Stiri

Baschet.ro reminder: Ultimul titlu al lui CSU Asesoft Ploiești și finalul unei ere

Când proiectul site-ului nostru lua naștere, exista deja o echipă în România, care domina copios competiția internă. La acel moment era etalonul în baschetul românesc, gruparea față de care toată lumea se raporta și pe care toată lumea își dorea să o învingă. Nu este greu de ghicit că vorbim despre CSU Asesoft Ploiești, cu 11 titluri naționale în 12 sezoane, dar care a avut o dispariție fără zăbavă.

Ultimul titlu al prahovenilor, venit la finalul 2014/2015, este unul special și reflectat perfect prin toate cele întâmplate de-a lungul sezonului. Asesoft pornea în sezon drept mare favorită, așa cum fanii baschetului românesc erau deja obișnuiți. În plus, formația din Ploiești era angrenată și în EuroCup, a doua competiție a Europei și unde ajungea până în Top 32.

Prima lovitură serioasă încasată de Asesoft în acel sezon a venit în luna martie. Antrenorul principal, Dado Arnautovic s-a confruntat cu probleme serioase de sănătate și a rămas la Belgrad pentru a se trata. Locul său la timonă a fost preluat de secundul Sașa Ocokoljic.

Parcursul european și schimbarea forțată de antrenor nu a împiedicat-o pe CSU Asesoft Ploiești să câștige sezonul regulat, pe care îl încheia cu 19 victorii și 5 înfrângeri. Aici este important de menționat că lotul formației a suferit multe modficări până la startul playoff-ului. Lipsită de aportul principalului finanțator, Sebastian Ghiță, problemele financiare băteau deja la ușă, iar jucători precum Dee Brown, Gerald Lee, Jarvis Hayes, Alhaji Mohammed sau Dragan Labovic părăseau corabia.

Aici am putem descrie situația fiecărui jucător, cu Asesoft a avut un parcurs excelent în EuroCup, dar ulterior, unii aveau să plece:

Dee Brown:

  • A fost convins să nu pună ghetele în cui, după sezonul petrecut la Riga. Chiar dacă a fost aproape de retragere nu și-a pierdut motivația și a jucat într-un meci de Eurocup cu Banvit deși avea mâna înfășurată în fașe, după ce se tăiase și a primit indicația de a nu juca pentru două săptămâni. De la Asesoft a plecat în Bulgaria, la Lukoil Academic Sofia, pentru un salariu de 20.000 de euro, mai mult decât primea la Ploiești.

Jarvis Hayes:

  • Se afla la finalul carierei. A avut contract strict până la finalul campaniei europene. Din nou profesionalismul și-a spus cuvântul și în cazul său, jucând cu toxiinfecție alimentară în victoria de la Valencia.

Gerald Lee:

  • A plecat de la Asesoft direct în Liga ACB la UCAM Murcia. Și-a construit de aici o carieră solidă în Europa și a devenit pivotul principal al naționalei Finlandei. A revenit în România, unde a jucat pentru Steaua dar a suferit o accidentare gravă.

Alhaji Mohammed:

  • a semnat în Franța, Pro A, la Nancy. Nu avea să stea mult departe de România și a revenit la BC Mureș, echipă cu care a fost aproape de a cuceri titlul în România.

Dragan Labovic:

  • a fost printre jucătorii plecați și care nu au fost foarte regretați. A avut doar două meciuri la Ploiești, ambele cu Hapoel Ierusalim. De aici cariera lui a luat-o mult la vale și chiar a ajuns să fie arestat în Serbia.

Toate aceste plecări s-au simțit din plin și primul joc din playoff era pierdut pe teren propriu, în fața lui BC Timișoara. Totuși, răspunsul a fost pe măsură ulterior și Asesoft a câștigat destul de clar următoarele trei confruntări. Adevăratul test a fost în semifinale, unde Energia Târgu-Jiu era pregătită să răstoarne calculele hârtiei, chiar dacă după jocurile de la Ploiești, Asesoft avea 2-0. Meciul trei a fost câștigat la două puncte de gorjeni, lucru reptat în meciul patru, doar că scorul era favorabil prahovenilor. În finala cu BC Mureș nu a existat nicio urmă de îndoială asupra învingătoarei, 3-0 la general pentru CSU Asesoft Ploiești.

A fost finala lui Marius Runkauskas, care în ultimul meci a reușit 26 de puncte, 10 pase decisive și 3 recuperări. În meciul doi lituanianul a avut tot 10 pase decisive, iar în cel de al doilea, 20 de puncte.

