Rareș Achiriloaie a fost organizator, dar a și jucat în primele turnee, desfășurate la Brașov

Transylvania Basketball Tournament (TBT) este o competiție care încearcă să revitalizeze baschetul universitar din România. O echipă tânără și pasionată lucrează la acest proiect, care a ajuns la al treilea an consecutiv și care va reuni în 2018 nouă echipe universitare din Marea Britanie și România.

Rareș Petru Achiriloaie este fondatorul evenimentului, care în primii doi ani a fost organizat la Brașov. El a oferit un interviu pentru totalbaschet.ro în care vorbim despre motivația din spatele turneului, despre ambasadorii TBT, despre sportul universitar românesc, obstacolele pe care un astfel de eveniment le întâmpină în România, dar și bucuriile pe care o astfel de competiție o aduce.

Salut, Rareș. De unde a pornit ideea unui turneu de baschet universitar din România?

Salutare! Înainte să răspund la întrebare vreau să vă mulțumesc vouă, celor de la Total Baschet, pentru interesul și sprijinul acordat acestui proiect. Ideea mi-a venit în Decembrie 2015. Abia mă mutasem în Londra de câteva luni ca să-mi continui studiile și jucam în echipa de baschet a universității. Era o tradiție deja ca la sfârșitul fiecărui an, echipa să participe la un turneu în afara Regatului Unit. Cineva a propus la momentul respectiv Berlinul ca destinație. Am fost chiar încântat de idee, până am aflat formatul competiției. Meciurile durau 20 de minute, nu aveau arbitrii acreditați și nici oficiali la masă. Fiecare echipă avea obligația să trimită 2-3 jucători, când nu juca, să ocupe această postură. În condițiile în care cereau 80 Euro de participant, mi s-a părut aberant. Practic, organizatorii căutau să-și maximizeze profitul iar astfel experiența participanților avea de suferit. M-am interesat mai departe și am ajuns la concluzia că așa sunt structurate majoritatea turneelor internaționale de baschet universitar din Europa, în afară de cele organizate de FISU. Atunci mi-a venit ideea că am putea organiza ceva asemănător în România. Eram convins că putem să le oferim echipelor o experiență mai bună, la bani mai puțini și într-un mediu mai prietenos. În plus, am văzut-o și ca pe o oportunitate foarte bună să-mi promovez țara, ceea ce încerc să fac oricând și cum pot. În Ianuarie 2016 am luat legătura cu doi foști colegi de la baschet, Mihai Drăgușanu și Horia Oltean, i-am propus și lui Zsolt Kendi să ne facă un logo si să se ocupe de imagine și împreună am pus bazele primului turneu internațional de baschet universitar din România, singurul non-profit din Europa Centrală și de Est.

Ce Universități participă și câte dintre ele sunt din străinătate?

Anul acesta vom avea 9 echipe în competiție, 4 în grupa feminină și 5 în cea masculină. Dintre acestea, 5 sunt din străinătate. Reprezentantele României sunt Universitatea Babeș-Bolyai (M+F) și o echipă de studenți reprezentativă a Brașovului (SRB: Students Representing Brașov). Universitățiile Oxford (F), Westminster (M+F), Coventry (M) și School of Oriental and African Studies – University of London (M) sunt unversitățile străine din acest an. SOAS și Westminster se află deja la a 3-a, respectiv a 2-a participare la competiția noastră, iar Coventry și Oxford vor avea la Cluj primul contact cu România. De precizat că este pentru prima dată în cei 922 de ani de istorie ai Universității Oxford când participă la un eveniment sportiv în România.

De ce nu au venit mai multe echipe românești?

Motivul pe care l-am auzit cel mai des, de la diverse universități, a fost lipsa fondurilor. Personal, sunt sceptic în ce privește acest aspect. Sigur, sunt cheltuieli de transport, cazare și masă, pe lângă taxa de înscriere în valoare de 1100 Lei (de echipă), însă este și o oportunitate pentru universitățile românești să interacționeze cu instituții precum Oxford, care de cele mai multe ori nu are legături directe cu mediul academic românesc. În condițiile în care noi de 3 ani aducem universități din topul mondial în România, cred eu că era un efort financiar care merita. Este păcat ca aceste universități din străinătate zboara peste continentul european ca să joace baschet în România mai mult între ele, nu cu echipe românești.

Care au fost cele mai mari obstacole pentru organizarea acestui turneu?

