Alegerile pentru președinția Federației Române de Baschet sunt programate pe data de 3 august, anul curent, după ce au suferit două amânări. Cu această ocazie, în cadrul unui interviu pe larg, am stat de vorbă cu Virgil Stănescu, fostul internațional român, care acum luptă pentru cea mai înaltă funcție din forul baschetbalistic românesc. Timp de o oră am discutat despre candidatura sa, despre campania electorală, despre cele mai arzătoare probleme ale baschetului românesc, despre aspecte legate de viitorul baschetbalistic dar am atins și subiecte sensibile din activitatea pe care a desfășurat-o Virgil Stănescu la Steaua sau în funcția de vicepreședinte FRB.

Stănescu ne-a relatat ce l-a determinat să candideze, cât de mult au afectat cele două amânări alegerile pentru președinție, dacă are sau nu o înțelegere cu Voinescu respectiv dacă actualul președinte interimar al FRB beneficiază de un avantaj având în vedere poziția din care candidează. De asemenea, candidatul la președinție vorbește despre feedback-ul primit din teritoriu, despre viziunea sa cu privire la baschetul drept business, despre problemele existente în momentul acesta respectiv despre primele trei schimbări pe care le-ar efectua dacă ar fi ales. Subiectele sensibile pe care i le-am adresat vizează proiectul Steaua CSM, relația sa cu Victor Ponta, regula U23, cât și mandatul său de vicepreședinte al FRB. În final, Stănescu ne-a vorbit despre protejarea jucătorului autohton, despre programele la nivel de juniori, inclusiv Performbaschet, cât și despre starea actuală a baschetului feminin.

Interviul este disponibil în format text, dar și video pe canalul de youtube al site-ului nostru și poate fi accesat apăsând acest link.

I. DESPRE CANDIDATURA LA FRB

„Baschetul este acasă. Tranziția de la jucător la oficial la Steaua, munca depusă la Sports Hub cât și ceea ce fac la CEO Clubs au creat, pas cu pas, candiatura la președinția la FRB”
„Este mai puțin plăcut faptul că această campanie a devenit o luptă la baionetă, iar fiecare poate spune orice. Nu există nicio înțelegere pe care să o am cu Adi Voinescu.”
„Mereu am crezut în transparență​. Asta îmi doresc din mandatul meu de președinte, dacă va exista, transparență totală și credibilitate.”

Ce te-a determinat să candidezi la președinția Federației Române de Baschet?

„După toată cariera mea baschetbalistică, baschetul e acasă. Orice aș face, oriunde m-aș duce, tranziția mea spre partea de business, ieșirea din cariera de jucător a fost foarte lină și îmi place cine am devenit numai că baschetul e acasă și când vorbesc despre baschet mi se aprind ochii. Cumva, m-am gândit la asta de mult timp. Am terminat managementul în State cu gândul că nu mă atrage atât de mult parte de antrenorat cât mă atrage partea de organizare. Tranziția de la jucător în oficial la Steaua și în partea de Sports Hub, compania mea, a fost în legătură cu sportul. Ce fac la CEO Clubs este de a conduce o comunitate. Toate așa creează așa pas cu pas, un pas important pentru Federația Română de Baschet. Chiar îmi spunea Adi Popa că mi-a luat un interviu în 2007 când mă întrebat despre ce va urma după ce se încheie cariera de baschetbalist și i-am spus că mă văd în federație undeva. Îmi spunea dacă președinte și i-a că da, la un moment dat pentru că nu eram pregătit. Cred că acum am așezat cărămizile cum trebuie și nu m-am pripit. Este o pasiune pe care o am pentru baschet dar și pentru partea asta de organizare, de management, de structură, de viziune, de potențial pe care îl are baschetul românesc.”

Până acum alegerile au fost amânate de două ori, cum a afectat acest lucru campania "electorală"?

„Au fost frustrant pentru că noi dansăm pentru alegători cumva, adică încercăm să le povestim lucruri și de fiecare dată trebuie să reîmprospătăm. Un aspect mai puțin plăcut este că această campanie a devenit o luptă la baionetă, ceea ce nu-mi place și nu mă definește. S-a amplificat din cauza acestor lucruri și noi nu ar trebui să fim ăștia, suntem o comunitate mult mai educată și de la care ai mai mari așteptări. Poate pe de altă ne-a dat timp să mai facem lucruri și cumva o perioadă în care poți să dovedești că nu trebuie să fi președinte să ajuți, poți ajuta și până atunci. Putem să ne uităm că această campanie are un aspect negativ pentru că fiecare poate spune orice. ­­”

Actualmente candidezi și împotriva Secretarului General al FRB, actualul președinte interimar al FRB, ce influență poate avea acest aspect raportat la campania care se desfășoară acum și se apropie de sfârșit? Există un avantaj să candidezi din această poziție (nr. cea a lui Voinescu) sau dezavantaj (nr. pentru Voinescu, sau pentru alți candidați)?

