Cătălin Burlacu ia înfrângerile în mod personal. Orice eşec al echipei îl consideră al lui. Căpitanul Ploieştiului urăşte să piardă, iar când o face promite în sinea sa că se va răzbuna cu următoarea ocazie. A făcut-o în meciul 2 al Finalei, după ce în prima partidă marcase doar 3 puncte. A făcut-o şi duminică, în meciul 4, după ce, în meciul trei, tot cu trei puncte marcate, a fost martorul uneia dintre cele mai mari umilinţe a unei echipe într-o partidă din finala campionatului. Burlacu a terminat cu 21 puncte şi 12 recuperări şi a dat tonul unei echipei care a părut că trece de la antidepresivele ingerate sâmbătă, la doză dublă de energizant, duminică. A marcat 3 coşuri de la mare distanţă în primul sfert, s-a aruncat pe parchet după o minge la jumătatea sfertului 3 când Ploieştiul avea +21 avantaj şi a a rotit excelent în apărare în aceaşi perioadă pentru a-i fura o minge lui Barro.

Ploieştiul, conştientă că de la 1 – 3 îi va fi imposibil să întoarcă soarta Finalei, a intrat pe teren mult mai motivată decât în meciul precedent şi a făcut risipă de energie. S-a apărat  atât de agresiv uneori încât mureşenilor le-a fost greu să dea şi pase hand off ş i-a determinat pe aceaştia să se gândească de două ori înainte de a încerca să arunce la coş. La capătul celălalt al terenului, prahovenii au atacat zona de trei secunde unde nu au mai întâmpinat rezistenţa de ieri. Tica şi Stănescu au combinat pentru 24 puncte şi 7 recuperări ofensive, sub privirea neputincioasă a lui Sekulovic, care a decis să adopte aceeaşi tactică de ieri şi să îl lase în afara lotului pe Kandic. Muntenegreanul nu este un etalon al apărării om la om, dar prezenţa sa pe bancă i-ar fi oferit antrenorului posibilitatea să iasă din zona în care şi-a aşezat elevii în defensivă pe tot parcursul meciului. Ar fi nedrept totuşi să spunem că apărarea mureşeană nu a funcţionat deloc în condiţiile în care gazdele au pierdut trei posesii din cauza expirării timpului de atac, dar cele 46 de puncte din căciulă şi cele 16 marcate pe contraatac de Ploieşti, cele mai multe reuşite de o echipă într-un meci în această finală, ridică semne de întrebare atât asupra apărării atacurilor poziţionale ale adversarilor cât şi a tranziţiei defensive.

Ploieştenii au recuperat cu 11 mingi mai mult decât adversarii, au pasat decisiv la 24 dintre cele 33 de coşuri marcate din acţiune şi par că s-au trezit din coşmarul aruncărilor libere. După dezastrul din meciul 3, când au marcat doar 7 coşuri din 20 de încercări, astăzi au înscris 13 din 18, cel mai bun procentaj al lor din această finală.

Brako Cuic, jucătorul Mureşului care meci de meci este la un pas de double sau chiar de triple double, a terminat astăzi cu 15 puncte marcate, dar cu doar 3 pase decisive şi tot atâtea recuperări. „Cuic limitat=Mureş îngenuncheat” pare să fi scris Dado Arnautovic pe tabla din vestiar, iar ineficienţa sârbului la celelate capitole decât punctele marcate par a face inutile eforturile coechipierilor săi. Ciric a terminat cu 20 puncte, iar Peciukas şi Ceskovic cu câte 14, dar cei trei au adunat şi 11 dintre cele 20 de turnovers ale echipei.

„Ulciorul nu merge de multe ori la apă” spune un proverb ce şi-a arătat veridicitatea în această finală. Mureşul a adoptat în meciul 2 tactica din prima partidă şi a repetat principiul în meciul 4, cand a vrut să joace small, exact cum o a făcut-o, cu succes, cu o zi înainte. Însă, de fiecare dată, Ploieştiul a restartat softul, a fost capabil să dea o replică pe măsură şi să se egaleze scorul general. Problema prahovenilor rămâne incapacitatea de a face ajustări în timpul meciului, iar dacă la fiecare două meciuri Mureşul îi pregăteşte surprize, finalul nu va fi unul fericit pentru campioana entitre.

Foto: Mirela Oprea