În urmă cu un an, Aleksandar Todorov, fostul antrenor al lui CS Dinamo București și SCM U Craiova, accepta o nouă provocare în baschet și anume funcția de manager general al lui Landstede Hammers Zwolle, o grupare din prima ligă olandeză și din liga BNXT.

Cu ocazia încheierii primului sezon în noua postură, l-am contactat pe Aco Todorov pentru un interviu legat de experiența sa în Olanda, de diferențele dintre baschetul balcanic și cel occidental, dar și despre evoluția lui Dragoș Diculescu în Țările de Jos.

„Pentru mine, personal, cred că a fost decizia perfectă pentru că, după atâția ani stresanți, cred că, în sfârșit, am reușit să obțin o pace în mintea mea. În continuare fac ceea ce iubesc, dar într-o poziție care nu vine cu la fel de mult stres. De asemenea, sunt într-o țară care nu privește baschetul ca o problemă de viață și de moarte, așa cum facem noi, cei din Balcani. Din punct de vedere personal, a fost o decizie excelentă și m-am bucurat de ea. De asemenea, mă bucur că am venit într-o zonă nouă și mi-am construit o rețea de oameni din țări precum Germania, Olanda sau Belgia, în care nu am avut contacte până acum. În al treilea rând, am făcut parte din primul sezon al unei competiții excelente, precum BNXT. Poate că nu e o competiție cu o calitate atât de mare, însă este organizată la nivel înalt, după model german sau francez, cu o mulțime de activități în afara terenului. A fost o experiență extraordinară”, a mărturisit Todorov la începutul discuției noastre.

Poziția de manager general a venit cu provocările ei, legate în special de mentalitatea pe care Aco Todorov o adoptase de-a lungul unei cariere de 25 de ani în baschetul din zona balcanică.

Am făcut lucrurile pe care le făceam și în trecut, la echipele la care am fost. La multe din formațiile pe care le-am antrenat, trebuia să mă ocup și de aspectele organizatorice, nu doar de cele care țin de antrenorat. Asta face orice antrenor din partea aceasta a Europei. Așadar, nu a fost ceva nou pentru mine. Prima provocare a fost să învăț să muncesc cu o echipă de 15 oameni pentru că, de-obicei, în Macedonia, Bulgaria sau România, există un manager și antrenorul. Atât. Sau proprietar, manager și antrenor sau doar proprietar și antrenor. Eu am plecat dintr-un sistem în care 2-3 oameni controlează totul la un sistem nou în care trebuie să împarți responsabilitatea și deciziile cu încă 15 oameni. A fost o provocare foarte mare. În plus, olandezii au o mentalitate diferită, ei au nevoie de mai multe explicații. Nu poți, de exemplu, să mergi să le spui: „facem în felul acesta fiindcă eu sunt GM-ul tău sau antrenorul tău și eu așa spun”. Ei au nevoie de explicații pentru fiecare decizie. Evident, nu eram obișnuit cu asta. Acestea sunt provocările cele mai mari. Limba nu este o provocare, fiindcă toată lumea vorbește engleza în Olanda, de la cei ce fac curățenie în sală până la membrii board-ului de conducere. Nu am avut această problemă pe care am întâmpinat-o în Turcia, unde am fost nevoit să merg la școală și să învăț turcă, fiindcă altfel nu aș fi putut să comunic cu jucătorii mei.

Din punct de vedere sportiv, Zwolle a terminat campionatul Olandei pe o poziție care i-a facilitat accesul în Golden Group, însă acolo, împotriva formațiilor belgiene, lucrurile s-au complicat, iar echipa la care evoluează Dragoș Diculescu nu a obținut nicio victorie.

Am avut două obiective. Acum un an, când am povestit, ți-am spus că echipa trecea prin niște dificultăți financiare. În pandemie, când am jucat fără suporteri, fondurile pe care le câștigam din ticketing sau merchandising au fost mult mai mici. Aceste fonduri reprezentau în jur de 38% din bugetul nostru așa că, având mai multe datorii, am început sezonul trecut cu un buget mai mic, obiectivul fiind să ne plătim datoriile. În același timp, am încercat să construim o echipă competitivă, care să fie capabilă să se califice în Golden Group și să ajungă în semifinalele playoff-ului. Am stabilit niște obiective mici, însă aceasta a fost singura posibilitate, în condițiile date. Până în ianuarie am avut doar trei străini, apoi am semnat încă unul. Jucam împotriva unor formații care aveau 5, 6, 7 străini așa că a fost dificil. În Golden Group a fost cel mai greu pentru că am evoluat împotriva trupelor belgiene, care stau mult mai bine, din punct de vedere al bugetului. Nu am reușit să depășim acest obstacol. La finalul zilei, cred că ne-am învățat lecția și am înțeles ce avem nevoie pentru a lupta cu echipele din Belgia. Ne-am plătit toate datoriile așa că acum avem un buget normal și, cu lecțiile învățate, cred că am construit o echipă mai bună și mai competitivă. Trebuie să mai aducem un jucător, însă cred că vom avea un sezon mult mai bun, mai ales când vom juca împotriva trupelor din Belgia.

Cu datoriile plătite și cu un buget crescut, Aco Todorov și board-ul de conducere își propun să termine pe o poziție care să le asigure participarea în cupele europene.