„Bineînțeles că există un avantaj. Atunci când ai deschidere în felul în care o ai și la competiții ești tot timpul acolo și vorbești cu oameni, ai mai multe oportunități. Și noi am mers prin țară, la minibaschet, la babybaschet. A fost așa un periplu. Bănuiesc că face parte din campanie. Dar, fiind acolo în federație, bineînțeles că îi e mult mai ușor. Pe de altă parte, cred că n-a arătat nimic în sensul ăsta. Putea să facă mult mai multe din poziția aia. Adică pentru el poate că a fost un dezavantaj că n-a știut să valorizeze pe deplin. Nu s-a văzut nicio schimbare. M-aș fi așteptat să se întâmple lucruri fiindcă spune că vine cu o altă mentalitate. Nici n-a avut timp. Nu știu. Dar, cu siguranță, este un avantaj să fii acolo. Este un avantaj să fii parte din sistem. Este un avantaj să ai deschidere către toată lumea. Este un avantaj să ai informație. El organizează Adunarea Generală, el organizează adunarea de alegeri și așa mai departe.

Se zvonește că ar exista o înțelegere între Virgil Stănescu și Adrian Voinescu în cadrul acestor alegeri. Cum comentezi aceste zvonuri?

„Ca să fiu clar: nu există nicio înțelegere între mine și Adi în ceea ce privește președinția Federației Române de Baschet sau candidaturile noastre. Deci vreau să subliniez și să fie cât de clar posibil și după să încep cu o discuție. Cred că sunt, pur și simplu, niște zvonuri aruncate electoral. Pentru că am spus de când am început campania că prietenia mea cu Adi există. Îl respect și cred că este un om integru, din ce știu. Dar, cum îmi place să o zic și să o fac mai plastic, nu i-aș da copilul meu să-l opereze. Pentru că n-are facultatea de medicină. Atunci nu cred că Adi este o persoană potrivită pentru poziția respectivă. Mă rog, asta e părerea mea personală. El este un candidat ca orice alt candidat care își dorește poziția respectivă. Eu mai puțin mă uit către ei, cât zic ce-mi doresc eu de la acest post sau de la această poziție pe care o vizăm. Deci, din nou, nu există nicio înțelegere în acest sens între mine și Adi.

Așa cum spuneam, lupta aceasta a devenit o luptă la baionetă, dar nu în sensul bun. Am auzit că am înșelat oameni pe la echipele la care am fost, la Dinamo, la Steaua. Se împrăștie zvonul acesta. Mă bucur oarecum că dacă va fi să ajung în poziția de președinte voi încerca să protejez aceste lucruri. Să nu mai fie oamenii neplătiți pentru munca lor, așa cum am fost el. Pentru că acest înșelat, după cum vehiculează contracandidații, are obiectul salariilor de la Dinamo dintr-o perioadă mai îndelungată, când era doamna Tocală președinte, a trebuit să dau în judecată clubul ca să îmi recuperez drepturile bănești. Când jucam la Steaua Turabo, tot când era doamna Tocală președinte, a dat faliment clubul cam pe la jumătatea anului. Noi toți am încheiat sezonul. Poate lumea crede că eu am fost plătit și ceilalți nu. Mi se pare absurd să existe situații de genul. Dar acestea sunt zvonuri așa cum au existat zvonuri și cu privire la o înțelegere de a mea cu Voinescu. Fiecare folosește tot felul de canale pentru a dezinforma și nu este în regulă. Nu cred că acesta este baschetul pe care îl vrem noi. Spuneam la un moment dat că nu acesta e baschetul meu, dar să nu se înțeleagă că baschetul este al meu. Mă refeream la cum văd eu baschetul. Mult mai curat, mai clar. Poate câteodată am fost prea direct și a deranjat. Tot timpul credem că nu trebuie să existe prietenii și cumetrii până când sunt prietenii noștri. Atunci este normal că trebuie să fim alături de prietenii noștri, dar noi avem responsabilități față de proiectele care le facem. De aceea mă bucură că nu am bile legate de picior. Dacă ajung în poziția de președinte nu trebuie să dau înapoi nimic unor oameni față de care aș avea obligații. Toți cei care îmi sunt alături se așteaptă de la mine să fac lucrurile în mod corect, așa cum e normal să fie. Mi-a fost greu pe alocuri să renunț la prieteni. Dar am o responsabilitate care cumva trece de acest aspect. Am o responsabilitate față de cei care îmi sunt aproape dar am o responsabilitate și față de cei în a căror echipă sunt. Atunci lucrurile trebuie să fie echitabile pentru toți, așa cum trebuie. 

Deci partea aceasta cu înșelatul, eu mereu am crezut în transparență. De aceea spuneam și la început că nu există o întrebare incomodă. Nu avem nimic de ascuns. Asta îmi doresc și din mandatul de președinte dacă va exista, anume transparență totală și credibilitate.”

Pare să existe o ruptură între cluburile de ligă națională și cluburile de juniori în ceea ce privește susținerea candidaților. De ce crezi că se întâmpla asta?

„Nu știu exact dacă chiar este dar bănuiesc că dacă ar fi, este pentru că până acum niciun președinte, oricare ar fi fost el, n-a dat atenție juniorilor. Toți s-au axat pe echipele de seniori și pe produsul Ligii Naționale. Chiar în ultimul timp numai pe cea masculină, ceea ce e absurd. Atunci, cluburile de copii, de juniori și de tineret n-au simțit în Federația Română de Baschet un ajutor. Acum nu zic doar de ultimii opt ani, ci și de dinainte, de 15 ani, de mai demult. Este puțin ciudat să apari acum și să zici că te interesează aceste cluburi de juniori.”

