Marcel Țenter și-a făcut un nume în calitate de antrenor în baschetul românesc. El a avut câteva realizări în care nici măcar cei mai răutăcioși nu îi pot nega sau minimaliza meritele. 

Dar să nu vorbim despre cei răutăcioși, pentru că e plină lumea de ei. Și în plus e cel mai simplu să fii răutăcios. Haideți să vorbim despre Gaz Metan Mediaș și Marcel Țenter.

Referitor la specialistul originar din Satu Mare putem să spunem că este antrenorul care s-a apropiat cel mai mult de CSU Asesoft Ploiești. Este tehnicianul care a obținut cele mai notabile rezultate împotriva acestei echipe.

Așa cum vorbim despre Branko Cuic ca fiind jucătorul ce a reușit să-și facă un nume în baschetul românesc, calificându-se în finala campionatului în 2008, 2010, 2011, 2012 și 2013, așa Marcel Țenter este tehnicianul care a făcut posibile cele mai bune rezultate împotriva Asesoftului.

Țenter a ghidat Clujul între 2009 și 2012, bifând două calificări în finala campionatului, reușind să întrerupă în anul 2011 dominația prahovenilor asupra Ligii Naționale. De asemenea, el are o altă victorie împotriva Asesoftului în prima etapă. Aceasta s-a consemnat la startul sezonului 2011/12, când alături de U Mobitelco Cluj a învins în deplasare formația prahoveană. Așadar, Țenter învinge Asesoftul în prima etapă pentru a doua oară în ultimele trei ediții de campionat.

După cum bine știm în vara anului 2012, acest antrenor a preluat pe Gaz Metan Mediaș. Fără nicio legătură cu Asesoftul, Marcel a condus această echipă spre cea mai bună participare românească în FIBA EuroChallenge și una dintre cele mai bune prezențe din ultimul deceniu pentru orice echipă de baschet românească (fie ea de club sau națională, seniori sau juniori, masculin sau feminin) în arena internațională. Să ne reamintim de victoria din Rusia, de cele șase victorii din tot atâtea meciuri disputate la Mediaș în cupele europene, în compania unor adversari proveniți din Turcia, Franța, Letonia, Finlanda și așa mai departe. Adică țări prezente la EuroBasket.

În fine, alături de echipa națională, Marcel Țenter a obținut prima victorie românească în istoria confruntărilor directe cu Bulgaria contând pentru Campionatul European de baschet (indiferent că vorbim despre preliminarii sau turnee finale). Succesul cu vecinii a fost obținut chiar în Bulgaria.

În ceea ce privește proiectul de la Mediaș, trebuie notat că într-adevăr, Gaz Metan a ieșit surprinzător din primul tur al Cupei României. Dar acest lucru s-a consemnat în fața unei echipe schimbate mult în bine, cel puțin prin prisma forței ofensive și mai ales prin aceea că Energia Rovinari are în sfârșit un plan de joc, o idee. Haideți totuși să rămânem la Gaz Metan.

Făcând abstracție de eliminarea din cupă, să nu uităm faptul că în rotația de bază a echipei din Mediaș, în raport cu sezonul precedent, au rămas doar doi jucători. Ei sunt fundașii Andrei Mandache și Kyle Shiloh. Nici măcar despre Tudor Dumitrescu nu putem să spunem că a rămas din sezonul precedent pentru că pur și simplu stagiunea 2012/13 a fost una ratată pentru jucătorul originar din Cluj. El a avut acea operație care l-a ținut departe de teren, iar la revenire nu a reușit să intre cu adevărat în rotație. Să fim indulenți și să zicem că la Mediaș au rămas trei oameni din rotația de bază de anul trecut.

Vi se pare o cifră mare?

Ei bine nu e. Chiar dacă vara trecută s-a operat o modificare la nivelul băncii tehnice, în această vară Gaz Metan a rămas fără aproape tot lotul de jucători. În aceste condiții era limpede că va fi nevoie de timp pentru a construi o nouă echipă.

La acest aspect haideți să îi adăugăm pe Kemp, Bogavac, Tsiaras, Koch și Marojevic. Adică cinci jucători străini noi. Care lucrează pentru prima dată sub comanda lui Țenter. Dintre care patru se află la prima experiență în România, iar al 5-lea revine după ceva timp departe de țara noastră. Asta înseamnă nu doar munca de integrare și de formare a relațiilor de joc, de stabilire a unei identități sau de a descoperi ce poate fiecare jucător și ce nu, sau de găsirea soluțiilor de omogenizare a lotului de jucători. E vorba de acea provocare de a construi din temelii o echipă complet nouă.

