Poziția a 2-a la jumătatea sezonului regulat, cu precizarea că lucrurile se pot schimba după disputarea restanței programate pe 7 ianuarie, este deținută de către BC Mureș. Dacă parcursul formidabil al lui CSM Oradea a fost prea puțin scontat, la fel putem să afirmăm atunci când vorbim despre poziționarea atât de bună a echipei din Târgu-Mureș în preajma sărbătorilor de iarnă.

Spun asta pentru că exceptând banca tehnică aproape totul s-a schimbat la acest club față de sfârșitul sezonului precedent. Altfel spus, spre deosebire de prima clasată la jumătatea sezonului regulat, BC Mureș este clubul cu cele mai multe schimbări consemnate în vară. S-a modificat conducerea administrativă și exceptându-l pe Liviu Dumitru s-a schimbat tot lotul de jucători.

Totuși, spre deosebire de sezonul 2011/12, atunci când schimbare s-a consemnat la nivelul băncii tehnice, lucrurile s-au desfășurat pe un făgaș mai normal. Nu sunt de acord cu modificările frecvente și cu atît mai puțin cu cele majore. Dar câteodată ele sunt necesare. La Târgu-Mureș în sezonul precedent echipa a fost făcută de alții și antrenată de către Srecko Sekulovic. Bine-nțeles același lucru se întâmplă oriunde se consemnează schimbări la nivelul băncii tehnic în cursul desfășurării unei competiții.

În acest sezon, cum spuneam, s-a trecut la normalitate. Echipa a fost construită după viziunea antrenorului. Desigur în conformitate cu bugetul și cu binecuvântarea conducerii, așa cum de altfel se întâmplă peste tot. Însă, este un dram de normalitate pentru Târgu-Mureș. Deja un plus.

Tot la capitolul aspect pozitiv trebuie trecută schimbarea radicală a concepției de joc, respectiv a alcătuirii echipei. Dacă în sezonul precedent jocul a fost unul tipic american, majoritatea străinilor fiind proveniți de dincolo de ocean, cu elemente clasice ale baschetului promovat de aceasăt națiune, dar cu valoare îndoielnică, în această stagiune BC Mureș a schimbat 'macazul'. După mulți ani dominați de echipe americane, ardelenii au trecut la stilul sârbesc.

Deși lucrurile nu păreau să se îndrepte spre ceva pozitiv, situație altfel normală în condițiile în care majoritatea jucătorilor nu se cunoșteau între ei, fiind nevoie de timp pentru legarea relațiilor atât în teren și la antrenament, cât și în viața de zi cu zi, BC Mureș a avut parte de o primă jumătate de sezon excelentă. Atât ca rezultate cât și ca joc.

Stagiunea a început cu eliminarea din cupă, respectiv cu înfrângerea pe teren propriu în fața lui BC Timișoara în prima etapă. Totuși, echipa s-a 'legat' în timp record și BC Mureș a cules șase victorii consecutive urcând la un moment dat pe prima poziție a clasamentului.

Apoi problemele au început să apară. E greu explicabil și deloc de înțeles cum a fost posibil ca antrenorul să stea departe din cauza unei probleme administrative. Tocmai de aceea, în opinia mea, după o asemenea gafă e imposibil ca cineva să mai poată avea pretenții ca jucătorii sau oricine altcineva să se comporte în mod profesionist. Dar, privind în notă pozitivă, e o lecție pe care sunt sigur că oricine o învață din prima. În absența lui Sekulovic echipa a înregistrat două înfrângeri în treci meciuri. Devine exagerat să insinuez că în aceeași perioadă au apărut problemele medicale? Că Ciric și mai apoi Ceskovic s-au accidentat exact în perioada în care Sekulovic nu s-a ocupat îndeaproape de echipă? Eu sincer nu cred, dar nici să acuz nu pot. Însă, pot să evidențiez acest lucru. 

După cea mai drastică corecție încasată nu doar în acest sezon ci chiar în istoria recentă a clubului din Târgu-Mureș, pe fondul problemelor medicale (trei absențe de marcă în acest meci), s-a operat un extra-transfer. Echipa a reacționat excelent după eșecul de la Oradea și nu s-a mai împiedicat, bifând patru victorii consecutive pentru un bilanț general de 11-4 la jumătatea fazei regulate. Ținând cont că după revenirea lui Sekulovic la echipă s-a stabilit ca obiectiv încheierea anului cu 10 victorii putem să spunem că BC Mureș a încheiat mai bine decât conducerea și-a propus.

Referitor la jocul echipei trebuie spuse următoarele. Are un singur jucător de creație. Ce-i drept este unul dintre puținii baschetbaliști din România care poate să joace alături de oricine. Inițial BC Mureș a fost construită cu scopul de a alerga, de a juca în tranziție în condițiile în care a avut mari dificultăți în jocul cinci la cinci, sau altfel spus în baschetul așezat, pe joc pozițional. Totuși, ținând cot de faptul că mai mulți dintre jucători nu au cel mai bun fizic pentru un ritm de joc accelerat s-a ajuns la un compromis. Cert este că BC Mureș a obținut rezultate de excepție pe fondul unui joc ofensiv problematic. Însă, baschetul etalat de această echipă este imprevizibil. Iar atunci când nu știi la ce să te aștepți înseamnă că ai parte de un adversar periculos.