II. DESPRE PROGRAMUL ELECTORAL

„Mă gândeam că opt obiective poate sunt multe, numai că nu aveam ce să tai de pe această listă căci toate sunt necesare”
„Sportul m-a învățat să vorbesc mai puțin înainte de meci și mai mult după meci.”
„Dezvoltarea aparatului administrativ intern este punctul zero.”
„Ce am dezvoltat la Steaua, proiectul Sports Hub, partea de business, sunt aspecte care mă recomandă din perspectiva experienței. Să fiu alături de sportivi precum Cristina Neagu, Ana-Maria Brânză, Camelia Potec, Mihai Leu, oameni de genul ăsta să-și pună imaginea și încrederea în mâinile mele, cred că este o dovadă de profesionism​​.”

Ai promovat opt obiective în campanie, bănuiesc că ai făcut multe drumuri în teritoriu. Ce feedback ai primit de la structurile sportive?

„Îți spuneam mai devreme că în campanie cu toții putem să punem toate obiectivele din lume. Chiar mi-am gândit că opt obiective, poate ar fi puțin mai multe. Dar mi-am dorit să fiu structurat, mi-am dorit să fiu concis în ceea ce vorbesc. Mă gândisem că poate opt sunt multe numai că n-am știut ce să tai de pe lista de obiective pentru că sunt necesare. Nu mai sunt mofturi, nu mai sunt lucruri pe care doar le spunem așa. Ci, pentru a merge mai departe, pentru a crește baschetul românesc, pentru a avea viziunea aceasta de a readuce baschetul acolo unde îi este locul, fiecare din aceste obiective are un rol în această dezvoltare. Atunci, din ce am aflat de la oameni, din ce am întrebat, a fost destul de mult un dialog. Chiar i-am provocat să taie din aceste obiective și până acum n-a tăiat nimeni niciun obiectiv de-acolo. Am simțit, pe de o parte, că nu văd Federația ca pe un loc în care să fie cineva acolo dar să nu ne deranjeze, ca o primă discuție. Cumva mai puțin faptul că ar trebui să fie acolo ca să ne ajute, pentru că nu a făcut-o. Nu ne ascundem zicând asta. Cumva am mai simțit o dată acest lucru de: da, venim o dată la patru ani când sunt alegeri, coborâm din turnul de fildeș și venim cu obiective mărețe și cu lucruri care arată bine pe hârtie, dar am destul de puțină încredere că se vor întâmpla. Acuma, bineînțeles că în orice propunere de strategie, 80% dau greș din cauza implementării. Noi aici am suferit, la implementarea strategiei. Așa cum am zis mai devreme, e ușor să zici ce obiective mărețe o să avem. Am înțeles că alți contracandidați au obiective în primul mandat de medalii la Jocurile Olimpice și la Campionate Europene și așa mai departe. M-a învățat sportul să vorbesc mai puțin înainte de meci și mai mult după meci. Înainte de meci poți să bați pe oricine și dacă nu ești în stare să livrezi, aia e. Trebuie să tragi linie după. Deci, cred că mult din partea asta de obiective, am avut ceva probleme în a le implementa și în a le verifică după. La planning suntem destul de buni dar la  implementare și control am șchiopătat.”

Pentru cei care nu cunosc cele opt obiective, poți să le dezvolți puțin?

