Aflată la a doua participare din istorie în BKT EuroCup, U-BT Cluj-Napoca este una din surprizele plăcute ale acestei competiții, având un bilanț de șase victorii și două înfrângeri, înaintea ultimei etape din turul sezonului regulat.

Mihai Silvășan a construit o echipă foarte competitivă la Cluj, care a repurtat succese în fața unor formații de tradiție precum Buducnost, Turk Telekom sau ratiopharm Ulm. De-a lungul celor opt etape, majoritatea jucătorilor clujeni a ieșit la rampă, însă momentul cheie a fost reprezentat de rezultatul favorabil de pe terenul lui Slask Wroclaw. Atunci, alb-negrii au revenit de la un deficit de 15 puncte, au obținut a doua victorie consecutivă și au evitat un moment dificil, care ar fi putut schimba modul în care arată bilanțul campioanei României.

Protagonistul acelui joc a fost DJ Seeley, care a adunat 24 de puncte, 5 recuperări și 5 pase decisive, marcând șase triple exact când a trebuit. Veteranul ardelenilor și-a arătat experiența și s-a ridicat la nivelul CV-ului pe care îl are, demonstrând că a fost un transfer foarte inspirat.

De-a lungul carierei sale, Seeley a evoluat la formații puternice precum Maccabi Tel Aviv, Bayern Munchen, Gran Ganaria, Zaragoza, Rytas Vilnius sau Buducnost și a învățat de la antrenori cu renume în Europa ca Pedro Martinez, Aito Garcia Reneses, Andrea Trinchieri sau Aleksandar Dzikic. De exemplu, Reneses punea foarte mult accent pe învățare și oprea antrenamentele la fiecare fază pentru a pune bazele teoretice, în timp ce Trinchieri prefera antrenamentele intense.

„Am învățat foarte multe. Fiecare antrenor e diferit și are propria filozofie legată de baschet. De exemplu, cu Aito nu ne-am prea antrenat. Eu nu sunt o persoană căreia îi plac foarte mult antrenamentele. Particip la ele dar dacă sunt mai lungi de două ore, mi se pare prea mult. El era o persoană căreia trebuia să îi zici că vrei să te antrenezi mai mult. În antrenament, punea mult accent pe învățare, pe școala baschetului. Nu jucam prea mult 5 pe 5, ci făceam exerciții, le oprea și ne spunea: „Asta trebuie să faci în situația asta”. Apoi continuai și oprea din nou faza și ne învăța lucruri. Deja ne ieșeam din ritm. Dar asta era filozofia lui și eram o echipă inteligentă. În schimb, Trinchieri făcea multe antrenamente și intense. Ne antrenam din greu. Și el e inteligent, dar punea mai mult preț pe antrenamente și pe intensitatea lor. Fiecare antrenor e diferit”, ne-a explicat DJ Seeley într-un interviu exclusiv acordat site-ului nostru.

În Statele Unite ale Americii, când juca pentru California Golden Bears, Seeley l-a avut ca tehnician pe Mike Montgomery, care o antrenase pentru o scurtă perioadă și pe Golden State Warriors, în NBA. Apoi, în 2013, după absolvirea California State University, Seeley a trecut Oceanul și a semnat la Radnicki Kragujevac, în Serbia. Chiar dacă nu a fost speriat de această experiență, adaptarea la baschetul european a fost dificilă, iar jucătorul originar din California a plecat foarte curând în Germania, la Medi Bayreuth.

În următoarea stagiune, Seeley s-a întors în Statele Unite ale Americii și a jucat pentru Delaware 87ers, având medii excelente (19.4 puncte, 5.2 pase decisive, 4.1 recuperări) care i-au adus o ofertă din liga ACB, de la Manresa.

Acolo, sub îndrumarea lui Pedro Martinez, Seeley a început să își înțeleagă rolul și potențialul în baschetul european și să învețe cum să joace într-un mod eficient.

