În urmă cu mai bine de o săptămână, Marea Britanie a obținut o victorie istorică în fața Greciei, într-un meci din preliminariile Campionatului Mondial ce va avea loc în 2023. Britanicii s-au impus cu 78 la 69 și au obținut primul succes în fața grecilor în ultimii 37 de ani.

Ultima oară când Marea Britanie reușea să o învingă pe Grecia se întâmpla în 1984, la turneul de calificare la Jocurile Olimpice din Los Angeles. Cele 45 de puncte înscrise atunci de legendarul Nikos Galis nu au fost de-ajuns, iar Marea Britanie a câștigat cu 106 la 104.

La 37 de ani distanță, britanicii s-au impus din nou în fața grecilor, după ce au reușit să revină de la un deficit de 15 puncte. Liderul gazdelor a fost Teddy Okereafor (19 puncte, 4 recuperări, 3 pase decisive, 3 intercepții, un capac), care joacă pentru Cheshire Phoenix, în British Basketball League.

Cu această ocazie, l-am contactat pe Vlad Ionașc, un român stabilit în Londra la 9 ani și care, în prezent, ocupă poziția de social media executive la Cheshire Phoenix. Am discutat cu Vlad despre baschetul din Marea Britanie, despre dezvoltarea acestui sport în ultima perioadă, cât și despre interesul acordat campionatului intern de către presă.

Pe la 13-14 ani, datorită unui prieten din școală, Vlad a început să se uite la baschet și a rămas fascinat de jocul lui Russell Westbrook. Cu toate că a început să înțeleagă tot mai mult acest sport, în continuare fotbalul ocupa prima poziție, lucru de înțeles într-o țară care respiră fotbal. Totuși, când în timpul facultății a apărut oportunitatea de a face interviuri și reportaje în baschet, Vlad nu a ratat ocazia. După un an și trei luni, managerul lui Cheshire Phoenix i-a oferit postul de social media executive și de atunci lucrează în Ellesmere Port, un mic oraș situat la sud de râul Mersey, aproape de Liverpool.

„E foarte fain. Mă uit la baschet, vorbesc cu baschetbaliști. Acesta e full-time job-ul meu, adică ce să nu-ți placă? Mă ocup de tot ce ține de media: reportaje, interviuri, site. Tot ce comunică clubul, practic, trece pe la mine. Înainte de fiecare meci avem o revistă pentru fani, cu declarații și diverse informații. De asemenea, mai avem apariții la școli sau centre, iar eu trebuie să fiu acolo. Din câte sesiuni de antrenamente au fost anul acesta, cred că am ratat una singură. Deci sunt permanent cu echipa”, ne-a spus Vlad Ionașc.

Cheshire Phoenix nu are parte de un început de sezon prea bun. Echipa antrenată de Ben Thomas a pierdut cinci din cele șase partide disputate și se află pe locul opt, la opt puncte de liderul Leicester Riders. Situația poate fi explicată de faptul că Phoenix are unul dintre cele mai mici bugete din liga britanică. De fapt, în afara jucătorului și a staff-ului tehnic, Vlad este singurul angajat al clubului. În rest, toți sunt voluntari care își doresc să ajute organizația.

Asta e problema la campionatul intern: în afară de jucători și staff, foarte greu se produc bani pentru alte job-uri. Nu se crează job-uri secundare. De exemplu, la clubul nostru, oamenii plătiți sunt jucătorii, antrenorul, managerul general și cu mine. Avem fizioterapeut și foarte mulți voluntari. Nu poți să faci o zi de meci doar cu antrenorul și cu jucătorii. Toți o fac voluntar. Este un club comunitar, de familie. Sunt unele deplasări în care luăm un autobuz cu echipa. La meciurile respective, de obicei, încercăm să aducem și fanii cu noi pentru că ei își plătesc transportul. Dacă, să zicem, deplasarea ar costa 1000 de lire, fanii acoperă jumătate. Deci, pentru club, e perfect. De exemplu, dacă jucăm cu Manchester, fiecare conduce. Toată lumea vine de bună voie, nimeni nu e plătit. Profesionalismul nu este chiar cum ar trebui să fie.

Cu toate acestea, există unele cluburi mai dezvoltate, precum London Lions, surpriza acestui sezon în FIBA Europe Cup. Trupa din capitala Angliei a încercat să se califice în Basketball Champions League, însă a fost învinsă de Treviso la 27 de puncte: 62-89. În schimb, în FIBA Europe Cup, London Lions a obținut cinci victorii și o singură înfrângere, avansând astfel în faza următoare a competiției.