„Le pot dezvolta. Le puteți găsi și pe site-ul www.virgilstanescu.ro. Le puteți vedea pe fiecare în parte, cu subpuncte, și chiar vă rog să-mi dați un feedback. Poate cineva dintre ascultătorii și cititorii voștri găsesc niște lucruri acolo care nu sunt la locul lor. N-au o ordine neapărat. Putem vorbi după și de care ar fi obiectivele pe care le-aș implementa imediat. Primul e sustenabilitatea cluburilor iar cluburile sunt baschetul românesc. O robustețe a cluburilor dă o robustețe a baschetului. Sustenabilitatea înseamnă ca aceste cluburi să fie sănătoase, iar Federația ar trebui să le susțină prin tot felul de programe. În primul rând, să fie un dialog, finanțare, tot felul de metode de dezvoltare de business ale cluburilor. Știu că mulți vorbim și, în general, baschetul românesc în multe direcții este susținut public, pe de o parte, sau susținut de către părinți la nivel de juniori. Trebuie să avem o federație care vine cu soluții de dezvoltare de business, care vine cu promovare, care vine cu unelte pentru a ajuta cluburile. Al doilea punct este hub de specializare și de educație. Vorbim foarte mult de profesioniști în sport, vorbim de educarea antrenorilor, de licențiere, de educarea arbitrilor. Nu prea am vorbit de educarea sportivilor și nu prea am vorbit de educarea profesioniștilor. În primul rând, Federația, aparatul administrativ dar o să vorbim la un punct ulterior și de asta. Al treilea este organizare și reorganizare de competiții. Aș lua majoritatea competițiilor ca de un proiect de sine stătător: LNBM, LNBF, competițiile de juniori. Să poți dezvolți aceste proiecte individual și să le reorganizezi. Cred în implementarea unui campionat de legătură, respectiv 18-23 de ani, care poate fi universitar, care poate fi de tineret. Este absolut necesar pentru că saltul de la juniori la seniori este mult prea abrupt. Al 4-lea obiectiv este digitalizare și îmi place atât de mult acest aspect pentru că sunt oameni care sunt în locuri în care ar trebui să deschidă laptopul dar nu prea știu de unde. Nu numai asta, dar și maparea baschetului românesc este o necesitate, nu este un moft. Noi trebuie să luăm decizii educate, noi trebuie să știm ce sportivi practică acest sport, care sunt zonele, care sunt vârstele, când se lasă, care este legitimarea – toate informațiile astea de care avem nevoie pentru a dezvolta baschetul și pentru a avea o comunicare mai rapidă, pentru a fi în contact cu cluburile, pentru a face procesele mult mai ușoare. Să nu mai trimitem porumbei voiajori la București de undeva din țară. Să fie la un click distanță. Al 5-lea obiectiv este mândrie națională. Bogdan, mi se face acum pielea de găină pentru că pentru mine lotul național a însemnat întotdeauna ceva aparte. N-a fost neapărat avantajul financiar de care zic unii: „domnule, ai jucat la echipa națională și de-asta ai plecat afară”. Nu, tocmai. Afară mă cunoșteau de la South Alabama sau de la Unics sau din Euroligă sau de unde am jucat. Dar această nevoie și această mândrie de a veni la echipa națională trebuie cultivată, trebuie educată, trebuie promovată de la nivel de copil și până la nivel de seniori. Asta înseamnă să ai niște criterii pentru fiecare lot național, niște condiții standard pentru fiecare lot național și să respecți sportivii și antrenorii pentru fiecare lot național. Nu zic acum doar de la convocare până la fluierul final al ferestrei de echipă națională. Aceia sunt modelele și actorii tăi cei mai importanți pe tot timpul anului. Vorbeam cu o echipă de fete de 13-14 ani și le rugam să îmi zică trei fete de la lotul național de senioare. Doar cineva mi-a spus de Sonia Ursu de la 3X3. Mi se pare tragic pentru că noi trebuie să creem din acești jucători și aceste jucătoare acele modele aspiraționale în care să zică copilul: „Vreau să fiu precum Gabriela Mărginean, Ancuța Stoenescu, Vlad Moldoveanu, Titus Nicoară”. Să facem astfel încât atunci când e convocarea la lot național să fie momentul ăla de piele de găină, de fluturi în stomac. Asta se face cu o strategie. Următorul obiectiv, al 6-lea, este organizarea aparaturii administrativ-interne. Vorbim de educarea antrenorilor, de educarea arbitrilor, poate și a sportivilor, să sperăm, dar nu prea vorbim de cei din Federație. Nu știu când au fost ultimele specializări în domeniile în care muncesc oamenii respectivi. Sunt oameni capabili dar trebuie să țină pasul. Învățăm din sport că fără antrenament nu intri pe teren. Nu există să intri pe teren fără antrenament și nu știu de ce ne-am aștepta ca cei care organizează, care conduc să performeze fără antrenament. De-asta eu cred în educație, cred în educația continuă, cred în specializare. Am fost și sunt persoana curioasă care îmi doresc să fiu aici pentru că m-am educat să fiu aici și pentru că cred că știu ce fac. Atunci mă aștept la același lucru de la cei cu care lucrez. Al 7-lea obiectiv e dezvoltarea națională și zonală. Vorbim destul de mult de AJB, de asociațiile județene, și cum acestea pot funcționa ca niște celule locale. Eu m-aș duce mai departe și m-aș duce cu patru direcții ale Federației în teritorii. Adică aș pune birouri ale Federației în colțurile țării pentru că asta ar însemna business development. Ar fi mult mai aproape de cluburi, nu numai tehnico-tactic, ci și dezvoltare de business, de promovare, de adunare de fonduri, de proiecte, de implementare, de împărțire de kituri. Tot acel suport de care are nevoie un club de baschet în teritoriu pentru că baschetul e altfel la Timișoara, Oradea, Constanța, Craiova sau București. Sunt alte nevoi, sunt nevoi specifice. Ar fi mult mai ușor de ajutat și gestionat din teritoriu. Și tehnic, și business. Vorbim destul de puțin de business și, pe acest punct de dezvoltare, aș vrea să subliniez ideea că toată lumea vorbește despre autorități locale, despre Minister, despre bugetul de la Minister și vedem că acum sunt probleme destul de mari în sensul ăsta, probleme care trebuie rezolvate. Dar depindem foarte puțin de mediul de afaceri în momentul acesta. Proiecte de dezvoltare de business cu obiective coerente, cu plan de afaceri ale Federației, ale cluburilor sau ale baschetului zonal, pot fi dezvoltate cu niște metrici reali în care să nu mai stai cu mâna întinsă și să zici: „domnule, dă-mi și mie 5000 de euro pentru că ai făcut baschet”. Ci să arăt un return of investment pentru acei 5000 de euro și să pot să am un plan pentru sumele pe care le cer și pe care le pot motiva. Al 8-lea punct e buna guvernare. Asta înseamnă că Federația trebuie să fie acel liant între comunitatea baschetbalistică și tot ce înseamnă autorități, parte legislativă, legături cu forurile internaționale, cu Uniunea Europeană și așa mai departe. Trebuie nu să facă numai proiecte, ci să împingă nevoile clare ale baschetului. Întrebai mai devreme care este răspunsul din țară și mi se pare că până acum o voce unidirecțională de la Federație către toată lumea și n-am ascultat. Buna guvernare ar trebui să fie să ascultăm vocea comunității și să ducem mai departe aceste nevoi către factorii de decizii. Deci cam astea sunt așa în mare cele opt puncte.

Crezi că baschetul are pontețial de business și cluburile pot primi sprijin dacă-și doresc un proiect?

