Seria dintre U Mobitelco Cluj-Napoca și CSM Oradea, contând pentru primul tur al playoff-ului Ligii Naționale de baschet masculin și-a respectat statutul, de cea mai echilibrată pentru al 3-lea meci consecutiv. Actul al 3-lea, primul desfășurat la Sala Horia Demian, s-a încheiat cu scorul de 72-64 în favoarea oaspeților.

A doua victorie în playoff din istoria bihorenilor, respectiv prima într-un meci disputat în deplasare, a purtat amprenta aspectului tactic. Cine nu este pasionat de mutările de șah pe terenul de baschet e posibil să fi rămas puțin dezamăgit în urma partidei de sâmbătă seara. În schimb, cei care iubesc acest aspect s-au delectat cu mutările de maestru ale celor doi tehnicieni.

În primul rând, trebuie notat că Oradea a decis să înceapă meciul fără pivot. Topcov a fost lăsat în afara lotului pentru a 3-a oară în tot atâtea meciuri, iar Țibîrnă nu a fost la capacitate maximă după ce nu s-a antrenat în săptămâna premergătoare dublei de la Cluj. Astfel, posibil forțat de împrejurări, în special de nevoia de rotație adâncă pe pozițiile 2-3-4, Cristian Achim l-a trimis în garnitura de start pe Ivan Stefanovic. O decizice inspirată din toate punctele de vedere și din orice unghi.

Pe de altă parte, Niksa Bavcevic a început cu o alcătuire deja consacrată, cu un fundaș și patru extreme. Echipa din Cluj a încercat prin aceasta să-și ia poziție în spațiul de trei secunde, iar acest lucru nu se poate spune că nu i-a reușit. U Mobitelco a dominat acea zonă a terenului în pofida faptului că defensiva combinată a bihorenilor a năucit adversarul.

Ideea este că gazdele și-au luat poziție în apropierea coșului. În special din punct de vedere fizic. Pentru că la capitolul joc dezvoltat Clujul a suferit din plin. Schimburile de oameni pe fondul sistemului defensiv colectiv pus la punct de CSM Oradea au creat probleme echipei gazdă. Aceasta nu a reușit să dezvolte mai nimic în interiorul semicercului. Desigur, atunci când dispui de jucători capabili să înscrie de la distanță lucrurile se simplifică. Însă, avea să fie seara în care U Mobitelco nu a marcat aproape nimic din aruncare.

Pe de altă parte, Oradea a găsit calea de a trimite mingea în interior și acest lucru i-a adus niște puncte. În plus, oaspeții au avut o circulație mai bună la minge, chiar dacă aceasta nu a strălucit. Din punct de vedere defensiv bihorenii au făcut ajustări, iar în repriza a doua au apelat inclusiv la zonă clasică. Totuși, cheia succesului a fost zona match-up. Un sistem defensiv elaborat pentru care Achim și elevii săi ar merita un premiu special. Acest sistem necesită foarte multă muncă și mai ales ca jucătorii să ajungă la un numitor comun. Iar acest lucru se întâmplă la Oradea. Desigur în apărare publicul neavizat nu se prea uită, dar dacă pe faza ofensivă există anumite neînțelegeri și probabil o ierarhie din punct de vedere al numărului de aruncări pe care le are fiecare jucător, în apărare nu există așa ceva.

Aceasta este caracteristica specială a defensivei. Nu degeaba ea îți câștigă meciul. În apărare nu există staruri. Acolo ori muncești, ori pierzi. Mai ales atunci când te numești CSM Oradea, iar din punct de vedere valoric ai un oarecare handicap în fața unei echipe precum U Mobitelco Cluj.

Echipa de pe Someș s-a apărat agresiv la Lupusavei în cele trei minute în care aesta a fost în teren. De asemenea, o altă caracteristică a acestei serii, foarte evidentă pentru ochiul format, este aceea că U Mobitelco se apără în permanență cu cel mai mic om la Daniel Dillon. Prin această decizie Bavcevic anulează unicul avantaj al australianului. Cel al vitezei. Atunci când Wright și chiar Paul se apără la Daniel, acesta nu mai are acel plus de viteză în relația unu la unu. Pe de altă parte, o astfel de decizie vine să confirme faptul că în joc pozițional Dillon este expus. Iar acest lucru s-a văzut foarte evident în Meciul 3. Unul în care sportivul de la Antipozi a înscris doar în tranziție și pe contraatac. Din pozițional nu a produs nimic!

Revenind la defensiva bihorenilor, trebuie notat faptul că aceștia i-au oferit spațiu de maneveră lui Sean Barnette. Într-o echipă care în orice alcătuire (mai puțin cea cu Baciu) are cinci jucători foarte potenți la finalizare, mai ales din aruncare, americanul care a înscris libera decisivă a Meciului 2 pare să fie cel mai expus la acest capitol. Orădenii l-au invitat pe Barnette să arunce, acesta a făcut-o, însă nu a înscris nimic de la distanță. Cum de altfel nu au înscris nici Silvășan și Nikolov.

Trebuie notat faptul că ambele echipe au avut anumite probleme. De exemplu, Clujul, pe lângă faptul că nu a marcat aproape deloc de la distanță, a avut probleme cu Derek Wright. Acestuia i s-a spus în nenumărate rânduri să dea drumul la minge mai repede. Deși părea să înțeleagă ce i se cere, acțiunile gazdelor au continuat să se prelungească făr a se dezvolta nimic. Wright începea acțiunea în ultimele 7-8 secunde de atac, adică intra în criză de timp foarte des.

Oradea a fost mai inspirată la ambele capete ale terenului însă nu a reușit sub nicio formă să controleze recuperările. A fost dominată copios sub propriul panou, permițând Clujului un număr foarte mare de recuperări ofensive. Raportul recuperărilor defensive a fost egal, însă la total gazdele au avut plus 13. Echivalentul diferenței la recuperările ofensive. Să ai șase recuperări ofensive într-un meci nu e strălucit, dar e decent. Mai ales dacă ne uităm la procentajul la aruncările din acțiune al celor două echipe (15 procente în plus pentru bihoreni). Însă atunci când permiți adversarului 19 recuperări ofensive e posibil să ai probleme.

Oradea a scăpat de această dată, însă ar trebui să-și pună întrebări cu privire la faptul că o echipă de aruncători precum Clujul, oricât de năucită ar fi de apărarea colectivă, nu prea poate să facă încă un meci atât de modest din punct de vedere ofensiv. Deși, putem observa că până la urmă U Mobitelco Cluj nu a înscris 70 de puncte în niciun meci din această serie. iar acest lucru spune ceva despre defensiva orădeană.

Din punct de vedere individual Wright trebuie să înțeleagă importanța jocului colectiv și să dea drumul mingii. Silvășan, Nikolov și Barnette au aruncat cu generozitate, dar nu au reușit să puncteze. De cealaltă parte Stefanovic a fost excepțional, iar Maric a oferit o mostăr de joc solid în condițiile în care nu a punctat din acțiune.

Ce va fi în Meciul 4? Nu știm exact. Avem însă indicii: va fi o luptă totală. Mulți se întreabă dacă U Mobitelco e pregătită din punct de vedere mental pentru un meci decisiv. După Meciul 2 spuneam că U Mobitelco este echipa mai tare, fizic și mental. Eu însă mă întreb și altceva: este CSM Oradea pregătită să-i dea Clujului lovitura de grație? Sunt Pesic&co pregătiți să câștige o serie de playoff? Sigur, contează foarte mult și modul în care cele două echipe se recuperează din punct de vedere fizic.

Răspunsurile le primim duminică (21.04) și poate joi (25.04).