Cine afirmă că sportul prim divizionar nu se poate practica la o vârstă apropiată celei de 40 de ani se înşeală amarnic. Veteranul Diviziei A masculine de baschet are 39 de ani şi evoluează constant la CS Politehnica CSŞ Unirea Iaşi. Cu toţii îl ştim pe Mitică Anghel, pivotul născut la Negreşti în judeţul Vaslui, ce a pus pentru prima oară mâna pe o minge de baschet la vârsta de 20 de ani şi din acel moment nu s-a mai putut dezlipi de ea. Pe numele său adevărat, Dumitru Anghel măsoară 2.07m şi are la activ o carieră baschetbalistică ce se întinde pe o perioadă de 19 ani.

A ajuns să practice baschetul după ce a dat un anunţ în ziar în care specifica vârsta şi înâlţimea sa, fiind rapid co-optat de către Vasile Popa în lotul echipei Dinamo Bucureşti. Până în acel moment nu avuse niciun contact cu acest sport "nici măcar nu ştiam cum arată coşul" ne dezvăluie Anghel.

Printre principalele sale realizări se numără cucerirea titlului de campion naţional, în anul 2002 cu West Petrom Arad, adjudecarea titlului de vicecampion în 2003, tot la Arad, ocuparea locului 3 alături de echipa sa de suflet, Iaşi, în anul 1998, dar şi o participare în Final Four-ul competiţiei Euro Cup Challenge în Cipru. A evoluat atât în străinătate, în Croaţia, cât şi în ţară fiind selecţionat de mai multe ori la naţionala mare a României. Ultima perioadă a petrecut-o la Iaşi acolo unde pune umărul la dezvoltarea baschetbalistică în oraşul de pe malul Bahluiului.

Etapa a 11-a din cadrul primei ligi masculine de baschet l-a găsit la Arena Antonio Alexe, evoluând împotriva grupării bihorene, CSM Oradea. Chiar dacă nu mai deţine aceeaşi mobilitate de acum 10 ani, Anghel a izbutit să înscrie 12 puncte şi să recupereze 3 mingi până să fie înlocuit de către Costel Moscalu, moment în care întreaga audienţă l-a aplaudat la scenă deschisă. La 39 de ani, Mitică a jucat 32 de minute şi 11 secunde la Oradea, adică cea mai lungă perioadă petrecută pe parchet în acest sezon.

Total Baschet a profiat de această ocazie şi a stat de vorbă cu cel mai experimentat jucător care activează în Divizia A masculină de baschet. Cu zâmbetul pe buze, amintindu-şi cu nostalgie de unele momente petrecute în cei 19 ani de baschet, Anghel ne-a răspuns tuturor întrebărilor pe care vi le redăm în cele ce urmează.

~Am dat un anunţ la "Rubrica Cititorului" şi am ajuns la Dinamo Bucureşti~

Cum şi când ai avut primul contact cu baschetul ?

Am început baschetul la 20 de ani, în anul 1992. Ţin minte foarte bine, parcă s-a petrcut acum 3-4 ani. Taică-meu era poştaş şi eram abonaţi la revista "Pentru Patrie" pentru că mie îmi plăcea, pe vremea când eram la ţară, revista asta cu armată, cu poliţie. În luna iunie am dat un anunţ la "Rubrica Cititorului", mi-am pus o poză de diplomă de absolvent şi anunţul a apărut în octombrie. După ce a apărut poza în revistă Vasile Popa, antrenorul de atunci de la Dinamo, a sunat la poliţia de la mine din sat să se intereseze dacă am cazier sau vreo problemă cu legea. A aflat că nu am şi în următorul moment mi-a trimis telegramă să merg la Bucureşti. Până atunci nu mai avusesem nicio tangenţă cu baschetul, nici măcar nu ştiam cum arată coşul.

Cine ţi-a "predat" ABC-ul baschetului ?

Am lucrat intensiv, aproape un an, cu Groşan Doru, secundul din acea vreme de la Dinamo. Eu doresc să-i mulţumesc, prima oară, lui Vasile Popa pentru că datorită lui am jucat baschet. Şi cred eu că am făcut-o destul de bine (râde).

~Se poate juca baschet şi la 39 de ani, însă doar dacă te pregăteşti~

Cum este baschetul la 39 de ani ? Văd că te afli într-o formă fizică de remarcat având în vedere că joci destul de mult, sâmbătă cu Oradea ai avut 32 de minute petrecute pe parchet.

Am jucat doar azi(nr. sâmbătă) 32 de minute, dar de obicei joc mult mai puţin, în jur de 15-20 de minute. Acum au lipsit Cobzaru şi Popovic şi de aceea am jucat eu mai mult, de obicei ei stau pe teren 35-40 de minute. Sigur că se poate juca baschet şi la 39 de ani, însă doar dacă te pregăteşti temeinic.