Ne așteptăm la un sezon mai bun. Vrem să câștigăm cel puțin un trofeu. Luptăm pentru trei trofee: Cupa Olandei, Liga Națională și Liga BNXT. Anul acesta, de exemplu, trei formații din Olanda și-au adjudecat aceste trofee. Fiecare trofeu a fost cucerit de o altă echipă așa că nu există vreo trupă care să aibă hegemonie, precum Cluj în România. Anul trecut am bătut-o pe Donar Groningen, care a câștigat Cupa, și am învins-o de două ori pe ZZ Leiden, care a cucerit Liga BNXT. Board-ul are drept obiectiv clasarea pe un loc care să ne asigure participarea într-o cupă europeană în sezonul următor. După ce ne-am plătit datoriile, ne aflăm într-o poziție în care putem participa în Europa. Olanda are trei echipe în cupele europene: una în preliminariile Basketball Champions League și două în FIBA Europe Cup. Așadar, putem spune că acesta este obiectivul principal pentru următorul sezon.

Mai departe, am discutat cu manager-ul lui Landstede Hammers despre diferențele de mentalitate între balcanici și occidentali și despre ce am putea să învățăm de la olandezi.

Nimic, fiindcă e o mentalitate diferită. Nu spun că mentalitatea lor este mai bună sau că a noastră e greșită, ci fiecare înțelege sportul și viața în mod diferit. Nu cred că putem învăța multe. Nu cred că vreodată o echipă din partea noastră a Europei va cheltui atât de mulți bani pentru activități extrasportive. De-obicei toți banii sunt consumați pentru salariile jucătorilor și pentru deplasări și cazări. Aici, aproximativ 40% din buget este dedicat evenimentelor sociale, activități în timpul partidelor precum colțul copiilor, unde aceștia se joacă în timp ce părinții se uită la baschet, iluminare, show etc. Am fost șocat când am văzut procentul care merge în această direcție și cum folosesc ei banii. Poate că în alte țări nu se întâmplă asta, dar în Olanda mersul la meci e un eveniment de familie. De aceea am avut meciuri la ora 14 duminica. De multe ori am fost în Oldenburg, în Germania, și am văzut că organizează meciurile în același fel, dar la un nivel mai înalt. La fel, meciurile se joacă la amiază duminica astfel încât familia să poată veni, să se uite la meci și apoi să meargă să se pregătească pentru următoarea zi. E o mentalitate diferită. Știi ce s-ar întâmpla dacă mi s-ar fi spus la Dinamo sau Craiova să jucăm la ora 14? Aș fi sunat și aș fi spus că nu jucăm. Totul e diferit. E un eveniment cultural, un eveniment de familie. Nu e ca și cum nu vrem să câștigăm. Antrenorii și jucătorii sunt competitivi. Am pierdut zece meciuri la rând în Golden Group, am pierdut toate meciurile împotriva formațiilor belgiene. Știi ce i s-ar fi întâmplat unui antrenor sau unor jucători dacă ar fi pierdut zece meciuri la rând în România sau în Macedonia? În următoarea zi ar fi dați afară. Nu după zece partide, ci după cinci. După ce pierzi un joc, nimeni nu mai vorbește cu tine. Toată lumea e supărată pe tine timp de trei, patru zile. Aici am pierdut 10 jocuri la rând și nu am auzit niciun cuvânt urât din partea board-ului de conducere, nu a existat nicio ședință cu antrenorul și cu jucătorii. În Balcani pierzi două meciuri și deja te bagă în ședință unde un manager sau un președinte care nu a atins niciodată o minge de baschet te amenință că îți va reduce salariul sau că te va concedia. Aceasta este diferența de mentalitate.

Nu doar board-ul de conducere are o atitudine relaxată față de rezultate, ci și suporterii.

E mai mult o atmosferă de teatru. E o singură sală unde atmosfera e precum în Sibiu dar, în rest, oamenii vin, stau, aplaudă, nu îi înjură pe adversari sau pe arbitri. De exemplu, am vândut la fel de multe bilete în primul meci din Golden Group, cu Mechelen, ca în ultimul meci contra Leuven. Asta înseamnă că nu am pierdut din susținere de-a lungul acelei serii de înfrângeri. Ok, am creat o mulțime de evenimente în afara terenului.

Nu în ultimul rând, l-am întrebat pe Aco Todorov cum privește evoluția lui Dragoș Diculescu în sezonul 2021-2022, cum s-a adaptat în Olanda și ce urmează pentru el.

Cred că a făcut o treabă foarte bună. Însă e important să împărțim sezonul lui Dragoș în două părți: una înainte de accidentare și cealaltă după accidentare. Problema e că el s-a întors exact la jumătatea participării noastre în Golden Group, într-o perioadă mult mai dificilă pentru noi. Astfel, nu a reușit să aibă aceleași performanțe ca în prima parte a sezonului. În decembrie cred că avea medii de peste 20 de puncte pe meci. Un lucru bun, în opinia mea, e că antrenorului îi place de el și are încredere în el. Antrenorii iau toate deciziile legate de jucători, eu sunt doar GM. Când eram antrenor, uram ca GM-ul să îmi spună ce să fac așa că încerc să nu fac, la rândul meu, ce uram să mi se facă atunci când eram antrenor. La jumătatea lunii aprilie, antrenorul mi-a zis că i-ar plăcea să îl aibă în continuare pe Dragoș în echipă și el este singurul străin care a rămas din lotul de anul trecut. Asta vorbește destul despre opinia staff-ului tehnic în legătură cu Dragoș. El și-a petrecut întreaga vară recuperându-se și întărindu-și genunchiul așa că cred că va avea un sezon mult mai bun. Sper să rămână sănătos și prestațiile bune din stagiunea următoare să îi ofere șansa de a ajunge într-un campionat și mai puternic.

În următoarele zile, vom publica a doua parte a interviului cu Aco Todorov în care acesta enumeră un aspect care îi place la baschetul românesc și unul care nu îi place.

*foto: Roby Boroș/CSM Oradea