Memorialul Antonio Alexe - ediția 2013, similar precedentelor trei, a aliniat la start două echipe din primul eșalon baschetbalistic al României. Pe lângă organizatorul evenimentului, CSM Oradea, în acest an a fost invitată BC Mureș, nimeni alta decât vicecampioana în exercițiu a României.

Citiți și

Primele impresii după memorialul Elemer Tordai (31.08.2013)

Discutăm puțin despre cele două echipe românești, ambele aflate la debutul în FIBA EuroChallenge, pe baza celor consemnate la turneul desfășurat la finele săptămânii tocmai încheiate.

BC Mureș

Pe hârtie, aproape oricine este de acord cu ideea că singura plecare importantă este cea a lui Branko Cuic. Desigur, blocajele lui Ousmane Barro sau apărarea lui Matija Ceskovic au avut un rol important în succesul lui BC Mureș. De asemenea, nu trebuie uitat nici faptul că ardelenii au pierdut un jucător român cu experiență în persoana lui Liviu Dumitru. Prea multe regrete referitor la plecarea lui Damjan Kandic, pe bună dreptate, nu se justifică. 

Însă cum s-a prezentat BC Mureș la Oradea?

În primul rând trebuie notat faptul că vicecampionii nu s-au întrebuințat foarte serios la evenimentul organizat în memoria lui Antonio Alexe. Antrenorul Srecko Sekulovic a forțat o alcătuire cu trei oameni mici - Martinic, Mitchell, Lupusavei.

Folosind-o, ne-am dat seama că Mitchell și Martinic au împărțit acțiunile în care au ordonat acțiunile ofensive, însă muntenegreanul are un potențial extraordinar atunci când se află cu mingea în mână. Pe de altă parte, americanul este util în apărare și suficient de puternic de a rămâne eficient în apărare om la om la poziția 1, sau chiar la un 2 mai apropiat de constituția fizică a unui conducător de joc. În schimb, Martinic și Lupusavei vor avea probleme în apărarea individuală.

De altfel acesta a fost și motivul pentru care Sekulovic a folosit sistemul zonă. Unul pe care îl vom regăsi cu regularitate în cursul următorului sezon. Aș miza pe așa ceva chiar dacă situațiile cu trei oameni mici vor fi mai limitate în meciurile oficiale. 

Cert este că Martinic se află într-o situație foarte bună, fiind omul care va avea mingea cel mai mult în mâini și joacă într-o echipă cu jucători deosebit de potenți pe finalizare. Dacă va găsi soluțiile potrivite, muntenegreanul poate deveni unul dintre starurile campionatului cu adevărat (adică nu doar un bun marcator într-o echipă de mijlocul clasamentului). Rămâne să demonstreze că poate să îi țină fericiți pe unii jucători care au nevoie de minge pentru a fi eficienți.

În ceea ce îl privește pe Peciukas, vorbim despre un jucător de nivel superior campionatului României. El se află într-o stare fizică foarte bună la această oră și se deplasează extrem de bine pe teren. De asemenea, este mereu primul pe contraatac, marcând foarte multe puncte ușoare în condițiile în care dispune și de colegi capabili să-i arunca mingea pe astfel de situații.

Ciric a rămas dator la acest turneu, însă e posibil ca el să fie ușor în urmă cu pregătirea fizică. Un aspect în care el nu strălucește neapărat. La capitolul extreme în regăsim pe Tudor Jucan. Revenit după accidentarea care i-a încheiat prematur sezonul, nouă căpitan al lui BC Mureș va fi extrem de important grație atitudinii sale și a faptului că reușește mai mereu să strângă echipa în jurul său. De asemenea, în teren, este un luptător, chestiune care îi caracterizează perfect cariera.

La interior vin lucrurile bune pentru BC Mureș. Este un upgrade cât se poate de vizibil față de ceea ce a fost în sezonul precedent. Să ne reamintim de problemele la poziția 5 consemnate în turul precedentei ediții de campionat. Ele au fost rezolvate parțial prin aducerea unui 5 clasic, cum este Păltinișanu, respectiv a unui jucător extrem de harnic și de util în alcătuirea din sezonul precedent, precum Barro. Mladenovic este un pivot clasic. Un jucător cu o tehnică specifică fără cusur pentru poziția 5, iar sârbul a mai demonstrat o dată că la BC Mureș poate să facă minuni. 

Pe de altă parte, venirea lui Ivanovic este un veritabil plus față de problemele pe care Mureșul le-a avut la această poziție în sezonul precedent, cu precădere în finala campionatului. Muntenegreanul este unul dintre cei mai compleți baschetbaliști din România, iar experiența acumulată la Mediaș, pe teren dar și în afara lui, ar putea să îi fie de mare folos. Asta dacă și lucrurile care nu depind direct de jucători vor funcționa cum trebuie.

BC Mureș, la modul general, este o echipă care arată mult mai bine pe hârtie decât în sezonul precedent. Totuși, plecarea lui Branko Cuic este foarte greu de suplinit și poate avea efect asupra întregii echipe.