Oamenii. La un eveniment non-profit cum este al nostru, implicarea și contribuția oamenilor este cheie. Relația dintre organizatori, parteneri și participanți funcționează pe încredere și dorință de implicare. Am obervat reticența unora în ce privește motivația noastră, a celor din organizare. Mulți nu înțeleg de ce ne-am dedica atât de mult timp și resurse pentru a organiza un eveniment din care nu câștigăm nimic. Eu mereu le răspund că avem foarte mult de câștigat, însă nu material cum s-ar aștepta. Ne motivează faptul că, la finalul ediției din Cluj, vom avea 220 de participanți pe parcursul celor trei ani de existență. Aici vorbim de studenți la universități de top care au toate șansele să fie liderii generației lor. Ne motivează că am putut să le oferim o experiență memorabilă în România, una pe care o duc mai departe în toate colțurile lumii și o vor avea pe tot parcursul vieții. Ne motivează când vedem trofeul TBT de anul trecut, poziționat mândru în vitrina Universității Royal Holloway din Marea Britanie, unde va rămâne decenii întregi. Unii nu înțeleg treaba asta și am un exemplu, chiar recent, în care un profesor universitar din România mă acuza în mediul online că în urmă cu doi ani i-am cerut o taxă de participare aberantă. Din fericire am păstrat toate conversațiile cu persoana respectivă și am dovedit că nu avea legătură cu realitatea, însă imaginați-vă că de doi ani, acea persoana probabil a spus tuturor cum am cerut noi cea mai mare taxă de participare din istoria competițiilor sportive universitare, ceea ce evident era total fals.

Componenții echipei Royal Holloway din Marea Britanie, câștigătorii ediției de anul trecut

Primele două turnee au fost organizate la Brașov, acum ai ales să muți „distracția” la Cluj. De ce ai luat această decizie?

La sfârșitul fiecărui an le cerem participanților să răspundă la câteva întrebări. Pe baza feedback-ului ne orientăm și începem să lucrăm la ediția următoare. Anul trecut, mulți ne-au sugerat o schimbare de oraș. Am decis să-i ascult și după ce am analizat variantele, am ales Clujul. Infrastructura, tradiția baschetului și mediul universitar au fost unii dintre factorii decisivi. Având aeroport, nu a mai trebuit să le organizăm transferul echipelor, aveam mai multe opțiuni și în ce privește spațiul de desfășurare, oamenii iubesc baschetul iar viața studențească este la ea acasă. Am considerat Clujul destinația ideală pentru TBT, el fiind de altfel desemnat și Oraș European al Sportului în 2018. Partea mai dificilă a fost că nu aveam contacte în Cluj și a trebuit să dezvoltăm totul de la zero. Sunt fericit că am cunoscut câțiva oameni deschiși și la fel de pasionați de sport ca și mine, oameni precum Amalia Marchiș de la Asociația Județeană de Baschet, Ovidiu Chifor de la Direcția Locală pentru Sport și Tineret sau Alexandru Banea de la Mișcarea Sportivă a Studenților Transilvăneni, fără de care acest turneu era imposibil de organizat în Cluj.

Principele Nicolae și internaționalul român Alex Olah sunt ambasadorii acestui proiect. Cum ai ajuns să apelezi la „serviciile lor”?

Permite-mi să-l numesc și pe cel de-al treilea nostru ambasador, care de altfel a fost și primul. Ioan Achiriloaie, fratele meu după nume însă nu și în ce privește abilitatea sportivă, este sportiv al Coronei Brașov și schior reprezentant al României în cursele de viteză din cadrul Cupei Mondiale și în calendarul Federației Internaționale de Schi. Înainte să ajungă în Cupa Mondială și la Olimpiada de la Soci, a câștigat titlul de campion universitar al Regatului Unit, fiind în acea vreme student la Universitatea Coventry, de unde a și absolvit cu o diplomă în Management Sportiv. Cam de atunci a început și contactul meu cu sportul universitar, întrucât l-am susținut la cursele respective.

Pe Alex Olah l-am contactat pe Facebook. Nu ne știam însă mi-a povestit cineva despre el, unde este și ce face. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu trecutul lui Alex, el are 4 sezoane în NCAA pentru Northwestern University, instituție de la care a absolvit cu o specializare pe studii de comunicare. Dată fiind experiența sa cu sportul universitar, am considerat că este persoana cea mai potrivită din baschetul românesc pentru poziția de ambasador. Am luat legătura cu el, i-am prezentat  proiectul, i-am arătat ce vrem să facem și ne bucurăm că a acceptat să se alăture acestei inițiative.

