Se spune că șahul este sportul minții. Ei bine nici baschetul nu este departe. Mai ales atunci când pe banca tehnică se regăsește o minte sclipitoare, un specialist care își gândește în avans orice mișcare.

Articolul acesta se dorește a fi o prezentare a unei scheme de joc. Ea se numește horns (în limba română coarne, dar vom folosi definițiile în limba engleză deoarece sunt niște expresii care greu pot fi traduse în limba română și nici nu se folosesc variantele în limba română în discuțiile dintre antrenori și jucători).

Horns este una dintre schemele elementare pe care o folosește orice echipă care își propune să joace un baschet colectiv. Din punct de vedere tactic o astfel de schemă poate să pună în valoare capacitatea conducătorului de joc de a depăși adversarul după un pick-and-roll (blocaj-ieșire), de a valorifica calitatea aruncărilor dintr-o echipă, sau de a pune în valoare calitățile oamenilor înalți. Ea poate fi pusă în aplicare împotriva oricărui tip de defensivă, fie că e vorba despre apărare om la om, zonă sau apărare combinată.

Schema este denumită horns deoarece (foto 1 stânga) în momentul în care jucătorii sunt așezați pe poziții le prestabilite, ținând cont și de marcajul semicercului, avem forma coarnelor unui taur. De asemenea, această așezare este denumită de anumiți antrenori A-Set, deoarece dacă trasăm niște linii imaginare avem forma literei A (foto 1 dreapta).

Din așezarea horns se pot dezvolta cel puțin 27 de sisteme colective de joc. Vom prezenta câteva dintre ele, cele de bază, însă numărul posibilităților de a executa o singură schemă este de-a dreptul impresionant și vine să confirme cât de multă muncă implică aducerea la numitor comun a tuturor jucătorilor din echipă întrucât o decizie greșită luată de un jucător poate duce la ratarea schemei de joc.

Observăm faptul că jucătorii mari (pozițiile 4-5) urcă undeva la limita semicercului pentru a crea blocaj (pick) conducătorului de joc pe ambele părți. Așa cum avem ilustrat, purtătorul mingii alege blocajul pivotului și se deplasează în dribling pe partea dreaptă. De aici fundașul are patru variante (diagrama A):

- pătrunde pentru finalizare
- pasează pivotului, completând pick and roll-ul
- pasează în extrema dreaptă dacă jucătorul aflat în afara semicercului rămâne liber și fundașul are culoar de a pasa
- întoarce mingea la poziția 4, care a rămas în afara semicercului, acolo unde foarte probabil rămâne liber, nemarcat de niciun adversar.

În primele trei situații, oricare s-ar alege, schema se sfârșește acolo, prin aruncare la coș. Însă dacă se ajunge în a 4-a situație avem următoarele variante:

- poziția 4 are mingea, iar dacă are 'mână' poate să arunce la coș pentru finalizare
- poziția 4 are posibilitatea, din zona în care se află, să lanseze pivotul pentru o finalizare în forță în condițiile în care sunt șanse mici ca pivotul advers, în urma blocajelor din prima parte a fazei de joc, să-l poată apăra (diagrama B pentru primele două variante)
- poziția 4 are posibilitatea de a-i pasa jucătorului de pe extrema stângă. Dacă optează pentru această soluție atunci poziția 4 urmărește direcția mingii pentru a-i face un blocaj apărătorului jucătorului căruia i-a pasat (diagrama C).

O altă variantă de folosire a schemei horns este următoarea:

Jucătorii se așează în poziția horns, cu oamenii mari urcând la limita semicercului pentru a crea blocaj la apărătorul purtătorului mingii. Ceilalți doi jucători (cei mai buni aruncători ai echipei) se așează pe extreme, în afara semicercului. Poziția 1 driblează pe lângă poziția 5, pentru a i se face blocaj. După blocaj poziția 5 iese în afara semicercului, ajungându-se în situația pop (de la pick and pop), în vreme ce poziția 4 sprintează cât mai aproape de coș în încercarea de a-și lua poziție. În acest moment există două variante:

- poziția 1 pasează poziției 4 pentru finalizare din apropierea coșului (diagrama D)
- poziția 1 pasează poziției 5 și se realizează schema pick an pop (diagrama E). De aici poziția 5 are varianta de a arunca la coș, dacă este priceput la aruncarea de trei puncte, sau poate să lanseze poziția 4, care e posibil să-și fi luat poziție în spațiul de trei secunde.

