adus acestei reguli.

Astfel, după această prestație palidă, se pot trage câteva concluzii.

- Trebuie să învățăm să creștem jucătorii cu talie. Din lotul României numai patru jucători aveau peste 2m00. Aceștia sunt Dimitri Georgiadis (2m05), David Stan (2m03), Edward Petrescu (2m01) și Nicolae Ciucă (2m00). Dintre ei doar Georgiadis a jucat 21,3 minute pe meci, în timp ce Petrescu a prins 17,7 minute pe întâlnire. Într-adevăr, am terminat pe locul 7 din 21 la capitolul recuperări pe meci, dar doar după ce ne-am „umflat” statisticile cu Irlanda și Kosovo. Dacă tragem linie, e clar că am avut de suferit sub panou și trebuie să avem grijă pe viitor învățăm să ne creștem oamenii mari, să nu devină doar material pentru pick și recuperări.

- Am avut 4 conducători de joc în echipă: Lucas Tohătan, Tudor Fometescu, Marcu Badiu și Sabin Cîrstoveanu. Primii trei cu experiență importantă în sezonul recent încheiat al LNBM, ultimul MVP al turneului U20 în 2018. Cu toate acestea, am fost doar pe locul 17 la pase decisive și pe locul 7 în ceea ce privește cele mai multe turnovers. Am avut doar 12,5 pase decisive pe meci la 17,3 mingi pierdute! Un raport complet nefavorabil care arată cât de puțină experiență au de fapt conducătorii noștri de joc, care sunt folosiți mai degrabă off the ball în campionat. Poate că ar trebui ca aceștia să ințieze mai mult atacul și în meciurile de LNBM și să capete experiență în luarea deciziilor, cel mai elocvent caz în acest sens fiind Georges Darwiche în perioada CSM Steaua.

- E greu să strălucești când ți se văd limitele. În LNBM jucătorii noștri U23 au parte de „protecția” veteranilor din teren. Există de multe ori acel „colț al românului” și în primele 20 de minute se joacă 4 vs 4. Într-adevăr, sunt câțiva tineri români care ies însă în evidență și reușesc să pună umărul la succesul echipei lor. Dar când devin prima armă, cum este cazul competițiilor continentale, se văd punctele slabe din jocul lor. Competiția aceasta ar trebui să fie o motivație pentru tinerii noștri baschetbaliști să își îmbunătățească acele aspecte ale jocului lor care „scârție”.

- Nu este totul chiar atât de negru. Am jucat de la egal la egal timp de cel puțin 30 de minute cu școli bune de baschet, cum au fost cele din Finlanda sau Cehia și am reușit să câștigăm ultimele două partide fără cel mai bun om al nostru, Dragoș Diculescu, cel care a suferit o entorsă pe finalul partidei contra nordicilor.

Ca o concluzie, este clar că minutele în plus primite de acești tineri jucători au ajutat enorm în dezvoltarea lor. Cu toate acestea, ei trebuie să demonstreze că și le merită. Putem argumenta că tinerii talentați și-ar fi primit oricum porția de minute, cum a fost cazul în trecut celor care acum sunt veterani și sunt forțați de această regulă să joace cu prisosință în partea a doua a partidelor.

O soluție ar fi să revenim la doar 10 minute pentru jucătorul U23 și să evităm această inflație artificială, fără să „discriminăm” veteranii români. Sau poate că ar trebui să folosim aceastâ regulă ca o inspirație și și să începem să investim mai mult în copii și juniori, să avem antrenori mai buni, să avem antrenamente specializate în funcțiile de necesitățile tinerilor baschetbaliști și astfel să nu mai pară că cele 20 de minute sunt primite „pe de-a moaca”.

Cert este că Regula U23 este bună, dar nu este îndeajuns, iar copiii care au jucat în Portugalia nu sunt de blamat. Până la urmă culegem ce s-a semănat. Iar generația 1997 pare a fi o excepție.

*foto: fiba.basketball