Eram frustrat, eram supărat și mă întrebam de ce nu joc 30-35 de minute. Credeam că sunt cel mai bun jucător din echipă și apoi am vorbit cu antrenorul meu, iar el mi-a spus: „Da, dar contează asta dacă echipa nu se descurcă? Contează pentru tine dacă tu joci bine, dar echipa pierde? Nu ajungi nicăieri”. Am avut acea discuție și, până la urmă, am avut un sezon bun, am câștigat în deplasare cu Real Madrid și am avut o prestație bună. Totul s-a terminat cu bine. Am reușit să întoarcem soarta sezonului. A fost o experiență bună și acolo am învățat să rămân concentrat pe premiul cel mare, adică victoria, nu pe realizările individuale. Dacă te uiți la statisticile mele, nu am avut niciodată mai mult de 15 puncte/meci, niciodată nu am avut cifre spectaculoase, dar mereu a câștigat echipa mea. Nu am avut niciun sezon cu un procentaj mai mic de 50% al victoriilor.

Într-adevăr, aruncând un ochi asupra formațiilor pe la care a trecut baschetbalistul de 1.93 metri, se poate observa că cele mai multe dintre ele au depășit așteptările în sezoanele în care Seeley a fost acolo.

Cu Maccabi Tel Aviv a câștigat cupa națională, într-un moment dificil al formației israeliene, cu Zaragoza se afla pe locul al treilea în campionatul Spaniei înainte de izbucnirea pandemiei și a obținut locul 4 în Basketball Champions League, cu Bayern Munchen s-a calificat în playoff-ul Euroligii, devenind prima grupare din Germania care atinge această performanță, cu Rytas Vilnius a câștigat cupa și a luat locul al doilea pe plan intern, iar cu Buducnost a câștigat campionatul și a terminat pe poziția a treia în liga ABA.

Cu siguranță, aceste realizări nu i se datorează doar lui Seeley, însă acestea reflectă impactul pe care americanul îl are asupra unei echipe.

Sunt un marcator care nu este egoist. De multe ori, cei care înscriu mult sunt egoiști și asta strică chimia unei echipe. Îi face pe toți să fie egoiști. Se transmite la fiecare jucător, fiindcă ei se gândesc: „Ok, lui îi pasă doar de statisticile personale așa că de ce mi-ar păsa mie de altceva?”. Prin urmare, fiecare jucător începe să se gândească la statistici. Nu este despre asta. Dacă eu nu marchez în următorul meci, e responsabilitatea altcuiva să facă asta. Poate eu trebuie să obțin recuperări și să mă apăr. Poate trebuie doar să stau pe bancă și să îmi încurajez coechipierii. Sunt roluri diferite la fiecare meci.

Aceasta este mentalitatea care l-a ajutat pe Seeley să joace în cele mai puternice campionate ale Europei și să aibă performanțe în EuroLigă, EuroCup și Basketball Champions League. În stagiunea 2014-2015, după câteva luni petrecute în Turcia, la Besiktas, Seeley a revenit în Spania, la Gran Canaria, ultima adversară a lui U-BT Cluj-Napoca.

În acel sezon, spaniolii au ajuns până în semifinalele EuroCup, unde au dat de o Galatasaray condusă de pe margine de Ergin Ataman. Turcii au câștigat la 14 puncte prima manșă, însă elevii lui Aito Garcia Reneses au evoluat excelent în retur și s-au impus tot la 14 puncte. În prelungiri, duelul a rămas echilibrat și, în cele din urmă, Gran Canaria a învins la 13 puncte, pierzând calificarea în finala competiției.

DJ Seeley a fost cel mai bun jucător al „insularilor”, terminând partida cu 23 de puncte, 5 recuperări și 4 pase decisive.

