CSM Oradea a încheiat sezonul regulat al Ligii Naționale de baschet masculin - ediția 2012/13 pe locul al 2-lea. Este cel mai bun rezultat pe care baschetul orădean l-a înregistrat vreodată pe prima scenă a sportului cu mingea la coș din țara noastră.

Formația pregătită de către Cristian Achim a încheiat împiedicat sezonul regulat, pierzând prima poziție chiar în ultima etapă. Asta după ce a dus trena preț de 29 de etape. Ținând cont de acest aspect putem să spunem că bihorenii au ce să regrete. De ce?

Pentru simplul fapt că nu s-au mai întâlnit cu un asemenea rezultat niciodată. Pe de altă parte pentru că nu se știe când vor mai avea o asemenea șansă. În plus, CSM-ul avea nevoie de o singură victorie în ultimele două etape ale sezonului regulat pentru a-l câștiga. Nu au reușit-o. Acesta este motivul pentru care au de ce să regrete.

Făcând abstracție de acest lucru orice suporter al lui CSM Oradea, dacă este sincer cu el însuși, trebuie să se declare mulțumit de ceea ce propria echipă i-a oferit în acest sezon. Vorbim despre o serie de 14 victorii consecutive. Primul succes din istorie pe terenul actualei campioane. Clasare pe prima poziție a clasamentului preț de șase luni. Baschet inteligent și de calitate. Și așa mai departe. Argumente solide și suficiente fără să fie nevoit să pună în balanță trecutul pentru a face o comparație.

Despre modul în care CSM Oradea a jucat s-a scris destul. Însă am vorbit mai puțin despre modul în care această echipă este construită. Unul foarte sănătos.

Din păcate atunci când cineva sau ceva se deosebește de restul tinde să fie etichetat. Și de cele mai multe ori devine ținta unor cuvinte pe care nu le prea merită. Însă așa se întâmplă peste tot. Cu un plus evident pentru neamul nostru.

CSM Oradea a fost foarte aproape să retrogradeze în anul 2008, la încheierea celui de-al 3-lea sezon consecutiv în primul eșalon. A evitat-o în condițiile în care numărul participantelor a fost impar și astfel a fost retrogradată o singură echipă, Rapid București.

Lucrurile s-au mișcat puțin mai bine în vara anului 2008, atunci când conducerea managerială a echipei de baschet de la CSM Oradea s-a schimbat. A venit și un sponsor, cel care este și în acest moment la echipă. Însă din punct de vedere baschetbalistic lucrurile nu au funcționat așa cum probabil conducerea și-a imaginat.

Astfel, Cristian Achim a fost numit în funcția de antrenor principal al unei echipe construite de altcineva. A preluat gruparea orădeană în luna noiembrie. Aceasta a reușit să obțină niște rezultate extraordinare, precum victoriile cu Sibiu, Cluj, Ploiești sau Timișoara. Însă, orădenii au plătit tribut debutului modest de sezon și au ratat la mustață calificarea în playoff. A fost un exemplu de măiestrie din partea antrenorului, care a dus o echipă fără orizont și construită de altcineva până la porțile playoff-ului.

A fost dovada că Oradea are un antrenor capabil, ce merită încredere și în care merită investit. Conducerea l-a confirmat pe vâlcean în funcție, iar din vara anului 2010 a demarat construcția actualei echipe.

Fără schimbări spectaculoase, pentru că nici bugetul nu a crescut în așa fel încât lotul să conțină nume prea sonore, CSM Oradea a devenit o echipă a cărei principală caracteristică este seriozitatea. Baschetul jucat așa cum trebuie a devenit cheia pentru roș-albaștri.

Cum am mai spus-o, baschetul nu este despre cine sare mai sus, cine aleargă mai rapid sau este mai puternic din punct de vedere fizic. Desigur aceste calități (pentru că sunt și acestea calități) pot să fie foarte utile, uneori chiar decisive, deoarece baschetul e un sport în care poți să ai succes jucând mai multe stiluri. Însă baschetul, la modul general e o sumă modului în care poți să-ți pui în valoare calitățile și să-ți maschezi defectele. Oradea știe foarte bine să joace pe stilul care îi convine, unul care coincide cu viziunea antrenorului asupra jocului de baschet. Desigur are dificultăți în a-și masca carențele. Lucru pe care nu trebuie să-l ascundem.

CSM Oradea este echipa care dezvoltă cel mai complex joc colectiv din Liga Națională. Din punct de vedere tactic această formație are un plan complex de joc în care sunt puse în valoare calitățile celor care compun lotul de jucători. Totul este în asemenea mod gândit încât să corespundă ideii de joc gândite de către antrenor.