~Nu e uşor să pierzi fiecare meci la 60-70 de puncte. Uneori îşi e ruşine şi să ieşi din sală~

Cât timp crezi că mai poţi juca ?

Mai merge până spun "la revedere". Serios vorbind nu ştiu când voi pune ghetele în cui. Şi anul acesta eram la un pas să mă retrag, însă la începutul lunii septembrie am aflat că suntem în Divizia A, am aflat de colaborarea cu CSŞ şi din iubirea pe care o port acestui sport nu am putut spune nu. Însă să ştiţi că nu e aşa uşor. Să pierzi fiecare meci la 60-70 de puncte, uneori îţi e ruşine şi să ieşi şi să intri în sală.

Când aţi aflat că şi sezonul aceste veţi evolua în Divizia A ? Aţi apucat să faceţi ceva antrenamente în vară ?

Noi am aflat pe 4 sau 5 septembrie că suntem în Divizia A. Problema a fost că am avut o pauză foarte lungă, din iunie de când s-a terminat campionatul. Apoi a trebuit să căutăm şi jucători, însă în septembrie pe cine mai găseşti ? De aceea s-a făcut colaborarea cu juniorii însă se cam observă diferenţa.

Cum decurg antrenamentele alături de juniori ? Se simte o diferenţă la antrenamente între seniori şi juniori ? Este o oportunitate foarte bună pentru ei această participare în Divizia A ...

Da este o oportunitate foarte bună pentru tineri noştri, pentru juniori. Mai îi ajutăm şi noi, bătrânii, cu un sfat, mai prind şi ei de la noi o mişcare. De asemenea le oferim încredere deplină însă parcă ceva nu merge, nu ştiu să vă spun exact. Parcă intră cu teamă în joc însă nu trebuie să se întâmple acest lucru. Suferim foarte mult la capitolul pregătire fizică.

~La Iaşi trebuie găsiţi nişte investitori cu pasiune pentru baschet~

Mai sunt şanse ca lucrurile să revină la normal, ca pe vremuri, la echipa de baschet masculin din Iaşi ?

Speranţa moare ultima. Şi Oradea şi Târgu Mureş au trecut prin clipe groaznice. Toată lumea are probleme. Trebuie să se găsească şi persoanele potrivite care să vină cu o investiţie, includ aici Consiliul Judeţean şi Consiliul Local. Trebuie găsiţi nişte oameni cu pasiune pentru baschet, unul nu e de ajuns.

Crezi că Politehnica Iaşi poate, în această formulă, să obţină o victorie în Divizia A masculină de baschet ?

Da, de ce nu, însă fiecare detaliu trebuie pregătit mult mai atent. Cu Otopeni mai greu însă vom încerca. Totul ţine de pregătirea meciului.

~Îmi era greu să mă apăr la Sandu Vinereanu sau Vladan Zivkovic~

Care sunt cele mai mari realizări ale tale ?

Locul 3 cu Iaşiul în sezonul 1997-1998, antrenor Dragan Petricevic, campion naţional cu West Petrom Arad în anul 2001-2002, tot sub comanda lui Dragan Petricevic, vicecampion în 2002-2003 şi tot în acelaşi an am participat la Final Four Euro Cup Challenge în Cipru la Limasol. Acestea sunt cele mai mari realizări pentru mine.

Care a fost cel mai puternic adversar împotriva căruia ai evoluat ?

Cel mai tare adversar .... sunt prea mulţi. Pe poziţia 5 îmi era foarte greu să mă apăr la Sandu Vinereanu. La Târgu Mureş, în sezonul 1997-1998, era un pivot, Vladan Zivkovic, foarte bun care îmi producea mai mereu bătăi de cap. Juca 1 la 1 extraordinar, dacă primea mingea era un pericol foarte mare.

~Nu am de ce să nu recunosc, în faţa lui Burlacu nu prea aveam şanse~

Cel mai mare regret din cariera ta ?

Cel mai mare regret este că nu am plecat de la West Petrom Arad în anul 2002, după ce am ieşit campion, la probe în Slovenia. Nu am părăsit Aradul pentru că Burlacu era plecat în Germania, iar eu rămâneam titular la Arad. Însă când s-a întors Burlacu deja era prea târziu să plec. Oricum în faţa lui Burlacu nu prea aveam şanse, de ce să nu recunosc.

După ce îţi vei pune ghetele în cui, te gândeşti să devi antrenor ?

Eu am mai fost antrenor principal la fete la Iaşi, antrenor secund la Târgu Jiu când au promovat. Anul trecut am fost secund la Iaşi, doar că mie mi-a plăcut tot timpul să joc.

Foto: adevarul.ro, csmoradea.ro, gsp.ro, ziaruldeiasi.ro