„London Lions a fost cumpărată de un grup de miliardari, 777, de undeva din Miami. Ei dețin echipele de fotbal Sevilla și Genoa. Sunt putred de bogați, au cumpărat acțiuni în London Lions și au angajat un GM cu un CV foarte bogat în baschetul universitar din America (n.r. Brett Burman). A fost în trecut la Indiana University. La media au doi, trei oameni și tot staff-ul medical este plătit. Deci, da, sunt cluburi care sunt la un nivel mai înalt. London Lions e o echipă bună, cu jucători exclusiv pentru Europa. Îți dai seama câți bani au. De exemplu, Jordan Williams e plătit cu cel puțin 10 mii de lire pe lună și are apartamentul și mașina lui. Îl au în lot pe Marquis Teague, fratele lui Jeff Teague, care a fost draftat în NBA cu selecția a 29-a”, ne-a explicat Vlad Ionașc.

Pe lângă London Lions, mai există trei echipe care se descurcă foarte bine: Newcastle Eagles, Leicester Riders și Bristol Flyers. În campionat sunt zece formații, iar primele opt se califică în play-off. Grupările din Marea Britanie mai luptă și pentru BBL Cup și BBL Trophy, așadar există multe posibilități de a câștiga trofee.

Totuși, majoritatea jucătorilor din națională nu evoluează în campionatul intern. De exemplu, Gabriel Olaseni face parte din lotul lui Darussafaka, adversara lui U-BT Cluj-Napoca din BCL, Tarik Phillip (Reyer Venezia), Dwayne Lautier-Ogunleye (Udinese) și Carl Wheatle (Pistoia) joacă în Italia, Ashley Hamilton (Coruna) și Jacob Round (Zamora) sunt în campionatul Spaniei, în timp ce Luke Nelson (Le Portel) și Kavell Bigby-Williams (Anwil) evoluează în Franța, respectiv Polonia.

Baschetbaliștii din British Basketball League sunt Jordan Williams (London Lions), Daniel Clark (Manchester Giants), Jamell Anderson (Manchester Giants), Ben Mockford (Cheshire Phoenix) și Teddy Okereafor (Chesire Phoenix). În afara lui Anderson, toți au jucat de-a lungul carierei lor în țări precum Spania, Grecia, Germania sau Italia.

E un lucru bun faptul că sunt foarte mulți jucători care evoluează în străinătate. Ideal, pentru a avea o ligă domestică foarte, foarte bună, ar trebui să joace toți jucătorii în liga ta. Asta ar arăta cât de puternică e liga. Însă, financiar, e greu. Mulți de-aici se duc în America, la colegiu. Bigby-Williams, care acum joacă în Polonia, a fost la Oregon și la LSU. N-a fost draftat dar a jucat pentru Pelicans în presezon și apoi pentru echipa de G-League. Dan Clark, de la Manchester Giants, cred că are cel mai mare IQ din toată liga. Asta pentru că toată cariera lui a jucat în prima ligă din Spania.

Naționala antrenată de Mark Steutel a câștigat 12 din ultimele 15 meciuri și s-a calificat la EuroBasket 2022. Din ultimele șase ediții ale Campionatului European, Marea Britanie s-a calificat la cinci (2009, 2011, 2013, 2017, 2022). Conform lui Vlad, principalul motiv care a dus la succesul naționalei este că jucătorii au acces la liceele și universitățile din Statele Unite ale Americii.

Luol Deng este din Sudan, dar s-a mutat în Anglia. El a jucat pentru echipa Marii Britanii, a evoluat la Jocurile Olimpice din 2012 și a fost All-Star în NBA. În Anglia a început un proiect ce se cheamă Deng Camp. Toți juniorii din Marea Britanie au un rang și dacă ajungi la Deng Camp, e o validare. Mulți scouteri din Statele Unite, dacă vor să caute jucători în Marea Britanie, se uită la Deng Camp. De-obicei, cei din top 10 au o șansă să ajungă la un colegiu foarte mare. De exemplu, Cameron Hildreth joacă acum la Wake Forest și o face foarte bine. El a fost remarcat la Deng Camp. Mai este unul, Jeremy Sochan. El este britanic, dar a debutat deja pentru naționala Poloniei, ceea ce este destul de enervant. Sochan joacă la Baylor. Deci, cred că acesta este, cum am zis, principalul obiectiv - să ai cât mai mulți jucători în NCAA, divizia I. Asta dă validare și ai șanse foarte mari să vii în Europa la o echipă de top.

Întrebarea care se ridică este: cum reușesc britanicii să ajungă la astfel de colegii, cum se fac vizibili pentru universitățile americane? Vlad Ionașc ne oferă un răspuns:

Mi se pare că dacă te uiți la majoritatea dintre cei ce au jucat pentru Marea Britanie contra Greciei, ei au fost în America încă din liceu. Deci au fost văzuți de foarte tineri și au fost recrutați de un liceu. De exemplu, Ben Mockford a fost la Oak Hill, unde a jucat mai demult Kevin Durant. A fost coleg cu Brandon Jennings. Teddy Okereafor a fost la liceu și apoi a jucat la VCU și la Rider. Deci, cum sunt ei văzuți? Mulți au video-uri cu highlights foarte, foarte bune. Echipele media din Marea Britanie se ocupă foarte bine, la fel ca cele din Statele Unite. Contează să ai un highlight tape foarte bun și puțin de noroc. Trebuie să știi lume care poate să te ajute să ajungi la o echipă de NCAA, divizia I.

