Flaviu Ilie
17.08.2024
Rezultatele din această vară în competițiile continentale juvenile de baschet masculin au fost unele îmbucurătoare pentru România. Echipele noastre și-au asigurat două promovări în Divizia A, la două dintre cele trei categorii de vârstă, iar după finala de astăzi de la U16, poate fi trecut în cont și cel de-al doilea trofeu.
Primii care au intrat în scenă au fost băieții de la U20, pregătiți de Tane Spasev. Aceștia au dominat Divizia B a Europeanului U20, organizat la Pitești, reușind victorii pe linie, printre care și o finală câștigată la 22 de puncte, cu Ucraina, pentru a își asigura trofeul.
Promovarea a fost adjudecată și la categoria U16, după ce ieri-seară, România a învins Elveția în penultimul act al competiției, cu scorul de 72-65. Și aici, vulturii au victorii pe linie, înaintea finalei cu Estonia, șase dintre ele venind la peste 19 puncte.
Aceste performanțe vin într-un context inedit, întrucât Federația Română de Baschet a decis în această vară să modifice regula cu privire la utilizarea jucătorilor români, astfel încât cluburile trebuie să aibă în permanență un singur autohton pe teren. Această decizie a stârnit controverse în mediul online, în special după aceste rezultate.
Cert este că avem două generații puternice, conduse de tinere staruri precum Dragoș Lungu, Denis Bădălău, David Rașoga sau David Fometescu și este foarte important să asigurăm o reconstrucție a baschetului românesc ce ne-ar putea aduce eventual la un turneu final în următorul deceniu.
Încep această opinie prin a menționa că mă situez undeva în linia de mijloc în toată dezbaterea privind regula jucătorilor autohtoni. Consider că jucătorii români au nevoie de șanse pentru a se putea dezvolta la capacitatea maximă, însă acestea nu trebuie să le fie puse pe tavă fără a munci.
În primul rând, sunt de părere că această regulă ce obligă echipele să aibă în permanență un român pe teren nu este una necesară, cât timp echipele sunt limitate la un număr de șase străini pe foaia de joc. Rotația unei formații într-un meci de baschet ajunge la nouă sau zece oameni, astfel că șansele ar fi suficiente pentru încă trei sau patru jucători români.
În plus, pentru această idee, de multe ori s-a vorbit despre sintagma „Colțul românului”, cu referire la jucătorii introduși pe teren doar pentru a se respecta regula, fără a fi cu adevărat implicați în jocul ofensiv al echipei. Aceasta este o consecință a forțării antrenorilor de a crea linii în rotație ce nu sunt conforme cu ideologia de joc a echipei.
Cu preponderență în această eră, baschetul a devenit un duel al matchup-urilor din teren, în special în contextul unei serii de play-off. Prin această regulă, antrenorii sunt limitați cu privire la realizarea ajustărilor, întrucât pot face aceste modificări doar în jurul jucătorului român obligat să fie în teren.
Cu siguranță, în cazul eliminării acestei reguli, am putea vedea momente în care 10 baschetbaliști străini sunt prezenți pe parchetul unui meci de Liga Națională. La fel de bine am vedea și momente în care românii ar avea mai multă libertate, fără să fie limitați de un rol prestabilit de antrenorul forțat să creeze un context favorabil în rotația sa.
La momentul actual, baschetul românesc se află într-un cerc vicios. Jucătorii tineri au nevoie de cât mai multe șanse pentru a se putea dezvolta, dar majoritatea dintre ei nu sunt încă suficient de copți pentru a putea contribui la îndeplinirea obiectivelor cluburilor pe care le reprezintă. Dacă ne-am baza exclusiv pe creșterea acestor baschetbaliști, am avea nevoie de un moment zero al competițiilor interne, în care să ne asumăm lipsa creșterii nivelului din campionat.
O bună parte din echipele Ligii Naționale sunt susținute de Stat sau de către autoritățile locale, astfel că finanțarea și implicit existența lor depinde de rezultatele echipei. Astfel, de multe ori, mâna antrenorilor este forțată să se bazeze pe jucătorii mai experimentați în detrimentul tinerilor, într-un campionat în care vuiește incertitudinea, dacă ne gândim că nu cunoaștem concret nici măcar numărul echipelor ce vor retrograda.
În același timp, trebuie luate în calcul și cluburile ce evoluează în cupele europene. U-BT Cluj a devenit un club respectat la nivel continental tocmai datorită rezultatelor din BCL și EuroCup. Trista realitate este că, la momentul actual, cu mici excepții, nu prea avem jucători români ce pot face față acestui nivel.