Absolut. Trebuie să primească sprijin, odată pe planul de afaceri și pe mentoratul planului de afaceri și pe ajutorul francizării acestui proiect de ce înseamnă club de baschet. Dar ai să fii surprins, poate sau poate nu, am văzut în țară cluburi care sunt organizate așa, cluburi care au sens și coerență financiară, în București, în țară: Iași, Baia Mare, Sibiu. N-aș vrea să minimizez restul cluburilor dar sunt oameni care văd această dezvoltare de business și e muzică pentru urechile mele când aud aceste planuri de afaceri.

Care ar fi primele trei lucruri pe care le-ai schimba dacă ai fi ales președintele FRB? Chiar dacă nu se încadrează în cele opt obiective.

În primul și în primul rând ar fi organizarea aparatulului administrativ-intern pentru că trebuie să ai cu cine implementa lucruri și trebuie să dezvoltăm acest sentiment de customer service, de relația cu clientul, clienții fiind cluburi sportive, antrenori, arbitri și așa mai departe. Atunci această dezvoltare a aparatului administrativ intern este punctul zero. Nu spun că sunt oameni acolo care sunt nepricepuți, ci poate sunt oameni care nu pot să țină pasul sau care n-au mai avut cerințe clare. Poate sunt prea puțini, poate sunt prea mulți. Atunci, făcând acest exercițiu cu aparatul administrativ-intern, ai putea să faci o echipă agilă, o echipă coerentă, o echipă profesionistă cu oameni care chiar să vină în ajutorul baschetului românesc. A doua ar fi, bineînțeles, să faci un audit. Să dăm puțin din ștergătoare și să facem exact poziția reală a Federației și a baschetului românesc. Să nu ne mai amăgim cu tot felul de mici lucruri pe care le facem „din țânțar, armăsar”. Trebuie să fim realiști, trebuie să știm de unde plecăm și trebuie să setăm obiective clare, măsurabile și în dimensiune, și în timp. Și trebuie să știm încotro să o luăm. Zicea George Bernard Shaw că „indiferent cât mergi pe drumul greșit, n-ajungi la destinația corectă”. Deci trebuie să nu ne mai amăgim. Al treilea ar fi această analiză de date, digitalizare pentru că orice facem, trebuie să aibă sens, trebuie să previzionăm și să structurăm această schimbare. Schimbarea nu e un lucru rău, ci este necesară și nu trebuie să ne sperie. Această schimbare putem să o facem doar împreună. Trebuie să cultivăm ideea aceasta de comunitate, de „împreună”. Îmi place să zic că cea mai deșteaptă persoană dintr-o cameră e camera. Nu o să poată să facă nimeni de unul singur treaba și e nevoie de această unitate a comunității. Sunt măsuri care ar trebui luate pentru a putea aplica alte obiective.

Care crezi că sunt principalele probleme (trei să zicem) cu care se confruntă în acest moment baschetul românesc.

Am văzut până acum că suntem plafonați pe fiecare nivel. Am putea să o luăm de la seniori unde dezvoltarea este minimă și, de fapt, în ultimul timp am regresat. Am tot auzit că nu se uită nimeni la baschetul feminin, că nu este important baschetul feminin european și nu este adevărat. Baschetul feminin umple săli și avem săli precum cea de la Sepsi, cum a fost cea de la Târgoviște, cultura de la Arad. Baschetul feminin trebuie să fie o prioritate în dezvoltarea Federației Române de Baschet. Toată lumea poate să joace baschet, dar prea puțini pot să fie jucători de baschet sau sunt jucători de baschet. Acest jucător de baschet trebuie să înglobeze o parte de educație. Nu vorbesc doar de cum dai mingea pe la spate sau printre picioare, ci de acele trăsături pe care trebuie să le insuflăm copiilor, trebuie să ne dăm seama că, fără ele, un sportiv nu poate depăși un anumit plafon. Ce înseamnă să lucreze în echipă, să înțeleagă roluri și alte aspecte legate de fairplay, de cultură, de soft skills. Trebuie să ne dăm seama că nu suntem aici numai pentru vârful iceberg-ului, ci suntem pentru tot iceberg-ul și să îl dezvoltăm ca atare. O limitare, așa cum am spus-o mai devreme și cred că este ceva ce eu aș putea aduce mai mult decât alții, este această viziune de business și această dezvoltare financiară, alta decât din administrație publică sau proiecte care, bineînțeles, nu sunt de dat la o parte. Trebuie să ne rezolvăm finanțarea cu Ministerul, trebuie să aplicăm pentru proiecte, sunt o grămadă de proiecte cu Erasmus Plus sau proiecte europene și trebuie să facem colaborări și schimb de experiență. Această dezvoltare de business a lăsat de dorit și cred că ar trebui să avem o mare creștere aici în perioada următoare. Am putea probabil pe probleme să vorbim destul de mult dar aș prefera să vorbim de soluții, de cum ajutăm copiii să crească și cum găsim burse pentru copii sau finanțare pentru tineri. Trebuie să nu avem niciun copil lăsat în urmă, să ajutăm cluburile. N-aș demoniza coerența și stabilitatea cluburilor. Am tot auzit aceste lucruri: „da, lasă că luați bani de la părinți să faceți și altceva”. Aș încuraja multe cluburi de juniori. N-aș pedepsi cluburile x și y, ci le-aș încuraja pe cele care au făcut bine. Cred că proiecte precum Festivalul de mini și babybaschet și campionatul de minibaschet ar trebui să fie un beneficiu pentru cluburi, nu un cost pentru cluburi. Eu nu știu cum s-a ajuns ca cluburile să plătească acea taxă când festivalul respectiv ar trebui să fie un Untold al sportului românesc. Este un Untold, este o ocazie de educa părinți, este o ocazie de a educa copii, este o ocazie de a fi alături, de a uni această comunitate. Nu ne-am folosit de acest festival așa cum ar trebui. Orice resursă pe care o are Federația este până la urmă o resursă a comunității. Transparența și predictibilitatea ar trebui să fie un A din ABC. ”

De ce ar trebui să te voteze pe tine și nu pe un alt candidat, o structură sportivă? Cum ai răspunde unei persoane cu drept de vot care ți-ar adresa această întrebare?

