Cine a avut plăcerea să vadă evoluând această minune irepetabilă a baschetului românesc nu poate să o uite niciodată. Adevărați artiști, reușeau să transforme fiecare meci într-un adevărat spectacol. Spectatorii anilor ’60 nu pot uita, cum după circa 10 minute, când, de obicei, scorul era asigurat, începeau din tribună strigătele: circul,circul, și actorii își începeau reprezentația, care ridica, de fiecare dată, publicul în picioare.

Este vorba, pentru cei mai tineri, care n-au avut plăcerea să-i vadă, de echipa Casei Centrale a Armatei, Steaua de mai târziu, consacrată, de istoria nescrisă a acelor timpuri, sub denumirea generică  de “Unchiul și nepoții”. Unchiul a fost antrenorul emerit Constantin Herold, iar nepoții, inegalabilii Andrei Folbert, Alexandru Fodor, Mihai Nedef, Emil Niculescu și coechipierii lor: C.Dinescu, M.Eordogh, I.Testiban, C.Stamatescu, R.Nedelea, I.Dinescu, I.Cimpoiaș, M.Dimancea, V.Gheorghe, A.Savu, R.Diaconescu, Fl.Niculescu, D.Nosievici,T.Tarau, Fl.Burada  și A.Novacek. Îmi cer scuze daca am mai uitat dintre ei.

Când vorbim de performanțe ne raportăm, mai întotdeauna, imediat la palmares. Lor nu le-a lipsit, și, din păcate, cred că este la fel de irepetabil ca și jocul lor. 10 titluri nationale (1956 -67), 9 participări în Cupa Campionilor Europeni și 3 în Cupa Cupelor, având printre învinsele lor nume celebre în Europa de atunci ca: TSKA Moscova, Dinamo Tbilisi, Virtus Bologna, Honved Budapesta, Slavia Praga și înregistrând cea mai bună performanță românească din toate timpurile (și mi-e frică, pentru toate timpurile): 1961, semifinală de Cupa Campionilor Europeni.

Dirijorul “trupei” a fost un personaj probabil la fel de unic în istoria sportului românesc ca și actorii mentionați: Constantin Herold. El va rămâne, cred, cel mai mare polisportiv cunoscut la noi în țară. Component al echipei naționale de handbal în 11 la campionatul mondial din 1937, căpitan al echipelor naționale de volei și baschet, component al echipelor de polo și rugby la Telefoane, campion universitar la sabie și spadă, campion al Capitalei la tenis de masă, un loc 3 la campionatele naționale de tir (pușcă culcat nerezemat),  participant și câștigător la numeroase concursuri în 10 probe atletice. Poate și la el am sărit ceva. Acesta a fost “Unchiul”, creator al celei mai celebre trupe de baschet din România. Cu inteligență, tact, onestitate și enorm de multă pasiune el a reușit să adune la un loc, și să-i facă să se exprime colectiv, valori individuale de excepție.

Tocmai perfecțiunea exprimării colective a fost arta care a fascinat la aceasta trupă de mare excepție. Pasa a fost la ei procedeul tehnic cel mai reprezentativ. Mingea alerga mai repede ca omul și, prin traseele mereu neprevăzute pe care le căpăta în mâinile acestor artiști, oferea spectacolul care captiva la fiecare apariție.

Sigur, dotați de “mama natura” cu calități de excepție, ”unchiul” și nepoții săi au scris istorie și datorită pasiunii lor uriașe pentru jocul cu mingea la coș. Au iubit fără rezerve acest joc și l-au jucat de fiecare dată cu o plăcere incredibilă. Așa s-au făcut și ei atât de iubiți.

Păcat că memoria peliculei este atât de săracă la noi. Spectacolele CCA-ului ar merita mereu revăzute !

-------------------------------------------------------------------

Povestea lui Constantin ”Unchiul” Herold o puteți citi AICI.

Sursa foto: fcsteaua.ro