MATERIAL REDACTAT DE DANIEL ONESIM

Vineri, 23.01.2026, s-a desfășurat în București meciul de baschet Dinamo București – Stomart Iași, în Campionatul Masculin U18, faza a II-a, încheiat cu scorul de 73–61 în favoarea gazdelor. Până aici, nimic deosebit, nimic spectaculos.

După meci, am primit, de la un amic, un clip video care conținea un mini-interviu acordat de juniorul dinamovist David Arădoaie unui puști cu veleități de jurnalist sportiv. Nu știu unde a fost postat acest clip, nu știu cu ce scop a fost făcut, dar ce am auzit acolo m-a stupefiat și m-a revoltat. De altfel, am trimis clipul și redacției baschet.ro pentru a fi postat odată cu articolul.

Nota redacției: CMS-ul site-ului nostru nu permite atașarea directă a videoclipurilor din stocarea internă, ci exclusiv din surse externe.

Înainte să-mi exprim punctul de vedere în legătură cu ce a transmis David în acest interviu, vreau să fac câteva precizări pentru a înțelege mai bine contextul.

Clubul de Baschet Stomart Iași este un club privat, înființat prin 2015 de Ovidiu Stochici, un tânăr împătimit de baschet. Clubul s-a dezvoltat frumos în timp, astfel că, în prezent, reușește să adune sute de copii care practică baschetul în cadru organizat. Are echipe înscrise în campionatele naționale la aproape toate categoriile de vârstă, de la babybaschet la U18, iar acest lucru nu este simplu când finanțarea este asigurată în proporție covârșitoare din contribuția părinților și din sponsorizări. Nu știu cu ce sume contribuie Primăria Iași, dar, cunoscând „dragostea” pentru sport a actualului primar, nu cred că sprijinul este notabil.

Cu toate acestea, clubul a reușit să-și amenajeze propriile săli pentru antrenamente și meciuri, într-o hală dezafectată din zona industrială a Iașiului și a adus, acum trei ani, un antrenor sârb cu mare experiență, Miroslav Zlatkovic, care să supervizeze din punct de vedere tehnic activitatea antrenorilor clubului și să antreneze echipele angrenate în campionatele naționale.

Rezultatele frumoase nu au întârziat să apară, astfel că, în campionatul 2023–2024, echipa U15 a ocupat locul IV la Turneul Final, iar în ediția următoare, 2024–2025, Stomart Iași a ocupat locul V la finalul Campionatului Național U16. Rezultate meritorii pentru un oraș în care astfel de performanțe se obținuseră cu zece ani înainte, de către Clubul Școlar Unirea, finanțat de Ministerul Educației.

În acest club a învățat baschet și David Aradoaie, acum jucător la Dinamo, transferat la clubul din capitală la începutul acestei ediții de campionat.

L-am văzut jucând la Iași, în câteva meciuri, în anii trecuți și nu m-a impresionat. Un junior cu un fizic bun, cu talie, cu forță, cu tupeu și cam atât. Un junior care, dacă s-ar pregăti serios, într-un mediu competitiv și ar înțelege că baschetul este un sport de echipă, ar putea ajunge un jucător bun.

Dar să revenim la interviu. După primele fraze de introducere în context, la secunda 40, David este întrebat „Ce au spus foștii colegi de la Stomart?”, iar el răspunde că „este prea sus” și că „nu răspunde unor jigodii”.

Cine sunt jigodiile? Foștii coechipieri, foștii antrenori? De unde atâta ură? Ce „traume” a suferit acest copil de-a lungul celor 8–10 ani cât s-a antrenat și s-a format ca jucător de baschet la Stomart? Am căutat repede niște statistici pe FR Baschet, legate de sezonul trecut. La Turneul Final U16, David a jucat peste 30 de minute pe meci, a fost unul dintre liderii echipei la puncte marcate și recuperări. Și atunci, de ce există la David această frustrare? De ce consideră că a fost nedreptățit și nu a fost apreciat la justa valoare la Iași? Oare coechipierii și antrenorii l-au marginalizat și l-au tratat greșit sau comportamentul și atitudinea lui au condus la acest fapt?

