Într-un interviu cu Lewis Howes, Kobe Bryant mărturisea care este întrebarea care îl macină cel mai mult: „Cum să spui o poveste bună?”. Într-adevăr, cum să spui o poveste bună, cum să spui povestea unei vieți ce a inspirat milioane de suflete și care s-a sfârșit mult prea devreme?

În vara lui 1996, un băiat de aproape 18 ani, slab și nu foarte mare de înălțime, a fost selectat cu poziția a 13-a în NBA. În urma unui trade, tânărul jucător american a ajuns la Los Angeles Lakers, una dintre cele mai celebre organizații din liga nord-americană.

Douăzeci de ani mai târziu, în 13 aprilie 2016, un bărbat în vârstă de 37 de ani juca ultimul meci al carierei, în Staples Center, arena mult iubitei sale echipe. Programat să joace aproximativ 25 de minute, legendarul baschetbalist s-a aflat pe teren timp de 42 de minute și a înscris 60 de puncte, aducând victoria lui Lakers.

Evident, este vorba de Kobe Bryant, unul dintre cei mai buni jucători de baschet din istorie. Iată câteva dintre realizările acestuia:

5 titluri de campion (2000-2002, 2009, 2010)

2 premii de MVP al finalei (2009, 2010)

MVP al NBA (2008)

18 prezențe în All-Star Game (1998, 2000-2016)

11 prezențe în prima echipă din NBA (2002-2004, 2006-2013)

Numerele 8 și 24 retrase de către Los Angeles Lakers

Statisticile lui Kobe vorbesc de la sine și reprezintă un motiv bun pentru care acesta a fost atât de iubit de către întreaga comunitate a baschetului mondial. Totuși, generația actuală de jucători nu a fost inspirată atât de mult de aceste numere, cât de restul aspectelor din care a fost construită personalitatea lui Kobe Bryant.

De-a lungul anilor, sportivul născut în Philadelphia a fost descris drept una dintre cele mai muncitoare persoane din NBA, un om care s-a dedicat total pasiunii sale, fiind dispus să dea totul pentru a câștiga. Atunci când adversarii sau coechipierii săi se relaxau, petreceau sau dormeau, Kobe era în sala de antrenament și se pregătea pentru următoarea partidă.

Făcând acest lucru timp de 20 de ani, Kobe a devenit un exemplu pentru jucătorii de baschet din întreaga lume și pentru fanii acestui sport. „The Black Mamba” a rămas cunoscut pentru mentalitatea sa extraordinară, pentru faptul că nu a renunțat și nu s-a dat bătut niciodată.

De când am început să urmăresc NBA, Kobe Bryant a devenit jucătorul meu preferat și, dacă la început l-am respectat pentru calitățile sale baschetbalistice, treptat am ajuns să îl iubesc pentru cum era el ca om. Felul cum vorbea, inteligența nativă, perspectivele geniale pe care le aducea în fiecare interviu m-au făcut să îl preiau ca model și să încerc să învăț cât mai mult de la el.

În 2016, când Kobe și-a încheiat cariera sportivă, o parte din mine s-a frânt. Însă, în anii ce au urmat, golul acela a început să fie umplut de noile succese din viața lui. După retragere, Kobe a cumpărat o companie și a transformat-o într-una de succes, a deschis o academie unde a luat sub aripa sa actualii jucători din NBA, a scos un scurtmetraj și a câștigat un Oscar, a scris câteva cărți și a produs un documentar de analiză sportivă.

Mă uit la toate aceste reușite din viața lui Kobe și mă întreb când a avut timp să le facă pe toate? Răspunsul stă în faptul că fosta legendă a lui Lakers nu s-a mulțumit niciodată cu puțin; a muncit foarte disciplinat și a fost motivat să fie mereu cel mai bun în fiecare domeniu.

Iată ce a zis Kobe cândva, după retragere:

„Dacă peste 20 de ani, baschetul va fi cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea, atunci înseamnă că am eșuat mizerabil”.

Kobe Bryant s-a stins din viață în 26 ianuarie 2020, în urma unui tragic accident, la doar patru ani după ce și-a încheiat cariera sportivă. Totuși, Kobe nu a eșuat.

Kobe nu a eșuat pentru că nici baschetul, nici cariera de businessman, nici cea de producător nu au fost cele mai bune lucruri din viața lui. Principala realizare a celor 41 de ani trăiți de Kobe a fost că a învățat cum să fie un tată bun.

Timp de două decenii, cvintuplul campion NBA a ratat numeroase momente cu soția și fiicele sale, fiind plecat mereu în deplasări sau la antrenamente. Însă, după retragere, Kobe s-a dedicat total familiei și nu a ezitat să vorbească despre acest lucru în fiecare interviu, în fiecare discuție și în majoritatea postărilor de pe rețelele de socializare.

Împreună cu fiica sa cea mare, Natalia, mergea în fiecare dimineață, la 6, la sală, pe cea de-a doua fiică, Gianna, o antrena zi de zi pe terenul de baschet și o ducea la meciuri din NBA sau WNBA, iar cu Bianka și cu Capri se juca de fiecare dată când avea ocazia.

Mai mult decât atât, Kobe a încercat să devină un exemplu și să își inspire fiicele să își urmeze visurile. În cele din urmă, a ajuns să învețe el de la copiii săi.

„Întotdeauna ne spui să ne urmăm visurile așa că trebuie să fii curajos!”, i-a spus Gigi tatălui ei atunci când acesta era descurajat și nu știa dacă să își înceapă cariera de story-teller.

Din păcate, în elicopterul prăbușit prin dealurile din zona Calabasas se afla și Gianna. Aceasta avea un talent baschetbalistic uriaș și mulți credeau că va ajunge cândva una dintre cele mai bune jucătoare din WNBA.

Personal, eu speram să o văd la Campionatul Mondial U17 care va avea loc în această vară, la Cluj-Napoca. Îmi imaginam cum, în ciuda vârstei (13 ani), ar fi fost selectată în naționala Statelor Unite și cine altul decât Kobe Bryant ar fi fost prezent în BTarena pentru a-și susține fiica.

În mintea mea, scenariul se încheia cu un interviu pe care i-l luam lui Kobe în care i-aș fi spus cât de mult îl apreciez și respect. Era visul meu – se pare că va trebui să-l intervievez în Ceruri.

„Cum să spui o poveste bună?”... De fapt, ce mai poți să spui după o astfel de zi. Noi nu putem decât să tăcem și să ne rugăm pentru familia lui și pentru familiile celorlalte persoane care au decedat.

În rest, îl lăsăm pe Kobe să vorbească.

„Măreția nu este ceva ce trăiește sau moare cu o persoană ci este modul prin care inspiri o persoană care la rândul ei inspiră o altă persoană până creați ceva ce va rezista pentru eternitate. Și cred că aceasta este provocarea noastră ca oameni: să descoperim cum povestea noastră îi poate impacta pe ceilalți și motiva astfel încât ei să își creeze propria moștenire, măreție.”

*foto: Elsa/Getty Images