La începutul sezonului, lituanianul a fost cel mai ieftin jucător străin din lot. Runkauskas a făcut un sezon magnific și după ce a fost MVP-ul finalei în România a semnat un contract generos cu Rytas și de asemenea a fost aproape să prindă lotul Lituaniei la Campionatul Mondial.

Bucuria câștigării titlului nu a durat foarte mult la Ploiești. La nicio săptămână de la meciul trei al finalei, Dado Arnautovic se stingea din viață, la doar 43 de ani. Apoi au mai trecut doar câteva zile, până au ieșit la iveală și problemele financiare, după retragerea finanțatorului Sebastian Ghiță, iar fără sprijin local, era Asesoft Ploiești se încheia abrupt.

Presiunea continuă a rezultatelor

Ionuț Georgescu ne-a relatat presiunea care existat la Asesoft, nu doar pentru rezultatele pe termen lung dar și pentru rezultatele de la fiecare meci:

„Presiunea a fost enormă în fiecare an. Nu că nu aveam voie să pierdem titluri dar ieșea scandal dacă pierdeam meciuri. Recordul unei ședințe video a fost de 7 ore. Nu câștigai… știai când primești salariul. Dar dincolo de aceste aspecte – stresul, presiunea, banii – era vorba de orgoliu, de prestigiu de exigențele pe care ni le impuneam. Aveam un vestiar foarte bun. Dacă vorbim de căpitani – Toni Alexe, Cătălin Burlacu, Virgil Căruțașu – știam cine îi va ajuta pe străini să se integreze și să înțeleagă. Plus că am avut luxul de a avea doar doi antrenori în tot acest timp, Mladen Jojic și Vladimir Arnautovic – plus interimatul lui Sașa Ocokoljic din ultimul sezon. Și asta a contat enorm în gestionarea presiunii. Când era greu jucătorii nici un se gândeau că o soluție ar fi să plece antrenorul.

Am început să pierdem Cupele la Sibiu. Apoi am pierdut o Supercupă cu Piteștiul, în Sala Rapid. Am luat campionatul de pe locul 4. Suporterii se obișnuiseră cu victoriile – veneau mulți doar la meciurile tari, pe când în 2003-2008 era sala plină cu 3 ore înainte de meci. Dar cel mai greu a fost de suportat ”procesul” spre a avea din nou succes în Europa. FIBA Europe Cup Men 2005 a venit prea repede dar, Doamne ajută!, a venit și va rămâne pentru totdeauna un punct de reper.

Însă apoi… a fost greu. Campanii de FIBA Europe Cup încheiate fără victorie sau cu un singur succes. Ratarea manșei de calificare cu Toulon, după ce trecusem de Spartak St. Petersburg. Ratarea calificării în primul sezon de ULEB Cub, la coșaveraj. Următorul sezon de Eurocup unde începusem bine – victorie la Moscova cu Khimki – dar ne-am scufundat după accidentarea lui Flowers. Au fost 10 ani de așteptare până să performăm din nou cu adevărat în Europa.

Dar presiunea a fost mereu acolo. De aceea toți cei care am făcut parte din acea poveste suntem astăzi foarte exigenți cu noi înșine. Personal, nu cred că cere cineva de la mine mai mult decât cer eu. Caut totuși un echilibru și dacă nu-l pot lua de la mine îl cer de la alții.

Vorbesc cu suporteri ai altor echipe și cu alți oameni din baschet și le explic că ar trebui să fie ceva mai îngăduitori și să se mândrească la fiecare succes în Europa al echipelor românești. Nu avem baza de jucători autohtoni pentru a spera la un succes constant în Europa. Nu avem un label de țară prin care să atragi ușor – chiar și cu bani din ce în ce mai mulți – jucători de valoare în prime-time sau antrenori de top. Baschetul românesc nu poate primi acel respect afară doar prin prisma investițiilor din Ligă, care sunt foarte mari – rezultatele loturilor naționale atârnă greu și ne reflectă în ochii lumii ca fiind slabi.

Astfel, ar fi bine ca obiectivele să se extindă un pic pentru fiecare. Succesul la noi ”în ogradă” nu este suficient.

Al 11-lea titlu al lui Asesoft Ploiești, cu care a încheiat o eră în baschetul românesc, a fost probabil cel mai apreciat din întreaga perioadă, ținând cont de condițiile vitrege în care a fost obținut și de caracterul arătat de toți cei implicați până la ultimul fluier din sezonul 2014/2015.