Nicolae al României a fost student chiar la Universitatea Royal Holloway, echipa care a câștigat anul trecut competiția masculină și a ajuns până în finală în cea feminină. În timpul petrecut acolo, Nicolae al României a jucat lacrosse pentru echipa universității, remarcându-se prin abilitate și fair-play. Din nou, am considerat că este o personalitate care poate contribui proiectului nostru, știe ce înseamnă sportul universitar și cum poate ajuta la dezvoltarea personală a fiecăruia. Am luat legătura cu cabinetul său pe email, le-am prezentat proiectul și am extins invitația de implicare. Considerând că proiectul este unul demn de susținerea sa, că valorile pe care le promovăm sunt similare cu ale sale, Nicolae al României a răspuns pozitiv invitației și va fi prezent la finale pe data de 9 Iunie, unde va da lovitura de începere și va înmâna trofeele câștigătorilor. Suntem onorați că a decis să ne promoveze.

Ce părere ai de importanța sportului în mediul universitar? Crezi, după experiența ta, că este un capitol la care România e deficitară?

Eu am avut contact direct cu sportul universitar din Anglia și Franța, fiind student în ambele țări la SOAS – University of London, respectiv Sciences Po Paris. Diferența constă în primul rând în abordare. În Anglia, de cele mai multe ori, studenții sunt cei care coordonează toate activitățile sportive, echipele universității, finanțele și așa mai departe. Ei primesc un buget anual de la instituție, iar coordonatorul sau „sports officer” cum este denumit, ales de studenți în fiecare an prin vot, supraveghează activitățile sportive și intermediează între universitate și studenți. În Franța este acealași sistem. Universitățile au încredere că studenții se pot organiza singuri și astfel lasă totul în mâna lor. Dacă vor să se implice, au oportunitatea să lase ceva în urmă iar, dacă nu, ei au de pierdut. Asociația Sportivă de Studenți de la Sciences Po este una dintre cele mai mari din lume și foarte multe personalități ale sportului mondial au fost formate acolo, inclusiv fondatorul Jocurilor Olimpice Moderne, Pierre de Coubertin. Este o mare tradiție a sportului universitar. Indiferent că vorbim de sport competitiv sau amical, studenții sunt încurajați să se implice și să contribuie acestui fenomen. Nu este însă cazul numai în vest, am observant că și în Rusia a fost implementat același sistem.

În România, pe de altă parte, studenții nu au un cuvânt foarte mare de spus în ceea ce privește acest aspect. Drept dovadă, când a venit vorba de turneu, în România am avut contact numai cu profesori universitari, iar pentru echipele străine am vorbit doar cu studenți. Probabil de aceea este și interesul mai mare din partea echipelor străine, practic invitația noastră nu ajunge la studenții români, principalii beneficiari ai acestui eveniment, ci la diverse persoane din administrație. Personal, cred că această versiune inclusivă este mult mai benefică sportului universitar, însă nu știu dacă se pliază pe mediul universitar românesc, care din contactul meu este mult mai rigid. Federația Sportului Școlar și Universitar, care ar trebui să promoveze acest fenomen cât mai mult, este extrem de limitată în resurse și finanțare, reprezentând o nouă dovadă privind dezinteresul pentru sportul universitar din România. Un paradox, pentru că în cealaltă parte a continentului și nu numai este un element extrem de relevant. De SUA nu are rost să discutăm, acolo este deja la alt nivel.

Ce așteptări ai de la acest turneu și cum crezi că va fi el primit de către public?

Sper să fie primit mult mai bine în Cluj decât în Brașov. Vreau ca participanții TBT să simtă că fac parte dintr-un eveniment de calitate, așa cum a fost și în anii precedenți. Vrem spectatori care să vină la meciuri și să vadă o reprezentare non-comercială a sportului, sportul sincer, a cărui ingredient principal este pasiunea. Am riscat mutând evenimentul în Cluj și sper în final să putem spune că a meritat. Aș vrea, prin intermediul acestei ultimei întrebări, să le mulțumesc sponsorilor principali, anume Sergiana Grup, Decathlon Cluj, Kinetic Sport & Medicine și Vitaforte Brașov, care sunt alături de noi și fără sprijinul cărora nici nu puteam concepe să avem așteptări legate de Transylvania Basketball Tournament 2018 din Cluj-Napoca.

Transylvania Basketball Tournament, ediția III, se desfășoară în acest an în perioada 5-9 iunie, la Sala Horia Demian din Cluj-Napoca. Mai multe detalii aici puteți afla accesând site-ul oficial al competiției.