La începutul acestui an, odată cu aniversarea a 11 ani de existență, am dat startul unui proiect intitulat „Baschet, educație sau ambele”, realizat cu sprijinul Brenntag și Banca Transilvania, prin care le-am oferit baschetbaliștilor români 15 burse pentru ședințe de coaching profesionist și de educație financiară.

Unul dintre participanții la proiectul nostru a fost Alexandru Prodan, baschetbalist la Politehnica Iași și component al loturilor naționale de juniori. Acesta a enumerat aspectele pe care le-a învățat în cadrul proiectului nostru, a vorbit despre importanța mix-ului între sport și educație și a explicat cum l-au ajutat cursurile de coaching profesionist după ce a suferit o accidentare gravă.

Mulțumesc pentru invitație și pentru că mi-ați oferit această oportunitate. Mi-am dorit foarte mult să particip  în proiect încă de la început, când am văzut postarea aceea, și am stat foarte mult să întocmesc un mesaj potrivit astfel încât să fiu acceptat. Mi-am dorit foarte mult să aflu mai multe și pe partea de economie, ceea ce chiar s-a întâmplat pe parcursul acestor ședințe, și pe partea de coaching. Am făcut foarte multe lucruri atât individual, cât și în ședințele de grup cu alți băieți de vârsta mea. M-au ajutat să îmi clarific multe chestii și acestea vor rămâne în mintea mea mult timp.

În cadrul ședințelor de coaching, Alex a învățat să își accepte individualitatea și să se auto-analizeze periodic, în timp ce, în cadrul ședințelor de educație financiară, și-a construit o fundație teoretică în acest domeniu.

Din coaching, un lucru mișto pe care l-am învățat a fost că fiecare are personalitatea lui specifică și fiecare are trăsăturile lui specifice. De asemenea, am învățat să îmi modelez viața, pliindu-mă pe acest caracter al meu specific. Eu, de exemplu, sunt perfecționist, altul este competitiv, altul este altruist. Fiecare e diferit și fiecare trebuie înțeles așa cum este el. Întotdeauna trebuie să îți pui întrebări despre cum te simți. Întotdeauna trebuie să știi în ce situație te afli mental. Foarte multe lucruri am învățat. Pe partea de educație financiară, am învățat tocmai ce mă așteptam să învăț, adică lucrurile de bază de care are nevoie toată lumea și pe care, poate, nu le știe toată lumea. Cel puțin eu nu le știam și am învățat ce este ROBOR-ul, am învățat cum să fac o investiție, lucruri de bază, cum să salvez o sumă de bani la sfârșitul fiecărei luni, cum ajută asta, în ce să investesc. Și aici sunt multe de zis.

De-a lungul vieții sale, Alex a învățat foarte multe din sport și, de aceea, consideră că școala trebuie însoțită mereu de sport, mai ales la facultate, acolo unde programul este mai încărcat și mai solicitant.

Eu, de când am fost mic, am tot făcut diferite sporturi: tenis, fotbal și baschet. Vreau să spun că din sporturi am învățat să fiu disciplinat și multe alte lucruri pe care oamenii care nu fac sport nu le au. Sportul oferă o gamă de trăsături complexe și te ajută și pe partea de școală. Ești un om mai relaxat. Dacă faci sport, ești pus în situații incomode. De-asta spun: ar fi foarte important ca în același timp în care faci școală, facultate, să se implementeze programe ca în America să poți face sport. Am înțeles că doar în America sunt și în Europa mai puțin.

La final, tânărul jucător ne-a explicat cum a trecut prin procesul de recuperare după o accidentare serioasă în care s-a văzut nevoit să accepte faptul că nu se simțea bine.

M-au ajutat ședințele de coaching. La început credeam că sunt bine. Este puțin ciudat. Credeam că sunt bine, că voi trece peste. Apoi, peste câteva luni, au început problemele. Eu mă antrenam uneori chiar și de două ori pe zi și, lipsindu-mi chestia asta, nu mă mai regăseam pe mine, nu mai știam ce să fac, nu mai aveam ocupație. Îmi găseam câte un lucru săptămânal pe care să-l fac dar nici acela nu era un scop în sine. M-au ajutat. Mi-am pus întrebări foarte multe, am mai citit, m-am mai documentat, am încercat lucruri noi și, ușor-ușor, am reușit să ajung pe o cale cu un scop care să mă liniștească sufletește. Acum sunt bine. Mai am câteva luni.

*foto: Alexandru Prodan – arhivă personală