„Am încercat să evit comparația mea cu alți candidați, pentru că nu este un concurs între candidați. Nu aș vrea să mă adresez cuiva de ce să nu-i voteze pe Adi, pe doamna Tocală sau pe Ștefan, cât aș vrea să știe de ce să mă voteze pe mine. M-aș prezenta astfel încât să vadă de ce să mă voteze și ce am făcut până acum. Pentru că ce vom face, fiecare dintre noi, este bazat pe ce am făcut până acum. Și dacă te uiți puțin, care este parcursul până astăzi, o dată partea educațională cred că este ceva, indiferent cât ar vrea lumea să minimizeze acest lucru, sunt printre cele mai cele mai bune proiecte de sport și de management din lume. Pe partea de experiență, ce s-a întâmplat la Steaua, ce am făcut în Sports Hub, cu sportivi precum cu cei în a căror echipă sunt. Partea de business. Acestea sunt lucruri care mă recomandă ca experineță. Am încercat în perioada aceasta că pot să ajut. 900 de copii s-au ajutat de programul de testare, arbitrii la fel. Am putut să deschid curțile școlilor alături autorități locale. Am putut să am dialog cu factorii de decizie, cu ministerul. Am încercat cum să fac pași, de care alții doar vorbesc. Asta aș sugera să se gândească, ei la club pe cine ar angaja."

III. DESPRE ASPECTE SENSIBILE

„Faptul că pot ajunge la FRB este postul de sport management pe care mi-l doresc. Va fi prioritatea mea numărul unu”
„Aud contracandidați spunând ce dezastru s-a întâmplat la Steaua CSM. Șase ani de zile cred că a fost cel mai bun proiect de sport din baschetul românesc.”
„Politizarea sportului ar trebui să fie până la un anumit punct, ceea ce poate alți contrcandidați poate nu înțeleg.”
„A fost o onoare să fiu vicepreședinte al FRB, dar ajunsesem să fiu un fel de „Gică contra” în consiliul director pentru că nu am făcut clic cu anumite proiecte și anumite decizii.​​​"​​​​​

Vei renunța la activitățile de Sports Management dacă vei ajunge președinte al FRB?

„Cred că acesta este sport management. Faptul că pot ajunge la FRB este postul de sport management pe care mi-l doresc. În activitatea mea de Sports Hub, să fiu alături de sportivi precum Cristina Neagu, Ana-Maria Brânză, Camelia Potec, Mihai Leu, oameni de genul ăsta să-și pună imaginea și încrederea în mâinile mele, cred că este o dovadă de profesionism. Cum au crescut imaginile acestor sportivi de când le gestionez și le sunt alături, este la fel o carte de vizită pentru sportul românesc. Cred că Federația Română de Baschet este un full time și mai mult decât atât, ceea ce m-ar bucura și m-ar onora să fiu acolo, bineînțeles. Cu siguranță ar fi prioritatea mea numărul unu.”

Să atingem subiectul Steaua CSM un proiect care nu s-a încheiat într-un mod tocmai plăcut. Au existat și unele articole de presă cu privire la finanțarea proiectul. Ce s-a întâmplat mai exact? De ce nu a avut continuitate proiectul? De ce crezi că au existat acele probleme?

„Îmi place foarte mult întrebarea ta și îi mulțumesc pentru ea, pentru că tot aud pe buzele oamenilor lucrul ăsta. Aud contracandidații că vorbesc ce dezastru s-a întâmplat la Steaua CSM. Șase ani de zile cred că a fost cel mai bun proiect de sport din baschetul românesc. Mi-aș dori să arăt puțină modestie, fără să se creadă că sunt arogant. Avem copii în LNBM, cred că mai mulți decât alte proiecte. Am avut mereu jucători la loturile naționale, în pondere de 50%. Aveam 1500 de copii sub umbrelă. Nu vorbesc de medalii deși cred că am avut un campionate în care am luat aur pe linie de sus până jos. Jucători care au trecut pe la noi, precum Diculescu, Măciucă, Darwiche, Arion, Calenic, Năsturescu, Berceanu, Diaconescu, le-am fost alături lor și famililor lor. Am fost alături de copii. Pentru mine Steaua CSM a fost o bucurie, chiar dacă au fost și aspecte negative. Au fost nume mari precum Ponta, Firea, noi, Consiliul General al Municipiului București și CSM. Am fost între doi mastodonți birocratici. Trebuia să iasă și astfel de vorbe. E o politizare a sportului, care e inevitabilă la un moment dat. Noi în 5 ani de Ligă Națională am schimbat 4 primari generali, 4 directori generali la CSM și 2 comandanți la Steaua. S-a terminat pentru că devenit mult prea birocratic după niște articole din ziar, la care ma răspuns. Noi fiind o structură auditată fianciar, pentru că știam că suntem la mijloc, am vrut să fie totul transparent și clar. Nu a existat nicio problemă. Am tot auzit că au existat fonduri care s-au dus în direcții greșite. Nu au existat așa ceva. De la început ne-am propus cu structura privată să nu atingem bani publici. Lumea nu știe asta și lumea crede ce aude. Asta a fost deranjant pentru că a devenit mult prea birocratic totul și cu federația a ajuns să fie o relație greoaie. Atunci totul era plafonat de cei care credeau că o pot face mai bine. Aveau impresia că e ușor sau se vedea altfel de afară. Eu și echipa mea, când am plecat de la Steaua mai aveau finanțare 2 ani de zile, în parteneriatul CSM – CSA, aveau staff-ul tehnic semnat, aveau jucătorii de primii 5 semnați, parteneriatele cu echipele de copii. Nu știu dacă după o lună, au rupt protocolul de colaborare la înțelegerea părților. Și CSM și Steaua crezând că o să o facă singuri. CSM nu mai are secție de baschet la seniori, deși avea când ne-am despărțit. Aud contracandidați care spun cum am nenorocit noi echipele. Lumea știe mai puțin și de afară s-a văzut altfel.”