Anul trecut, campioana României și-a asigurat titlul în competiția internă pierzând un singur meci, și acela chiar în finala campionatului. În Cupa României, clujenii au avut un parcurs imaculat, dovedind discrepanța dintre echipele de la vârful clasamentului și cele din partea de jos a clasamentului.
Reducerea numărului de echipe din prima divizie de la 16 la 12 este un pas, în opinia mea, necesar pentru creșterea nivelului baschetului românesc. Astfel, aproximativ 36-40 de jucători români ar avea loc în prima divizie din țara noastră. Practic, vorbim despre eșantionul luat în calcul pentru convocările la naționala mare.
Întrebarea importantă vine acum: „Ce facem cu jucătorii tineri?”. Soluția ne-a fost dată de Vlad Moldoveanu, în urmă cu un un an și jumătate, la implementarea regulii cu doi jucători români pe teren.
El a menționat sistemul de Espoirs din Franța, unde fiecare echipă din Divizia A era obligată să aibă și o echipă de U23, care să joace înaintea meciurilor echipei mari. Unii dintre jucătorii acestor echipe căpătau experiență bifând meciuri în picioare la un nivel adecvat și pregătindu-se alături de seniori.
Desigur, bugetul unor echipe nu ar permite punerea în aplicare a acestui plan în oglindă, însă construirea unui campionat U23 în care fiecare echipă să aibă un satelit ar putea reprezenta oportunitatea perfectă pentru dezvoltarea juniorilor. Tocmai de aceea, limitarea numărului de echipe la 12 ar lucra în favoarea acestui aspect.
Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în calcul și că aruncarea acestor jucători direct în foc poate reprezenta un pericol pentru încrederea lor. Desigur, avem cazuri ca cel al lui David Lăpuște, care i-a făcut față cu brio lui Erick Neal în finala din 2023, însă împerecherea pe parchet a unui tânăr de 16 sau 17 ani cu jucători precum Karel Guzman sau Travante Williams poate reprezenta un adevărat coșmar.
De asemenea, nici jucătorii ce evoluează în străinătate, precum Denis Bădălău, Dragoș Lungu sau Ștefan Bănică nu trebuie uitați. Oficialii FRB trebuie să fie într-o continuă legătură cu ei, pentru a se asigura că progresul lor este unul organic peste hotare.
Pe scurt, reconstrucția menționată anterior în baza ideilor din acest articol poate fi rezumată la următoarele puncte:
*foto: fiba.basketball
CNA la
U-BT Cluj-Napoca cedează în fața Valenciei, după un sfert patru de coșmar
adis la
SCM Timișoara inaugurează etapa a patra cu o victorie împotriva lui Dinamo...
Bihor la
Kris Richard: „Le mulțumesc colegilor și antrenorilor pentru încrederea aco...
gyke la
U-BT Cluj-Napoca cedează în fața Valenciei, după un sfert patru de coșmar
pipzn la
U-BT Cluj-Napoca cedează în fața Valenciei, după un sfert patru de coșmar
5 comentarii la aceasta stire:
My two cents
cu 1 lună în urmă (17.08.2024) RaspundeMa bucur ca ati facut acest articol, chiar trebuia scris ceva avand in vedere rezultatele extraordinare ale juniorilor romani din aceasta vara!
Acestea fiind spuse, nu pot sa fiu de acord cu aproape niciuna dintre concluziile prezentate în acest articol. Din acest motiv, și pentru că consider că această problemă este esențială pentru viitorul baschetului românesc, am decis să scriu un comentariu mai amplu, în care să argumentez punctul de vedere opus si care zice cam asa:
„În primul rând, consider că regula care obligă echipele să aibă în permanență un jucător român pe teren nu este neapărat necesară, atâta timp cât echipele sunt limitate la un număr de șase străini pe foaia de joc.'' - Această limitare, cu maxim șase jucători străini, este prezentă în aproape toate ligile serioase din Europa și, din câte știu, este impusă inclusiv de FIBA. Vedem o regulă similară atât în Eurocup/Euroliga, cât și în Champions League. Pe lângă aceasta, multe țări europene au reguli suplimentare menite să protejeze jucătorii autohtoni. De exemplu, chiar și în Spania, cea mai puternică ligă din Europa, există reglementări care limitează numărul de jucători americani din lot, impun taxe diferite pentru jucătorii străini în comparație cu cei spanioli sau oferă stimulente pentru promovarea jucătorilor autohtoni.