Îmi amintesc că am pierdut calificarea la un punct. Era sistemul vechi așa că jucam tur-retur. Am jucat la Galatasaray și am pierdut la 14 puncte și apoi, acasă, Micov a înscris coșul care a trimis meciul în prelungiri. Am câștigat jocul, dar am câștigat la 13 puncte și trebuia să ne impunem la mai mult de 14. Cred că am ratat o liberă și eram supărat pe mine însumi. Dar e un singur punct, e dificil de spus ce fază ar fi făcut diferența. Deja bătusem echipa care a ajuns în finală, Strasbourg, de două ori așa că, dacă am fi învins-o pe Galatasaray, cu siguranță am fi câștigat trofeul. Aveau o echipă bună și erau antrenați de Ergin Ataman înainte ca el să meargă în Euroligă.

Din Spania, Seeley a plecat în Israel, unde a câștigat primul trofeu, moment pe care îl numește drept unul dintre cele mai frumoase din cariera sa. După aceea, a revenit în Spania, apoi a plecat în Lituania, iar în următorul sezon s-a întors în Spania, unde a trăit cel mai dificil moment al carierei sale.

Ne descurcam excelent, nu cred că Zaragoza a mai avut așa sezon. Eram de părere că puteam să ajungem în playoff și să facem o figură frumoasă. Aveam o echipă bună și, boom, Covid. S-a terminat sezonul. Apoi a trebuit să stăm două săptămâni în casă, nu puteam să mergem niciunde. Nu puteam să călătorim, aeroporturile s-au închis. A fost o perioadă dificilă. Vorbeam cu familia la telefon și, în rest, stăteam în casă și nu făceam prea multe.

Au urmat sezoane petrecute în Germania, Muntenegru, Franța și, în cele din urmă, din nou în Germania. În cele din urmă, la vârsta de 33 de ani, acesta a decis să vină în România, la U-BT Cluj-Napoca.

Am venit pentru că îl știam pe Pat. Flajs, care a lucrat aici ca secund, m-a rugat să vin, îl știam de dinainte. M-a întrebat ce părere am despre venirea aici și știam că e o echipă bună așa că ar fi situația perfectă pentru mine: să joc în EuroCup pentru campioana României. E un lucru grozav. Îmi doream doar să fiu într-o situație în care să câștig trofee, fie că vorbim de campionatul național sau de EuroCup. Dacă reușim să le câștigăm pe ambele ar fi extraordinar. Pentru mine nu contează atât de mult statisticile individuale sau realizările personale precum un premiu de MVP. Îmi doresc doar să câștig trofee și asta mi-ar aduce bucurie.

Pe baza lotului, Seeley se aștepta ca echipa să joace bine însă, după meciul cu CSM Oradea din Cupa României, și-a dat seama că există un potențial foarte mare, fiind surprins de faptul că relațiile s-au legat foarte repede. Potrivit starului lui U-BT, principalele atu-uri ale trupei clujene sunt agresivitatea, defensiva, altruismul și lipsa de egoism. Acestea sunt principalele motive pentru care Seeley are mari așteptări de la acest sezon.

Așteptările mele sunt, așa cum am spus, să câștigăm trofee. Deocamdată îmi doresc să fim pe primul sau al doilea loc în grupă pentru a trece peste optimile de finală și să ajungem direct în sferturi. Ar fi excelent să sărim peste prima rundă. Cred că e un obiectiv bun. Apoi, pe plan intern, vrem să câștigăm titlul și încercăm să rămânem neînvinși. Acesta este un obiectiv pe care îl avem între noi, fiindcă nu s-a mai întâmplat asta niciodată. Dacă câștigăm EuroCup, ar fi extraordinar. Va fi dificil. Nimeni nu poate spune că va câștiga trofeul. E greu, treci prin suișuri și coborâșuri și trebuie să rămâi concentrat.

De-a lungul carierei sale, Seeley s-a văzut nevoit să se adapteze în mai multe rânduri și să își schimbe jocul însă, în prezent, preferă să joace pe pozițiile 2-3 și mai puțin drept conducător de joc.