Palmaresul Asesoftului spune totul despre perioada lor de dominație

  • 11 titluri: 2003/2004, 2004/2005, 2005/2006, 2006/2007, 2008/2009, 2007/2008, 2009/2010, 2011/2012, 2012/2013, 2013/2014, 2014/2015.
  • 6 cupe: 2003/2004, 2004/2005, 2005/2006, 2006/2007, 2007/2008, 2008/2009
  • 1 Supercupă: 2014/2015

Pe lângă succesele interne, CSU Asesoft a devenit singura echipă românească care a câștigat un trofeu european la nivel de club. În 2005, Ploieștiul organiza Final Four-ul FIBA Europe Cup, iar la final avea să câștige trofeul. În semifinale trecea de Banvit Bandirma cu scorul de 83-69, pentru ca apoi, în finală, să învingă la limită pe Lokomotiv Rostov (actuala Lokomotiv Kuban Krasnodar), 75-74.

Despre tot ce a însemnat Asesoft în această perioadă de dominație, am stat de vorbă cu Ionuț Georgescu, managerul clubului ploieștean, care a stat până în ultima secundă alături de echipă:

„Dacă analizăm percepția generală, eu cred că Asesoft poate fi considerat un super-erou îmbrăcat în haine de ”villain”. Ce a salvat de-l numesc erou? Ei bine, cred că a salvat baschetul de la o cădere într-un abis al platitudinii.

Deși la începutul anilor 2000 aveam pe parchet generații foarte frumoase de jucători români, iar fanii pe care acum îi catalogăm drept specialiști erau în prime-time-ul lor ca suporteri – preluând dragostea pentru baschet și poveștile despre Brănișteanu, Vinereanu, Cristescu sau Ghiță Mureșan -, cluburile erau departe de a face pasul spre nivelul profesionist. Fără Asesoft, baschetul românesc ar fi făcut mult mai târziu tranziția către ”epoca modernă” pe care o trăim astăzi.

La început a fost vorba de o dominație, care apoi s-a transformat într-o concurență. Suntem competitivi și cu toții vrem să gustăm succesul. Astfel, de la un sezon la altul, am putut vedea în România jucători mai buni, antrenori mai buni, programe mai bune de pregătire, o promovare a evenimentelor, noi rivalități etc. Ce am ratat cu toții: focusul asupra jucătorului român. De la echipele care au mai scos ceva jucători, la cele care s-au bazat mai mult pe străini – cu toții am fi putut face o treabă mai bună. Ne-am culcat pe o ureche fiindcă am văzut că străinii buni aduc rezultate rapide, asta în timp ce am tras de niște generații bune de români.

Cât despre hainele de ”villain”, eu nu cunosc vreun exemplu de echipă care să domine o competiție pentru atât de mult timp și să fie iubită de toată lumea. Este imposibil. Se crează animozități, complexe, antipatii… dar toate astea duc la progres.

Pentru Asesoft, provocarea a fost să se mențină. Pentru celelalte echipe provocarea a fost să o detroneze măcar o dată. A reușit asta echipa care a fost cea mai apropiată valoric, Cluj. Dar meciurile cu Sibiu, Dinamo, Târgu-Mureș, Gaz Metan, Piteștiul sau Timișoara au fost mai mereu foarte tari. După care, în ultimii ani de existență a Asesoftului, s-au ridicat Târgu Jiu și, mai ales, Oradea. Iar lupta a devenit tot mai aprinsă.

Din 2015, Clujul și Oradea au preluat torța și acum ele sunt cluburile etalon. Au fructificat la maxim experiența contra Ploieștiului, au trecut la conducere cu poftă de rezultate și au găsit calea pentru nivelul următor: săli noi, sponsori privați, ajutor din partea municipalității, apropierea noii generații de suporteri, investiții în juniori și așa mai departe. ”

Asesoft Ploiești a dispărut brusc, neașteptat, după acest titlul, iar explicațiile pentru că nu au primit sprijin la momentul respectiv, sunt următoarele:

A fost cel mai nepotrivit moment, iar piesele au picat ca la domino. În Ploiești era un mega-scandal politic legat de ajutorul acordat de Primărie echipei de fotbal Petrolul Poiesti, primarul fiind arestat iar mulți funcționari anchetați. Oamenilor le-a fost frică să vină aproape de club, fie că vorbim de autorități locale sau de antreprenori, de companii. De asta a și durat atât de mult până când Ploieștiul a putut avea din nou un proiect stabil, de prima divizie.

În 2015, nu am găsit ajutor pentru a putea păstra proiectul în viață, măcar pentru o perioadă de tranziție. Cu retragerea lui Sebastian Ghiță, cu moartea lui Dado, cu dramatismul ultimului sezon… cred că a fost pur și simplu finalul poveștii. În Ploiești au rămas totuși mii de copii care joacă baschet și un oraș întreg care își amintește cu drag de acea echipă și de vremurile frumoase. Este trist că avem astfel de exemple și în fotbal, handbal, volei etc.