În opinia mea, aici vinovați sunt părinții. Dacă tu, părinte, constați că mediul în care copilul tău se dezvoltă nu este cel mai favorabil, trebuie să iei atitudine, să discuți cu copilul, cu antrenorii și cu conducerea clubului, să identifici problema reală și să iei măsuri: transferi copilul la alt club sau, mai bine, îi explici copilului că viața este dură, că trebuie să muncești din greu ca să ți se recunoască meritele și că nu trebuie să renunți niciodată la visul tău.

Dar, din păcate, lucrurile nu stau așa. Noi, părinții, suntem cei mai vinovați. Noi ne pricepem la baschet și dăm sfaturi tehnico-tactice copiilor, facem judecăți de valoare în legătură cu coechipierii și antrenorii și ne considerăm „odraslele” mici „Jordani” în devenire, știrbind și subminând, cu sfaturile noastre, autoritatea antrenorilor.

Probabil că familia Arădoaie a analizat situația și a luat decizia cea mai bună pentru David și, astfel, l-au transferat la Academia de Baschet Dinamo, începând cu sezonul 2025–2026.

Și cu toate acestea, eu rămân foarte uimit de afirmația lui David că „el este prea sus”... Cât de sus ești, copile? Ce ai demonstrat tu în baschetul românesc, care este oricum în lumea a IV-a a acestui sport? Te vezi deja jucător în NBA, în Euroligă sau măcar într-un campionat decent din Europa? Îți reamintesc că avem un singur jucător în această situație, Emi Cățe, care a plecat la Real Madrid la 16 ani și acolo s-a format ca sportiv. Restul, începând cu generația 1993, de când urmăresc juniorii români, sunt jucători modești în campionatul României, beneficiind din plin de clauzele regulamentare care îi ajută să joace.

Oare această lipsă de modestie, de la o vârstă atât de fragedă, este benefică pentru dezvoltarea lui ulterioară sau este vorba doar de o doză foarte mare de teribilism și imaturitate?

În continuare, pseudojurnalistul ridică mingea la fileu: „Au fost șicanări, înjurături, în timpul meciului?”. David confirmă și le consideră normale, datorându-se vechilor rivalități și neînțelegeri cu foștii coechipieri.

Și aici merită comentat puțin... Înjurături, șicanări? Arbitrii, antrenorii nu au observat? Consider că, la nivelul acesta de vârstă, un astfel de comportament trebuie sancționat foarte dur. Nu mă refer aici la șicanări de tip trageri de tricou sau mici obstrucții, care sunt inerente, ci la atitudini golănești care pot produce accidentări grave. Fault antisportiv și pe bancă este „răsplata” pentru înjurături și îmbrânceli.

Am observat în ultimul timp, la meciuri de juniori U16, U17, U18, manifestări cel puțin deplasate după o reușită spectaculoasă, un dunk sau un coș de 3 puncte. Atitudini agresive, vădit provocatoare și chiar semne obscene către adversari, către banca de rezerve adversă sau chiar către zone din public. Arbitrii ar trebui să sancționeze cu un avertisment prima abatere și apoi cu faulturi antisportive acest gen de manifestări, care pot conduce la brutalități și faulturi dure din partea adversarilor frustrați.

La finalul interviului, „cireașa de pe tort” sau „bomboana de pe colivă”... David transmite mesajul său către fostul club: „M**e, Stomart”. Incredibil!

Încă o dată mă întreb: oare această ură se datorează unor nedreptăți suferite de acest copil cât a activat la clubul ieșean sau unor lacune de educație?

Las la latitudinea cititorilor să decidă. Eu am prezentat faptele și am tras un semnal de alarmă. Personal, am o opinie bine fundamentată.

*foto: Facebook/Academia de Baschet Dinamo