Se spune că ești prieten cu Victor Ponta și că ai beneficiat de sprijin politic în proiectul Steaua CSM. Crezi că vei beneficia de sprijin politic și acum când guvernul are o altă culoare?

„Așa cum am spus, noi la Steaua am întâlnit multe schimbări. Prima dată pe vremea lui Oprescu, apoi a venit UNPR, apoi PNL, care ne-a mărit bugetul văzând cupele europene și nevoile noastre. După a venit PSD, care a zis că suntem proiect PNL. Am auzit asta. Sprijin politic nu știu ce înseamnă. Mi-ar plăcea să cred că sunt prieten cu Victor. Este un om care a făcut baschet, care a venit la meciurile noastre, e stelist. A venit pe toată perioada, nu doar cât a fost premier, dar nu s-a dus mai departe de atât. A fost interesant să avem premierul la meciuri. Noi am dezvoltat o latură de business, veneau CEO-uri de companii la meciuri, oameni cu care puteam dezvolta puțin planul de afaceri. Fiind o structură coordonată politic, din partea primăriei, trebuia să răspundem cui era coordonatorul de credit. Asta nu înseamnă că ar exista sprijin politic. Politizarea sportului ar trebui să fie până la un anumit punct, ceea ce poate alți contrcandidați poate nu înțeleg. Nu văd ce sprijin ar putea fi. Nu mă aștept la așa ceva pentru că nu l-am cerut niciodată și nici nu am avut vreo culoare politică. Sportul vine cu culorile fiecărui club, oricare ar fi ele și doar când ne dăm seama că există acea comunitate, acea uniune putem merge mai departe. Partea asta cu sprijin politic sper să nu se întâmple la niciun nivel, la niciun contracandidat.”

Ai fost timp de aproape un mandat vicepreședintele FR Baschet, iar multe argumente ale contracandidaților sunt în sensul că ai ocupat o funcție la FRB însă nu ai venit cu un suflu nou, nu ai participat în mod activ la dezvoltarea baschetului din acea poziție. Cum comentezi aceste lucruri?

„A fost onoare să fiu vicepreședinte la FRB. Am venit pe cai mari în funcția respectivă. Îmi propusesem, poate puțin naiv, destul de multe lucruri. Responsabilitatea vicepreședintelui este de a fi membru în Consiliul Director, pe vremea aceea, Biroul Federal și putea să fie împuternicit să conducă anumit comisii, lucru care nu s-a întâmplat pentru că  Horia nu a simțit atunci necesar acest lucru. Ajunsesem să fiu un fel de „Gică contra” în consiliul director pentru că nu am făcut clic cu anumite proiecte și anumite decizii. Bineînțeles că mi-am exprimat această părere. Mi-aș fi dorit să pot să fac mai mult. Mi-aș fi dorit să am puterea și tocmai de aceea mi-am și propus acum, pentru că m-a mai întrebat cineva dacă pierzi acum nu ai vrea să vorbești cu alți candidați să faci echipă. Cred că dacă nu sunt factor de decizie și să pot să schimb lucrurile așa cum consider sau așa cum îmi dau seama și văd în obiective și în părerea altora, atâta timp cât ești legat cu mâinile la spate e greu să faci lucruri. O voce cel puțin am avut acolo și una dintre cele 15 voci era a mea. M-a onorat să fiu acolo și îmi exprim părerea și te asigur că am făcut-o de fiecare dată cât am fost acolo și am simțit necesar. Am auzit și eu treaba asta. Mă durea și atunci. Îmi spunea lumea, mă tu ne ești colo, de ce nu faci ceva. Le explicam, eu am votat atlfel, am ridicat mâna sau am ridicat problema, alte ori am fost de acord. Sunt alții care au fost și au avut pixul și hârtia, care spun că eu nu am făcut nimic acolo. ”

IV. DESPRE VIITORUL BASCHETULUI ROMÂNESC

„Nu sunt de acord cu regula U23. Cred că oferă speranțe false și formează greșit tinerii respectiv limitează pozițiile de joc”
„Jucătorul român ar trebui protejat printr-un criteriu de eligibilitate la echipa națională. Trebuie să creăm lideri autohtoni​​.”
„Trecerea de la juniori la seniori e mult prea abruptă. Trebuie să creăm o trecere mai lină.”​​​​​​​
„Perform Baschet, deși o idee interesantă, nu s-a dovedit a fi lucrativă până în acest moment.​​​"​​​​​
„Una dinte priorități va fi dezvoltarea baschetului feminin. Nu trebuie să existe dublu standard pentru că vedem ce potențial are baschetului feminin în acest moment.​​​"​​​​​

Spuneai într-un interviu oferit site-ului nostru că nu ești de acord cu regula U23. În cazul în care vei câștiga alegerile, această regulă s-ar modifica sau ar dispărea?