Deseori ofensiva folosește schimbul între poziționarea jucătorilor de poziția 4 și 5 (diagrama F). Acest lucru se întâmplă pentru a crea o oarecare confuzie în defensiva adversă și în același timp împiedică apărarea să facă hedge la purtătorul mingii. După ce se face schimbul între pozițiile 4-5 se ajunge la situația în care oricare din variantele mai sus menționate se poate pune în aplicare.

Există posibilitatea ca purtătorul mingii să pornească acțiunea din lateral (diagrama G). Toți ceilalți patru jucători se poziționează similar. Poziția 1 vine în dribling pe lângă pozițiile 4 și 5, beneficiind de blocajul acestora. De aici rezultă următoarele:

- poziția 1 poate apela la pătrundere pentru finalizare
- poziția 1 poate pasa în extremă, pentru o finalizare din afara semicercului (se folosește dacă apărătorul jucătorului poziționat pe extremă vine și strânge la interior, eliberând astfel semicercul)
- poziția 4 sau 5 face roll (de la pick and roll), adică se întoarce către interior căutând să obțină poziție pentru a primi mingea pentru o finalizare de sub coș. În acest caz celălalt jucător face pop (de la pick and pop), ieșind în afara semicercului pentru a încerca o finalizare de la mare distanță. Oricare dintre pozițiile 4 și 5 poate să facă roll sau pop, însă este de preferat ca roll să facă jucătorul mai puternic sau mai capabil să finalizeze din interior, iar pop să facă jucătorul care aruncă mai bine de la distanță.

Altă variantă. Jucătorii se așează în poziție horns. Poziția 4 face pick (blocaj) la poziția 5 (diagrama H). Cel din urmă beneficiază de acest lucru și iese în partea opusă în afara semicercului. Astfel, poziția 1 are posibilitatea să vină în dribling pe lângă poziția 5 pentru a beneficia de blocaj. Din acest moment (diagrama I), poziția 1 poate juca pick and roll cu poziția 5, pentru ca cel din urmă să finalizeze de sub coș, poate să întoarcă mingea la poziția 4 pentru aruncare de la distanță ori poate să paseze pe extremă, dacă acel jucător s-a eliberat de adversarul direct.

Acestea sunt variantele clasice de horns. De aici începând există o serie de alte variațiuni ale schemei de joc care poate să pună în valoare calitățile principale ale jucătorilor. Există următoarele categorii:

- horns pentru shooteri (aruncători)
- horns pentru specialiști pe pick and roll
- horns pentru pozițiile 4/5

Aceste variante le vom discuta cu altă ocazie.

În tot ceea ce s-a discutat foarte mult depinde și de modul în care reacționează apărarea. Există antrenori sau echipe care optează să nu facă schimb de oameni la pick (blocaj). De asemenea, foarte multe echipe stabilesc din timp la ce oameni se face schimb la pick și la ce oameni nu se face. În funcție de particularitatea fiecărui caz fazele se pot simplifica și totul se poate termina mult mai repede (cu coș sau fără finalizare a acțiunii ofensive) sau din contră se poate prelungi. Cert este că absolut tot ce se petrece depinde atât de echipa din ofensivă și de modul în care își execută schema, cât și de modul în care apărarea reacționează. De asemenea, foarte mult depinde de calitatea jucătorilor respectiv de principalele atribute sau defecte ale fiecăruia.

Ideea este să încercați să aprofundați aceste scheme dacă doriți să gustați și mai mult spectacolul baschetbalistic pur. Astfel, veți înțelege mai bine ce urmează să se întâmple și să urmăriți cum se duce la îndeplinire o schemă atunci când auziți antrenorul la un timp de odihnă, ori comentatorul, folosind afirmația horns.

Recomandarea subsemnatului este să urmăriți jocuri din Euroliga masculină dacă doriți să aprofundați horns pentru că există o mai bună claritate în ceea ce privește execuția jocului colectiv în ambele faze ale jocului.