CSM Oradea

La aproximativ o săptămână depărtare de participarea la turneul de la Sibiu, unde a întâlnit trei echipe din Liga Națională, trupa lui Cristian Achim a arătat mult mai bine. La memorialul Elemer Tordai, roș-albaștrii păreau să fie complet ieșiți din formă sportivă, însă acest lucru a fost explicabil prin faptul că CSM Oradea a insistat foarte mult pe aspectul pregătirii fizice, profitând cât de mult posibil de prezența lui Igor Ranisavljev în preajma echipei.

Inevitabil, atunci când găzduiești un turneu, fie el și de pregătire, este firesc să-ți dorești să câștigi. Mai ales pentru că Oradea are pretenții de la următorul sezon și pentru că a dorit să convingă publicul să schimbările majore efectuate în lotul de jucători sunt benefice și reprezintă un plus pentru echipă.

Lucru confirmat în mare măsură la turneul de la finele săptămânii precedente. CSM Oradea a demonstrat că are un potențial ofensiv mult mai ridicat față de sezonul precedent. Jucători precum Vujadin Subotic și Radovan Markovic, sunt capabil să-și bată adversarul în relație unu la unu, lucru problematic pentru bihoreni în trecut.

Dani Popescu aduce un plus de energie și de atitudine în apărare. El i-a hăituit efectiv pe fundașii echipei adverse, indiferent că numele lui a fost Martinic, Polyak și așa mai departe. Publicul bihorean trebuie să fi gustat nivelul de implicare al bucureșteanului, care cât se poate de evident nu a venit la CSM Oradea pentru puncte ci pentru alte aspecte, la fel de importante în baschetul de azi.

Daniel Dillon a confirmat că se simte precum peștele în apă cu echipa mult mai atletică propusă de Oradea în acest moment. Toți jucătorii transferați în această vară au un plus de ritm, viteză și/sau forță în joc față de sportivii pe care au venit să-i înlocuiască. Tocmai de aceea, australianul are toate șansele de a fi liderul echipei din punct de vedere statistic.
Vujadin Subotic are o eleganță și clasă în joc rar întâlnite pe terenurile de baschet de la noi. El are capacitatea de a-și bate adversarul direct, citește jocul și punctează cu lejeritate în situații de mismatch. Ceea ce în trecut a fost o dilemă pentru bihoreni.

Radovan Markovic are tehnică de aruncător clasic. El nu are mâna unui Lupusavei, însă urmărindu-l cu atenție putem ajunge la concluzia că astfel de shooteri găsim tot mai rar în baschet. Adică acel gen de aruncători care își lucrează aruncarea. În momentul în care sistemul de joc va fi pus la punct în detaliu, Markovic va avea și posibilitatea de a arunca deschis pe situații create de echipă.

La interior CSM-ul a avut probleme în primul meci. Nu e nicio coincidență că aceste probleme au apărut atunci când Nicoară nu a jucat. Desigur, utiându-ne pe statistică vom observa că Oradea domină la recuperare (ceea ce va fi un alt avantaj în comparație cu anii trecuți - energia lui Denison fiind extraordinară), dar problemă la interior constă în faptul că în continuare jocul cu pivotul pe faza ofensivă, marca Sasha Topcov, este problematic. 

De asemenea, există probleme în defensivă. Nu e vorba doar de cele 52 puncte încasate în prima repriză a meciului cu BC Mureș. Sau cele 44 primite în repriza a doua din partida cu Alba Fehervar. Chiar dacă vorbim despre niște numere extrem de rar întâlnite la capitolul puncte primite de CSM Oradea. Problema constă în faptul că individual nu există apărători de calitatea lui Maric (niciunul dintre oamenii pe pozițiile 1-2-3 nu e la fel de puternic precum fostul căpitan al roș-albaștrilor) sau Pesic (un jucător condamnat pentru că și-a asumat multe mingi pe faza ofensivă, dar prea puțini au observat că el a muncit ca un câine pe faza defensivă pentru a-și merita acțiunile în atac, desigur nu stăm să discutăm despre cât de util e să-ți asumi atât de multe acțiuni ofensive după efort fizic maxim pe faza de apărare).

Totuși, CSM Oradea a făcut ajustări în joc după pauză în fiecare meci. Inclusiv în cele pierdute la Sibiu. Dovadă că scouting-ul rămâne 'bucătăria' lui Cristian Achim. Iar la meciurile oficiale tehnicianul orădenilor va face scouting și va transmite informațiile necesare elevilor săi. La jocurile de pregătire acest lucru nu e atât de important. Primează lucrurile pe care propria echipă trebuie să le facă.

Cert este că CSM Oradea a lăsat o bună impresie la Memorialul Antonio Alexe, dar așa cum însuși antrenorul a recunoscut, această echipă poate să ajungă la potențialul ei maxim ca exprimare și ca lucruri pe care poate să le facă în teren peste vreo două luni. Până atunci, dar și după ce acest lucru va fi atins, bihorenii au de lucru. Iar munca va rămâne caracteristica acestei echipe, chiar dacă nivelul de talent pur este evident mai mare decât în trecut.

Foto: Răzvan Chiriac (www.csmoradea.ro)