Nu îmi place foarte mult să fiu conducător de joc. Pot să fac asta dar nu e treaba mea. Îmi place să îi las acest rol conducătorului de joc fiindcă altfel, îi preiau din atribuțiile lui. Dacă te uiți la meciuri, vei vedea că nu prea merg să iau mingea. Aștept până în sfertul 4, până la final sau în momentele decisive. Altfel, fundașii noștri trebuie să meargă în colț și să joace fără minge, ceea ce nu e rolul lor. Așa că nu vreau să mă bag peste ei și să îi forțez să îmi facă partea. Încerc să îmi îndeplinesc rolul. Așa cum am spus, ofer ceea ce echipa are nevoie. Dacă are nevoie de puncte, încerc să marchez. Am avut rezultate bune atunci când am înscris mult așa că mi-am propus să contribui în acest fel. Însă dacă adversarii își schimbă apărarea și mă dublează, atunci altcineva preia responsabilitățile și înscrie. Nu voi fi eu principalul marcator în fiecare meci. Rolurile se schimbă în funcție de joc și de situație.

Până la confruntarea cu Gran Canaria, U-BT Cluj-Napoca avea un bilanț de 6-1 în EuroCup, având oportunitatea de a lupta pentru prima poziție. Chiar dacă echipa a pierdut la 22 de puncte, Seeley este mulțumit de rezultatele obținute până în acest moment și privește cu optimism la viitor.

Am luptat până în ultimul sfert și apoi am scăpat jocul din mâini. Dar e o experiență de învățare. Suntem o echipă nouă, în timp ce ei au același nucleu. Nu poți compara cele două echipe, sunt circumstanțe diferite. Noi avem mult de muncă pentru a ajunge la chimia pe care ei o au, la siguranța și sistemul pe care îl au. Știu unde este fiecare jucător la fiecare posesie. E o chimie foarte bună. Și noi avem chimie bună, însă nu avem doi ani împreună. Nu sunt scuze, ci realitatea. Ne-am descurcat bine până acum. Am pierdut ultimul meci, însă a fost o înfrângere care ne-a readus cu picioarele pe pământ. Am jucat foarte bine până acum și urma să luptăm pentru locul întâi. Am pierdut cu Gran Canaria această confruntare și cu toții am fost puțin demoralizați, însă dacă privim în perspectivă realizăm că ok, am jucat pentru primul loc în grupă. E un lucru mare. E diferit față de a avea un bilanț de 0-7 și a lupta pentru prima victorie. A trebuit să facem un pas în spate și să fim recunoscători pentru poziția în care suntem.

Americanul care a împlinit 34 de ani marți, 28 noiembrie, a rămas impresionat de fanii clujeni și de atmosfera pe care aceștia o creează, la duelul cu Gran Canaria fiind prezenți în sală 10.000 de suporteri.

Fanii sunt extraordinari. Asta a fost o surpriză. Sunt implicați în meci și asta e bine pentru noi. Când jucăm bine, ne încurajează și apoi, în momente mai dificile, ne împing de la spate. E o atmosferă grozavă. Sper să continue să ne susțină, fiindcă îi apreciem. Nu va fi tot timpul un meci bun sau o performanță excelentă, sunt suișuri și coborâșuri, însă apreciem susținerea lor.

DJ Seeley are medii de 14.9 puncte, 3.4 recuperări și 1.5 pase decisive în EuroCup, parcurgând cel mai bun sezon, din punct de vedere individual. Cu toate acestea, veteranul lui U-BT începe să se gândească la finalul carierei sale și la următoarea perioadă a vieții sale.

Toată lumea spune asta [că mai pot juca mult], dar eu simt că nu prea mai am mult de jucat. Am jucat 11 ani în Europa, e o perioadă lungă. Trebuie să începi să te gândești la retragere la un moment dat. Să joci până la 40 de ani? Poți, dar e dificil. Nu am copii încă așa că mă gândesc să îmi încep o familie. Mai am puțin de timp, cred că trei sezoane, poate joc până la 35-36 de ani.

Însă, până când va veni momentul să își agațe ghetele în cui, DJ Seeley are planuri mari cu U-BT Cluj-Napoca. Și deocamdată campioana României reușește să facă ceea ce a făcut majoritatea formațiilor la care a evoluat baschetbalistul american: depășește așteptările.

*foto: Filip Istrate