În schimb, BC Mureș este una dintre cele mai harnice echipe din România. Dăruirea, determinarea, refuzul de a accepta statutul de al 2-lea pe teren, acea încăpățânare pozitivă, au ridicat mult condiția alb-albaștrilor. Credeți că nu este suficient? Nu știu ce să spun, dar sunt adeptul unei echipe harnice și limitate în detrimentul uneia talentate și dezordonate. Până la urmă contează să câștigi. Mureșul a găsit drumul spre victorie. E drept că majoritatea succeselor sunt consecința unui efort colosal din punct de vedere fizic. Atunci parcă gustul victoriei este mai plăcut. Dar și uzura, respectiv oboseala te ajunge mai repede din urmă decât pe cei care mai câștigă și din talent. Din punctul meu de vedere BC Mureș, cu toate problemele pe care le are (deloc puține), este o echipă foarte atractivă. Foarte plăcută! Simți cu adevărat că echipa trăiește. Se ia la trântă cu adversarul. Indiferent cine este el și ce statut are. Iar pentru asta cred că merită respect.

Cele mai mari probleme ale lui BC Mureș în prima jumătate a sezonului, din punct de vedere al compartimentelor, s-au consemnat la interior. Se situează la jumătatea ierarhiei la capitolul recuperări. Oare câte victorii ar fi putut obține BC Mureș dacă era o echipă de podium (și) la recuperări? De asemenea, aportul centrilor pe finalizare este extrem de modest. Din cauza productivității îndoielnice la poziția 5 au fost destule cazuri în care BC Mureș a jucat fără pivot clasic. Fie că vă place sau nu acest joc, în termeni baschetbalistici asta se numește o anomalie. E inadmisibil să joci fără pivot. Dar în România să joci baschet în mod neconvențional este o rutină. Ceea ce e alarmant. Foarte grav.

În aceste condiții, fără joc cu pivotul pe faza ofensivă BC Mureș a avut două alte variante de a produce puncte pe tabela de marcaj. Din aruncare sau pe pătrundere. E drept, au fost cazuri în care a punctat generos pe tranziție, dar nu putem să spunem că alb-albaștrii au deprins acest stil de joc sau că sunt specialiști pe joc accelerat în faza de atac. De asemenea, numărul de pătrunderi a fost redus semnificativ. Cel mai des pătrunde Cuic, singurul om de creație. Acesta nu finalizează de fiecare dată deoarece are calitatea extraordinară de a vedea, de a citi jocul și în același timp de a reacționa, de a crea superioritate într-o fracțiune de secundă. Astfel, arma principală, dar atât de eficientă, pe faza ofensivă a fost aruncarea. De la semidistanță și distanță. Alb-albaștrii dispun de mulți jucători capabili să arunce: Ciric, Ceskovic, Dumitru, Peciukas și în ultimele etape Navickas. Dovadă în acest sens este poziționarea în fruntea Ligii Naționale la capitolul coșuri de trei puncte marcate. BC Mureș are 132 coșuri de trei puncte marcate, cu 12 mai mult decât principala urmăritoare.

Din punct de vedere individual se remarcă în mod special Branko Cuic. Liderul echipei la puncte, eficiență, recuperări, pase decisive, vizite la linia de pedeapsă, coșuri de două puncte. Parcurge un sezon formidabil. Că îi convine modul în care este construită și joacă această echipă nu încape în discuție. Este exact ce îi place și știe să facă cel mai bine. Însă, nu trebuie omis faptul că Cuic poate juca cu oricine și orice. El creează, marchează, recuperează, se luptă, dacă trebuie protestează, se luptă. Orice trebuie făcut se face. Știe de ce este nevoie pentru a câștiga.

În jurul său se remarcă Peciukas, Ciric și Ceskovic/Navickas. Fiecare dintre aceștia este pus în valoare cum se cuvine de către Cuic. Niciunul dintre ei, chiar dacă sunt jucători rutinați și care simt mingea, nu poate crea și cu siguranță nu ar fi atât de bine văzuți în acest moment dacă nu l-ar avea pe Cuic alături de ei. 

Deși nu strălucește, Liviu Dumitru este un alt baschetbalist de mare preț în lotul Mureșului. Cel mai important este că similar lui Cuic, 'Gogu' nu se accidentează niciodată. Cei doi pot cădea, pot încasa lovituri. Li se poate întâmpla orice: ei nu se accidentează.

Sincer vă spun sunt foarte curios în ce măsură Dan Păltinișanu poate ajuta această echipă în acest moment. Totuși, trebuie să așteptăm pe cine vor mai aduce cei de la BC Mureș pe poziția 5 pentru partea a doua. Pentru că e limpede că vor aduce pe cineva și vor renunța atât la Balaban cât și la Adebayo. Dacă va avea pe cineva capabil să se apere, și nu mă refer la capac, ci la capacitatea de a schimba la blocaje și de a rămâne în fața fundașilor adverși, precum și să ajute pe faza ofensivă, atunci BC Mureș poate spera să continue sezonul bun. Pe de altă parte sunt destul de multe aspecte pe care ardelenii nu le vor putea acoperi nici în retur. Rămâne de văzut cum le vor putea ascunde în continuare. Însă apărarea și încăpățânarea vor menține Mureșului statutul de adversar incomod pentru oricine.

Foto: Radu Roșca (www.staychill.net)