Marcel Țenter este unul dintre puținii antrenori din baschetul românesc care își asumă astfel de riscuri. Nu procedează ca alți tehnicieni care aleg varianta sigură și legitimează întotdeauna jucători străini cu experiență în baschetul românesc. Adică jucători despre care se știe sigur că nu ai cum să dai greș. Pentru că știi ce pot. Ei bine cu străinii aflați la prima experiență în România există riscuri.

România este un campionat complet aparte față de alte campionate. Valoric știm că nu este la cel mai țnalt nivel. Financiar se știe că se numără între ligile potente (desigur nu facem comparații cu Rusia, Turcia etc). Însă campionatul României este greu. Foarte greu. Incredibil de greu. Și la fel de greu e să explici de ce. Singura explicație cu adevărat plauzibilă pe care o pot găsi este că în România e o presiune incredibilă. Iar aceasta este exercitată de regulă asupra antrenorului. Adică asupra celui direct responsabil de rezultat. 

Și oricât de mult vrea să-și protejeze jucătorii, fiecare antrenor transmite din această presiune jucătorilor. Cum de altfel e normal să fie. Așa cum e profesionist. Pentru că niciun sportiv nu ar scrie pagini de istorie fără ca presiunea să îi apese pe umeri. Pe de altă parte, știm foarte bine că niciodată un jucător nu va fi atât de implicat precum este antrenorul. E o chestiune de psihologie și de multe lucruri. Dar așa merg lucrurile peste tot. Problema este că în România presiunea asupra rezultatului parcă e mai mare decât oriunde. E acel loc în care poți să tot faci rezultate de neuitat, în memorie rămâne doar ultimul rezultat. Iar dacă acesta e negativ ai probleme.

Revenind la echipa Mediașului. Cu atâtea noutăți, la care adăugăm și venirea lui Liviu Dumitru, un jucător cu experiență, dar a cărui carieră nu s-a intersectat niciodată cu cea a cuiva din actuala echipă a lui Gaz Metan. Fie că vorbim despre antrenor sau jucători. Adică încă o componentă complet nouă pentru Mediaș, pentru Țenter. Pentru tot ce înseamnă proiectul Gaz Metan.

Fiind atâtea noutăți e limpede că lucrurile nu aveau cum să meargă prea bine de la început. Nici măcar la meciul cu Asesoft nu prea au mers. Lejeritatea cu care campioana a ajuns să marcheze din spațiul de trei secunde este îngrijorătoare. Dovadă în acest sens este procentajul de 71% la aruncările de două puncte al Asesoftului (Gaz Metan a avut doar 42% la acest procedeu). Lucruri cu care suporterul din Mediaș nu a fost obișnuit. Pentru că ani de zile echipa de pe Târnava Mare a dominat la interior. Chiar și atunci când pierdea. Aici adăugăm și raportul de 40-28 în favoarea echipei lui Arnautovic la punctele marcate din trei secunde în meciul de duminică. Și nu e chiar alarmant dacă ținem cont de faptul că Asesoft are patru oameni de valoare extraordinară pe pozițiile 4-5.

Desigur putem să spunem multe despre acest meci. Cert este că Gaz Metan nu a jucat la capacitate maximă. Și va mai trece ceva timp până când asta se va întâmpla. Dar a găsit soluții să câștige. Ceea ce nu e puțin lucru. Chiar deloc.

În plus, atunci când se fac atât de multe schimbări deodată crește probabilitatea ca nu toate transferurile să confirme. Ca nu fiecare jucător adus să se dovedească a fi util, de a-și găsi locul în acea echipă. E un lucru cu care Mediașul (dar și alte echipe, sau mai degrabă apropiații acestora) trebuie să se obișnuiscă.

Ideea e următoarea: multe echipe au schimbat masiv în această vară. Gaz Metan e una dintre ele. Diferența pare să fie că la Mediaș s-a schimbat aproape toată echipa. Și spre deosebire de echipele la care s-au făcut modificări în număr similar parcă bugetul a crescut. La Mediaș acest lucru sigur nu s-a întâmplat. Dar asta nu înseamnă automat că nu poți să faci performanță. Sunt exemple destule în baschetul românesc de echipe cu bugete mai mici care au terminat deasupra echipelor cu mai mulți bani.

Haideți să ne amintim și de alte aspecte (pentru că totul, dar absolut totul contează într-o echipă): Marcel Țenter a fost departe de echipă în primele aproximativ două săptămâni ale pregătirii. Staff-ul tehnic a rămas fără Milorad Perovic (o piesa foarte grea). Construirea echipei a început greoi. Nesiguranța transmisă de la nivelul conducerii clubului (iar aici înțelege fiecare ce vrea și cât vrea) a avut și ea un rol. Așa că, dacă vrem să căutăm, nu ne va fi greu să găsim probleme și aspecte negative. Însă, în pofida acestora Țenter și Mediaș merg înainte.