În plus, majoritatea cluburilor din România, în absența unei reguli privind jucătorul român, operau cu o rotație de 7-8 jucători, iar cei 1-2 jucători români care prindeau minute erau, de obicei, jucători cu experiență, cu un rol destul de limitat. Foarte rar se întâmpla ca un tânăr de 17-18 ani să fie inclus în rotație. Aceasta este o consecință logică a presiunii rezultatelor, așa cum ați menționat și în articol: antrenorii preferă să utilizeze un veteran de 30 de ani, care este mai puțin probabil să facă greșeli majore, decât un tânăr talent de 18 ani, care încă învață și poate greși mai des.
În același paragraf, ați subliniat un aspect extrem de important: 'O bună parte din echipele Ligii Naționale sunt susținute de stat sau de autoritățile locale'. Atâta timp cât acest lucru este adevărat, mi se pare ilogic ca fondurile oferite de stat (adică de contribuabili) să nu fie direcționate, cel puțin parțial, către jucătorii autohtoni, în loc să fie cheltuite pe jucători străini, care, în multe cazuri, nici măcar nu știu să localizeze România pe hartă.
În ceea ce privește reducerea numărului de echipe de la 16 la 12, din păcate, nici aici nu pot să fiu de acord cu dvs. și, contrar firii mele, mă situez de partea doamnei Țocală. Problema este următoarea: un campionat U23 nu este deloc fezabil în România. În primul rând, nu cred că s-ar putea forma nici măcar cinci echipe complete la nivel național, iar nivelul competiției ar fi extrem de scăzut. Realitatea este că, în România, un tânăr baschetbalist de 19-20 de ani fie își dorește să joace în prima ligă și să câștige niște bani, fie renunță și se dedică unei alte profesii. Un campionat U23, în care jucătorii nu ar fi plătiți și nivelul ar fi foarte scăzut, nu mi se pare o soluție viabilă pentru nimeni.
O soluție, cel puțin teoretică, ar putea fi reducerea numărului de echipe în LNBM și crearea unei ligi secunde mult mai puternice, unde tinerii jucători să poată disputa meciuri competitive. Problema este însă că, din câte am înțeles, în România este extrem de dificil să atragi finanțare, atât din mediul public, cât și din cel privat, dacă nu joci în LNBM. Adevărul este că foarte puține primării sunt interesate să investească bani într-o echipă care nu joacă în 'Divizia A' sau care nu are perspective de a promova în viitorul apropiat. Același lucru este valabil și pentru sponsorii privați.
Nici argumentul cum că aceste reguli ar face rău echipelor care joacă în Europa nu mi se pare foarte bun. În primul rând, după cum am mai precizat, nici în acele competiții nu poți juca cu mai mult de 6 străini pe foaia de joc. În al doilea rând, așa cum am menționat și în alte comentarii referitoare la plecarea lui Emi de la Cluj, dacă echipele din România doresc să aibă succes în Europa pe termen lung, este esențial să dezvolte jucători români capabili să facă față acelor competiții. Acest lucru este crucial pentru a putea avea o rotație mai lungă și o strategie de club gândită pe termen lung.
În concluzie, aceste reguli nu sunt ideale, iar țările unde sportul este bine organizat nu au nevoie de astfel de reglementări (deși chiar și acolo există reguli care protejează jucătorul autohton). Totuși, în România suntem departe de acele standarde, așa că mi se pare normal să existe reguli care să promoveze jucătorul român, din bani publici românești și în interesul echipei naționale a României. Mai ales că, așa cum putem vedea din rezultatele foarte bune ale juniorilor, aceste reguli nu le sunt oferite pe tavă, fără muncă, așa cum ați insinuat în articol.
mircealiftCsu
cu 1 lună în urmă (18.08.2024) RaspundeAm trait s-o vad si pe asta: cel mai lung comentariu de pe acest forum care nu spune nimic, un fel de discurs a lui Ion Iliescu sau de trailer la Tanar si nelinistit. Spui niste tampenii de mi-a crepat ecranul la telefon, dupa ce il schimb iti trimit facturAa. Sa o luam pe rand:
1. Un campionat U23 nu e fezabil fiindca nu atrage finantare, dar o liga 2 e buna fiindca sponsorii privati si primariile ar baga bani. Ce garantii au investitorii ca echipa va promova?
2 cati straini are U in lot anul acesta? Tu crezi ca Stephens, ultimul venit, a fost adus sa care apa? Iti spun eu: in Eurocup poti avea 12 straini pe foaie, nu intereseaza pe nimeni ce pasaport ai. Iar in Romania, U castiga campionatul inainte sa inceapa, nici nu are rost sa se joace.
Ca si concluzie, comentariu tau este plin de ineptii si ipoteze gresite, dar macar e scris corect in limba romana. Pentru azi la compunere ai nota 10!
