Foto: Răzvan Păsărică (rpressport.ro)

Au trecut mai mult de două luni de la finalul ediţie 2012/2013 a Ligii Naţionale de Baschet feminin, iar perioada de vacanţă se află pe terminate. Spre deosebire de campionatul masculin, acolo unde unele formaţii şi-au definitivat loturile anunţând programul de pregătire, la feminin situaţia stă sub semnul întrebării. Nu este nicio noutate, an de an echipele din baschetul feminin aşteaptă, pe ultima sută de metri, un sprijin financiar, iar dacă ajunge atunci stagiunea este salvată. În cazul unui răspuns negativ ne putem aştepta la retragerea din prima ligă, exemplu din sezonul recent încheiat fiind atât Olimpia Bucureşti cât şi Târgu Secuiesc.

O situaţie similară o regăsim şi la ICIM Arad acolo unde, conform lui Dan Moraru, nu există nicio jucătoare semnată. Într-un amplu interviu acordat site-ului nostru, fostul tehnician al arădencelor a vorbit despre situaţia de la club, dar şi despre afirmaţiile venite din partea Cristinei Ciocan.

Anul trecut, când am început campionatul, am fost la un turneu de verificare la Târgoviște, la Cupa Chindia. Atunci a venit Cristina și m-a întrebat dacă nu am nevoie de un antrenor secund. Eu i-am spus că situația noastră financiară este deficitară pentru că și la turneul de acolo organizatorii ne-au asigurat tot. Nu credeam că puteam să-i asigurăm salariul și într-adevăr acesta a fost adevărul. Până la urmă, i-am zis așa <<Dacă vorbesc la ICIM și ei te pot angaja cu o anumită sumă, atunci fără nicio problema poți să vii la noi>>. Am vorbit la club, ei au fost de acord, ea a venit, totul a decurs binișor.

Nu știu dacă ați aflat, însă eu din 2006 am vrut să mă las, chiar am adus un antrenor tânăr din Arad și în timp foarte scurt am ieșit campioni. Este vorba de Budurean, apoi el a plecat și a venit un grec. L-am schimbat, am venit eu, în cele din urmă a semnat Stacey Nolan, dar el a plecat că cineva i-a oferit 300 de euro mai mult. Nolan ar fi vrut să continue, la fel ca noi, însă nu i-am putut garanta salariul. Mă rog, a plecat, l-am adus pe Zoran Visic, cu un CV fantastic, câștigător al Cupei Campionilor. Nu știu care a fost situația, nu s-a adaptat, am luat echipa și a venit Cristina. Am acceptat-o, i-am dat 5-6 meciuri până în luna ianuarie-februarie, lăsând-o pe ea să conducă partidele. Am lasat-o să facă să facă câteva antrenamente și nu a fost niciun fel de problemă.

Totuși, cam prin luna ianuarie când a început să șchiopăteze situația financiară vizavi de jucătoare, ele făcând nazuri. Normal, Cristina tânără fiind, le punea la punct în sensul că nu aveau suflet. Ca o ironie a sorții, ICIM-ul nu a plătit-o pe Cristina și ea a început în cele din urmă să facă nazuri că nu a fost plătită. După aceea s-a pus rău cu două jucătoare americance. Cineva îmi spunea că la unele traduceri ale mele legate de echipă le traducea în altă tentă. Am avut parte şi de protestele lor că nu au vrut să facă antrenamente, dar au înțeles că dacă nu se pregătesc nu putem câștiga mai departe. Au strâns rândurile și s-au antrenat foarte bine ca să putem să ne adjudecăm titlul.

Eu nu mai sunt președinte de un an de zile și ca antrenor am aflat în sâmbăta în care i s-a spus ei să nu meargă la Târgoviște, deci pe mine nu m-a întrebat nimeni. Conducerea a luat hotărârea să o pună pe linie moartă, ca să spun așa, și vă dau cuvântul meu de onoare, echipa a avut o altă altitudine la următorul antrenament. Am simțit că sunt din nou cu ele. Atunci, cu o lună și ceva în urmă, datorită că ea nu se înțelegea cu ele, eram trei tabere. La antrenamentul de la Târgoviște am simțit că eu sunt cu ele în corp comun cu ele, așa cum am fost de-a lungul carierei mele. La un moment dat, au făcut ele un fel de tactică, iar ca să-mi explice și mie, era nevoie de ajutorul Cristinei cu traducerea și jucătoarele nu au dorit să o implice. După meciul patru, la scorul de doi la doi și cu Ciocan nemaifăcând parte din echipă, translator era Cutaș. La ședința tehnică eu le-am spus că am pierdut partida din cauza unei apărări nepotrivite pe care au practicat-o jucătoarele din proprie iniţiativă. Le-am propus să ne apărăm diferit, însă ele au refuzat. A început meciul cinci de la Târgoviște nefavorabil, cu un 8-0 de partea adversarelor. Prin minutul patru am cerut primul time out și am fost destul de înțălegător cu ele, încurajându-le. La scorul de 18-0 am rugat-o pe Cutaș să traducă că trebuie să terminăm cu defensiva asta și am adus tabla, punând piciorul în prag. Am revenit și s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Pe Cristina o cunosc bine, chiar și de la mama ei, sunt de 48 de ani în baschet. Am anticipat că situația financiară este problematică, iar ICIM-ul este de doi ani în insolvență, aproape de faliment. Am anunțat pe toată lumea că nu este în regulă dacă nu găsim înlocuitor și nu s-a găsit. În mai 2012 mi-am dat demisia din funcția de președinte, a trebuit să preiau echipa deoarece Visic plecase. I-am anunțat să găsească antrenor că nu mai am nervii suficienți. În prezent, sunt destule probleme, nu avem nicio jucătoare ci doar un antrenor portughez, să vedem ce va fi.