Echipele pregătite de către Cristian Achim nu vor avea în componență niciodată jucători potenți din punct de vedere fizic însă limitați din punct de vedere al IQ-ului baschetbalistic. De aceea mai mulți jucători ce pot fi atractivi din perspectiva suporterului nu vor ajunge să joace la Oradea, chiar dacă financiar aceștia ar fi accesibili pentru CSM. Cel puțin nu cât timp proiectul coordonat de către Cristian Achim este în desfășurare.

Din punct de vedere ofensiv relațiile de joc sunt în așa fel concepute încât mingea să fie aruncată la coș din situații favorabile, de preferință cât mai aproape de coș. Dar asta nu e lege în concepția de joc a lui Achim. După ce aruncătorul a fost eliberat de adversarul direct. Principalul aspect în jocul CSM-ului este blocajul (pick). De fapt toate schemele de pe faza ofensivă din baschet sunt concepute cu scopul de a crea superioritate echipei aflate în atac. Fie că e vorba despre angajarea pivotului sau creearea unei situații de mismatch (jucătorul aflat în ofensivă este apărat, după blocaj, de un jucător care poate fi bătut de atacant pe relația unu la unu)

În schimb, pe faza defensivă apărarea matchup ce combină elemente de zonă cu apărare individuală, a răpus destule echipe. Mulți nici astăzi nu-și pot explica ce fel de apărare a fost aceea care i-a năucit. De asemenea, bihorenii au folosit cu regularitate zona clasică. Adică un alt sistem defensiv ce implică muncă serioasă.

De fapt aici se deosebește Oradea de multe echipe din peisajul baschetului românesc. Tot ce se petrece la această echipă are legătură cu un singur cuvânt: muncă. Bine-nțeles că nimeni nu e impresionată de acest lucru. Să muncești pe rupte nu e ceva care să te dea gata. Mai ales că și ceilalți lucrează. Că doar nu se duc la antrenament pentru a se distra.

Însă Oradea nu poate să câștige în actuala alcătuire dacă nu joacă colectiv. Iar pentru a pune la punct un întreg sistem de joc ce să implice nu cinci jucători ci cât mai mulți, în care să ai o rotație cât mai adâncă și în care jocul colectiv să pună în valoare calitățile fiecăruia în parte este nevoie de timp.

Sunt foarte mulți oameni direct implicați în fenomenul baschetbalistic din țara noastră care sunt de părere că CSM Oradea dezvoltă un baschet de înaltă ținută. Când jucători, antrenori, conducători de cluburi sau impresari susțin acest lucru aproape la unison înseamnă că e ceva evident.

Desigur în rândul suporterilor părerea este alta. Mult mai împărțită. Oamenii care ocupă loc în tribune preferă schimbări de direcție purtate în viteză maximă, coșuri de sus, capace. Își doresc să se bucure de spectacol 'aerian'. Pentru că spectacol baschetbalistic înseamnă cu totul altceva. Iar CSM Oradea se apropie termenul spectacol baschetbalistic.

Bihorenii alcătuiesc o echipă omogenă care la prima încercare a ocupat locul 9 în condițiile în care totul a început prin noiembrie, adică după două luni de la startul oficial al sezonului. A urmat un loc 6 și un loc 5. Acum a fost pe 2, după ce a ocupat prima poziție preț de 29 de etape. Și a dezvoltat un joc colectiv apreciat de cine înțelege baschetul. Pentru al 4-lea sezon consecutiv. Asta înseamnă ceva.

Că are probleme și sunt evidente este limpede. Însă cine nu mai are de lucru în baschetul românesc?

Că s-ar putea să nu se mai întâlnească cu locul 1? Posibil. Până la urmă câte echipe în baschetul românesc s-au întâlnit cu locul 1? În plus, se sfârșește lumea dacă o echipă care nu a câștigat niciun trofeu în istoria sa nu se va mai întâlni cu locul 1?

Să nu facem greșeala să ne imaginăm că într-adevăr oricine este făcut pentru a deveni campion. Iar asta nu trebuie percepută ca o jignire la adresa lui CSM Oradea sau a oricui de la acest club. Nu e nicio rușine în asta. Ba e de admirat că o echipă în adevăratul sens al cuvântului încearcă să câștige prin muncă.

În rest, oricine este liber să acuze sau să-și imagineze că știe de ce X sau Y beneficiază de mai multe minute, mingi și așa mai departe.