U23
cu 1 lună în urmă (19.08.2024)Cea mai bună soluție pt creșterea baschetului românesc e acest campionat U23. Că unii pretind că nu vor avea bani primăriile pt încă o echipa, atunci de ce să dai bani (că și primărie) doar pentru plata unor străini? Da, o echipa trăiește din performanta, și - din păcate - acum poți face performanță în special cu jucători străini. In momentul de față nu exista (nici că număr nici ca și calitate) suficienti jucători români. Dar că sa rupi acest cerc vicios trebuie sa incepi de undeva. Iar impunerea unui număr de români pe teren nu aduce plus valoare - și e suficient sa vedem ce jucători au echilepe din LNB. Câți din aceștia sunt tineri și câți "veterani" - și cum ajută asta tinerii baschetbaliști / națională
Că să crești jucători, aceștia trebuie sa joace. Un campionat U23 le oferă locul / posibilitatea sa joace. Faptul că aparțin de "echipa mare" le oferă posibilitatea să se antreneze cu jucătorii de la "echipa mare", să învețe de la acei jucători străini.
Acest nou campionat va veni cu costuri suplimentare, și nu toți își vor permite, așa că reducerea numărului de echipe e logica, deși nu convine FRB, pentru că le scad veniturile (taxe pe jucătorii străini).
Și că tot se marșează pe cele două calificări din divizia B in divizia A, câți din jucătorii de la loturi au performant in LNB? Câți din acești jucători sunt de la primele 8 echipe (cele de play-off?
Că să crești jucători români trebuie sa incepi de jos, de la baza de selecție - cate echipe din LNB au academii sau echipe de juniori la mai mult de o grupă de vârstă? Dar pt Tocală e mai ușor să pună căruța înaintea boilor și să mai pună o impunere cu număr de jucători români...
-
gyke:
-
razv-an:
Raspunde@
cu 1 lună în urmă (20.08.2024)Ai câteva idei bune, dar și multe greșeli de argumentație și/sau logică, dar e prea târziu acum ca să élaborez, poate într-un episod ulterior.
O să-ți spun acum doar unde greșești din neștiință... De exemplu, dacă un club face o echipă U23, aceasta nu se va antrena niciodată cu echipa mare; un antrenament eficient nu poți să-l faci cu mai mult de 15 jucători (sunt mulți și 15...). Poți să ai aceeași structură, principii și plan tactic pe care să-l urmărească și echipa U23, dar aceștia nu se vor antrena practic cu echipa mare, decât dacă vor fi chemați pe rând câte unul-doi sau în caz de accidentări.
Apoi referitor la numărul de echipe de juniori înscrise la diverse categorii de vârstă, fiecare echipă din LNB e obilgata să aibă min 3; de exemplu sezonul trecut Cluj, Sibiu, Ploiești au avut U13, U14, U15, U16, U17 și U18;l a fel sau aproape Oradea, Vâlcea, Timișoara, Voluntari Galați, Mureș... Lucrurile sunt în efervescență la nivel juvenil, rezultatele de vara asta chiar nu sunt întâmplătoare, dar e nevoie de timp ca să se vadă și la nivelul ligii naționale. Și nu doar de timp, ci de strategie, consecvență și de reguli de protecție. Dar mai multe, într-un episod viitor.
Juniori
cu 1 lună în urmă (20.08.2024)E puțin diferit. In sensul in care campionatele Uxx se termina cu U18, după nu mai exista o categorie superioara unde să poată juca. Doar echipe "satelit" din liga a doua.
Pe de altă parte, la U18 avem doar echipe de la U, Laguna, Constanta, Petrolul, Vâlcea, Voluntari, Tg Jiu. Plus câteva "asociate", unde cred că ar intra Sibiu (Andu), Oradea, Pitești, Mureș, Brașov, Timișoara, (LPS - deși sunt alte structuri, nu au legătură cu clubul prezent în LNB)
In liga a doua vad 8 echipe secunde pt Vâlcea, Tg Jiu, Tg Mureș, Constanta, Oradea, Ploiesti, Voluntari, Timisoara. Deci nici o regulă, plus că sunt echipe fara nici o echipa la juniori.
E clar că lucrurile se mișcă, in special in București, dar și la Ploiesti prin prisma rezultatelor obținute. Dar sa ne închipuim ce baza de selecție am avea daca toate echipele din LNB ar avea o structură clara. Da, știu, se poate ajunge și la situația în care cheltui niste bani doar pentru a bifa prezenta în competiție, dar din 12 / 16 echipe prezente într-un astfel de campionat, tot vom avea o bază mai mare. Iar astfel ar avea și primăriile o "justificare" locală a banilor investiti
Este necesar să vă autentificaţi pentru a putea introduce comentarii.
Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.
Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.
După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!