Pentru mine este clar că atâta timp cât beneficiul financiar, pe care o investiție în baschet ți-l poate aduce, reprezintă o utopie, succesul unui proiect sportiv nu poate fi decât efemer. Mai devreme sau mai târziu, în funcție de tradiție, oraș, așteptări sau de interesele locale, bula se va sparge dacă nu găsim contextul în care sportul devine o investiție rentabilă pentru finanțatorii privați sau cei publici.”

Ionuț Georgescu ne-a vorbit și despre impresia cu care a rămas, după dispariția clubului la care a activat cel mai mult în cariera sa:

„Am învățat că trofeele și medaliile nu te țin în viață. Cum a spus Dimitris Itoudis într-un interviu: ”may the trophies rest in peace”.

Este trist și amuzant în același timp, întrucât în România acestea sunt definiția succesului. Mulți cred că dacă reușești un rezultat ai mai câștigat o viață, câteva sezoane, șansa să-ți fie mai bine și să ai stabilitate. Nu este așa.

Mai mult decât din succes înveți din gestionarea lui după ce l-ai obținut. Acesta vine la pachet cu alte elemente mai puțin plăcute: presiunea, antipatiile, geloziile, stresul, așteptările, o competiție și mai acerbă, dorința celorlalți de a te vedea jos și bucuria multora atunci când greșești.

Eu am avut noroc cu Asesoftul. Am avut noroc că Sebastian Ghiță și Alex Iacobescu au avut încredere într-un copil de 17 ani. Am avut norocul să învăț de la Dado și să fiu zi de zi alături de atâția jucători grozavi, învățând baschetul fără să-l fi jucat vreodată la nivel profesionist. Am avut norocul să am filtre bune prin care să absorb experiență, ”know-how” și calități ce țin de recrutare, managerierea relațiilor dintr-o echipă și asumarea obiectivelor de performanță, acceptând presiunea de rigoare.

Când unii îmi spun că am ”școala Asesoft” încercând să mă jignească mie îmi vine să râd. E ca și cum am fost la Duke. Tot alb-albastru, tot ”diavoli”…

Cred că au fost 12 ani de succes pentru club și de progres pentru baschetul românesc.

Mă doare să o spun, dar, pe undeva, poate că e mai bine că s-a terminat așa, fix atunci.

Din 2015 și până acum, fiecare a putut să iasă în față și să arate ce a învățat și cât de pregătit este să-și asume presiunea succesului.

Nimeni nu a mai putut folosi Asesoftul drept scuză. ”

Acum sunt așteptate alte două echipe care producă o perioadă de dominație la fel de lungă, precum a reușit Asesoft. Ce-i drept, sunt singurele echipe care au luat titlul după Asesoft, dar care încă nu au extins seria la mai mult de două titluri:

Eu cred că prin titluri și perioade de dominație, putem vorbi de de trei dinastii în baschetul românesc: Steaua, Dinamo și Asesoft. Clujul și Oradea au premise de a avea succes pe termen lung și ar trebui să continue să conducă Liga drept modele în sport-business.

În acești 7 ani au mai fost echipe care au avut succes, vorbind de finale, Cupe sau ieșiri în Europa: Steaua CSM București, BC CSU Sibiu și CSO Voluntari.

Ținând cont de contextul actual, unul extrem de îmbucurător pentru baschetul românesc, cu multe cluburi care investesc, săli care se construiesc și niște generații interesante de copii care acum au 14-17 ani, o astfel de dominație a unei singure echipe cred că ar fi un semnal negativ pentru noi ca și liga. Dominația Asesoftului a venit într-un moment în care baschetul românesc avea nevoie de așa ceva pentru a se ancora din prezent și a se trezi din letargie. Acum avem nevoie de competiție, de concurență și de dezvoltarea unor rivalități sportive. Nu a fost niciodată vorba doar despre buget la Asesoft, așa cum nici acum adversarii Clujului sau Oradei nu ar trebui să se ascundă în spatele scuzei ”ei au bani mai mulți”. Succesul este mai complex de atât și fiecare poate juca în propriul ”Moneyball”.

*foto: Facebook - Asesoft

2 comentarii la aceasta stire:
  • FC Argeș Pitești Dan N :

    Frumos
    Si ceva optimism pentru viitorul apropiat.
    Plus ca IG arata ca a acumulat de la profesionisti, a progresat si demonstreaza prin fapte la cluburile unde s-a implicat dupa Asesoft.

    cu 1 an în urmă (20.01.2023) Raspunde
  • szizso68 :

    Mda
    Totusi sa nu uitam de aportul arbitrilor la aceasta poveste frumoasa...

    cu 1 an în urmă (20.01.2023) Raspunde

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!