Evident, Marea Britanie este o țară extrem de cunoscută, cu multe posibilități, iar acest lucru se vede în faptul că a organizat în mai multe rânduri meciuri din NBA. De asemenea, Nick Nurse și Chris Finch, tehnicieni din NBA, au antrenat în trecut echipe din British Basketball League. Nurse s-a aflat la cârma lui Derby Rams, Birmingham Bullets, Manchester Giants, London Towers și Brighton Bears, în timp ce Finch a condus-o pe Sheffield Sharks.

Aceste legături între BBL și NBA ajută foarte mult baschetul britanic și deschid uși pentru dezvoltarea acestui sport. De exemplu, Fabulous Flornoy, fost jucător și antrenor la Newcastle Eagles, este în prezent coordonator video la Toronto Raptors. În plus, Nate Reinking, antrenorul oficial al naționalei, este secundul lui JB Bickerstaff la Cleveland Cavaliers.

Cu toate acestea, Vlad Ionașc susține că rezultatele naționalei sunt înșelătoare, deoarece în continuare FIBA nu a ajuns la o înțelegere cu NBA și Euroligă, astfel că cei mai buni jucători ai adversarelor sunt absenți.

Zic asta pentru că dacă te uiți la meciul cu Grecia, bun, e prima victorie din 1984, dar Grecia nu a avut jucătorii din Euroligă și din NBA. Nu e ca și cum și Marea Britanie ar fi fost lipsită de jucătorii din NBA fiindcă aceștia nu există. Deci, cum ar veni, Marea Britanie a jucat cu prima echipă și Grecia cu a treia, a patra reprezentativă. S-au calificat pentru EuroBasket, fiind în grupă cu Muntenegru, Franța și Germania. Le-au bătut atât pe Franța, cât și pe Germania. Dar nu au jucat Schroder, Theis, Gobert, Fournier. Dacă adaugi doar un jucător din cei patru la fiecare echipă, cred că Marea Britanie ar fi pierdut ușor. Progresează și rezultatul final e rezultatul final, până la urmă. Însă este un pic înșelător, în opinia mea.

Cert este că baschetul din Marea Britanie devine tot mai popular, iar interesul presei este din ce în ce mai mare. Chiar și Cheshire Phoenix, o echipă din subsolul clasamentului, primește solicitări pentru acreditări de presă, în timp ce, în fiecare vineri, un meci este transmis pe Sky Sports, cel mai important canal de sport din Marea Britanie.

Federația de Baschet a făcut o înțelegere pe doi ani și în fiecare vineri e transmis un meci de baschet pe Sky Sports, în fața audienței naționale. Acesta este un lucru care a crescut pofta de baschet și a adus fani și sponsori noi. Te vede toată Anglia, practic. Când te duci la orice pub, bar, toată lumea are Sky Sports. Bine, acum există și BT Sports, competitorul lui Sky. Majoritatea barurilor și pub-urilor au Sky Sports. Chiar dacă nu vrei să te uiți, tot găsești din întâmplare liga domestică de baschet. Apoi te uiți pe social media, pe Facebook, Twitter, Instagram, și după te duci la meci. Multe mesaje pe care le primește clubul nostru sunt de genul acesta: „M-am uitat pe Sky din întâmplare și am văzut că ați jucat. Cum putem să venim la următorul meci?”. Asta te crește foarte mult – să fii la televizor, în fața audienței naționale. Oamenii din Marea Britanie iubesc sportul, indiferent care ar fi el. Lor nici nu le pasă, ci pentru ei e o scuză să iasă, să bea, să fie sociabili.

Rezultatele naționalei au fost prezentate la buletinele de știri, iar publicul a devenit tot mai numeros. London Lions are o medie de 3000-3500 de spectatori, Newcastle Eagles și Leicester Riders au în medie 2000 de fani la fiecare partidă, iar la Cheshire Phoenix vin 1500 de oameni.

În ciuda acestui progres, Vlad este de părere că e nevoie ca un baschetbalist britanic să ajungă în NBA și să devină vizibil pentru întreaga țară. Acesta ar putea să devină un reper pentru următoarea generație de jucători și un superstar pentru publicul general, care ar ajunge astfel tot mai interesat de baschet.

Infrastructura există, cluburile din BBL au echipe de juniori iar, conform unui studiu efectuat de Departamentul de Cultură, Media și Sport al Marii Britanii, baschetul este al doilea cel mai popular sport în rândul copiilor cu vârste între 11 și 15 ani.

Așadar, Marea Britanie are toate șansele de a deveni, în timp, o forță în baschet.

*foto: fiba.basketball, nba.com, Cheshire Phoenix Basketball (Facebook)