Scandalul izbucnit recent în NBA, după ce mai mulți jucători și antrenori au fost arestați de FBI pentru implicare în jocuri de noroc ilegale, a readus în atenție o temă delicată: vulnerabilitatea sportivilor de top la adicții. Cazurile lui Chauncey Billups, Terry Rozier și Damon Jones au deschis o dezbatere despre tentație, presiune și granița subțire dintre competiție și autodistrugere.

Cu această ocazie, am stat de vorbă cu psihoterapeutul Petruț Dociu, specializat în psiho-oncologie, care a analizat fenomenul din perspectivă psihologică. Mai multe detalii despre activitatea sa pot fi găsite pe site-ul său personal.

Petruț Dociu explică faptul că dependența nu este neapărat legată de bani, ci de nevoia de adrenalină și control, specifice profilului competițional.

„Dependența de jocuri de noroc la sportivi poate apărea din același mecanism psihologic care stă la baza performanței: nevoia de adrenalină, control și provocare. Când competiția pe teren se oprește, creierul caută un substitut al acelui nivel de intensitate, iar jocurile de noroc pot deveni o formă de auto-reglare disfuncțională.”

Specialistul vorbește și despre factorii de risc specifici sportivilor, care trăiesc constant sub presiune și își reglează emoțiile prin disciplină, nu prin exprimare.

„Sportivii sunt expuși unui amestec de factori de risc specifici: stres intens, perioade lungi de epuizare mentală, dar și identitatea construită în jurul performanței și a reușitei. Mulți sportivi de top au fost învățați de mici să-și regleze emoțiile prin disciplină, nu prin exprimare, ceea ce duce adesea la o autonomie emoțională rigidă.

În interior, tensiunile neprocesate: frica de eșec, perfecționismul, nevoia de control, pot genera comportamente compulsive ca modalitate de eliberare. Jocurile de noroc devin un paradox: un spațiu aparent liber unde <<nu mai trebuie să fii perfect>>, dar care ajunge să reproducă exact aceleași tipare de presiune și risc. În plus, cultura vestimentară, luxul și contactul permanent cu tentațiile extrinseci (sponsori, evenimente, pariuri promovate chiar de branduri sportive) amplifică vulnerabilitatea.”

Petruț Dociu explică și cum, odată ce un sportiv devine foarte bine plătit, se schimbă nu doar relația sa cu banii, ci și cea cu riscul și imaginea de sine.

„În momentul în care un sportiv devine foarte bine plătit, raportarea la bani și risc se transformă nu doar financiar, ci și psiho-emoțional. Sumele mari pot crea o iluzie de control total, sentimentul că orice greșeală poate fi <<acoperită>> prin resurse, nu prin introspecție.

Totodată, statutul ridicat vine cu o presiune implicită: a menține imaginea omului de succes, independent, neafectat. În acest context, riscul este perceput ca o extensie a competiției - <<dacă pe teren mi-a ieșit, îmi va ieși și aici>>.

Pe termen lung, însă, acea confuzie între risc și competență devine o sursă de disociere: sportivul ajunge să caute în adrenalină o confirmare a propriei valori, chiar și atunci când jocul devine autodistructiv.”

El atrage atenția și asupra influenței majore pe care o au anturajul și presiunile sociale în apariția acestor comportamente.

„Anturajul și presiunile sociale contează enorm. Grupurile din jurul sportivilor pot fi agenți, prieteni, alte vedete, pot normaliza sau chiar încuraja comportamentele de risc. În același timp, cultura <<success at all costs>> (n.r. succes cu orice preț) limitează vulnerabilitatea și reduce disponibilitatea de a cere ajutor.”

Psihoterapeutul consideră că prevenția trebuie să înceapă devreme, prin educație psihologică și acces facil la consiliere.

„Echipele și psihologii sportivi pot preveni astfel de derapaje prin educație psihologică timpurie, programe de conștientizare a riscurilor financiare și prin normalizarea accesului la consiliere. E foarte important ca sportivii să aibă spații sigure în care să poată vorbi despre anxietate, gol interior sau pierderea controlului.”

Petruț Dociu subliniază și efectul nociv al normalizării jocurilor de noroc în sportul profesionist.

„Promovarea pariurilor în sport creează un climat de confuzie morală: mesajul subliminal este că jocurile de noroc fac parte din cultura sportivă. Pentru mintea tânără, aflată într-un context de performanță și presiune, linia dintre susținerea unui brand și implicarea personală devine difuză.”

În final, specialistul vorbește despre efectul pe care îl are mediatizarea acestor cazuri asupra celor care se confruntă deja cu dependența.

„Mediatizarea cazurilor are o dublă față. Pe de-o parte, ajută la conștientizare și deschide conversația despre dependență. Pe de altă parte, dacă tonul e stigmatizant, poate agrava rușinea și izolarea celor afectați. Un discurs public empatic, axat pe sănătate mintală, e esențial în prevenție.”

*foto: Facebook/Petruț Dociu