„Cu siguranță o voi analiza. Nu sunt de acord cu această regulă. Cred că oferă niște speranțe false. Cred că creează o concurență neloială pentru cei care ajung la 24 de ani. Cred că formează greșit tinerii și cred că limitează pozițiile de joc. Eu cred că cu regula asta limitează sportivii la poziția 2 și 3 pentru că poți să-i ascunzi. Nu o să poți să ai un pivot de 18 ani pe care să-l pui pe teren în fața lui Cooper, pentru că-l calcă în picioare. Atunci o să alegi să ai poziția 2 și 3 pe care poți să-i pui să se apere și să arunce de 3 puncte dintr-un colț dacă ajunge mingea la ei. Nu o văd necesară. Cred că e un vid pentru acești tineri, care ar trebui completat cu un campionat, o competiție U23, puternică și  care să aibă atenția tuturor și o dezvoltare coerentă. Așa cum văd eu acum lucrurile, deja putem trage linie și să vedem cum a funcționat. Am mai ascultat oameni prin țara care au spus că asta ar fi oportun dacă am avea o generație ar lua în Divizia A (n.r campionatele europene) locurile 1, 2 sau 3. Noi vorbim acum de niște tineri care nu sunt pregătiți încă să facă pasul către Liga Națională și îi aruncăm drept carne la lei. ”

Trebuie protejat jucătorul autohton?

„Jucătorul român ar trebui protejat și cred că aș face o mică paranteză acolo și aș pune această idee pe criteriul de eligibilitate la echipa națională. Dacă protejăm jucătorul român este pentru că ne dorim să creștem o echipă națională și să creștem jucătorii autohtoni. Nu pe cei de import, care și-au găsit în arborele genealogic pe cineva dar au cum să joace la națională. Cred că este important să investim în jucătorul român și să-l creștem. Avem o responsabilitate pentru jucătorul român, mai ales în perioada aceasta în care sportul e administrat public. Trebuie să creăm acei lideri autohtoni, trebuie să creăm acei jucători care au un cuvânt de spus și nu doar fac act de prezență pe teren. ”

De ce crezi că nu joacă mai mulți Români în afara țării?

„Bogdan, au fost mici excepții și mă bucur să fiu una dintre aceste mici excepții. Nu poți să compari generațiile și ar fi o greșeală să facem asta dar dacă luăm așa ultimii 30 de ani, nu prea am avut acea școală de baschet românească. Poate ne doare să credem și nu am dovedit că scoatem produsul intern în străinătate, cu mici excepții. Cred că tocmai din acest considerent, că nu creăm trecerea sportivului român de la juniori la seniori, e mult prea abruptă și pierdem mulți copii acolo. Pierdem mulți copii la 14 ani când se duc pe calea educației și consideră că ori bați mingea ori te apuci serios de ceva, ceea ce o greșeală și noi nu facem nimic în sensul acesta, să arătăm oamenilor de ce baschetul este important, de ce sportul este important, un pilon al educației și nu ar trebui dat la o parte. Atunci nu creăm acei sportivi care duși într-un sistem internațional ar face față. Nu s-a întâmplat lucrul acesta, deși unii au potențialul. Îmi doresc ca Dragoș (n.r Diculescu) să facă pasul acest și mă bucur enorm pentru el că pleacă din țară să dovedească.”

Ieri, naționala României U20 a pierdut la peste 30 de puncte cu Elveția. Ce vei aduce nou în ceea ce privește selecția și acțiunile loturilor naționale juvenile? De exemplu ce părere ai despre programul Perform Baschet?

„Am avut câteva generații mai sclipitoare și inclusiv pe perioada când jucam noi. Sclipitor însemnând că ne-am bătut să ieșim din Divizia B. ar trebui să nu mai punem pansament pe hemoragie și ar trebui să adresăm aceste lucruri. De asta zicem că trebuie să dăm puțin din ștergătoare să vedem cum putem să ajutăm acești tineri să devină jucători de baschet.

Îți spuneam că suntem buni la planing, însă implementarea a lăsat de dorit în timp. S-a schimbat acest Perform Baschet în timp și aș vrea să știu când tragem linie, să vedem dacă a funcționat. Adică e ceva ce a dat roade. Aud mulți oameni spunând de centre de excelență, de comparații cu Franța sau lucruri de genul acesta, dar când facem ceva aplicabil nouă? Perform Baschet, deși o idee interesantă, nu s-a dovedit a fi lucrativă până acum cel puțin. Știu că mai era pe vremea când Tudor Costescu era antrenor federal și se făcuse acea Balcaniada. A fost un succes și nu înțeles de ce nu s-a continuat. Aș vedea puțin diferit lucrurile aste. Aș vedea mult mai centralizat. Dacă federația se concentrează pe 40, 50 de copii în loc să se focuseze pe 4000 de copii,  e o greșeală din punctul meu de vedere. Cred că ar trebui să fie un ajutor către cluburi, pentru a le face să crească acești jucători de baschet. ”

Baschetul feminin trece printr-o perioadă mai puțin fastă, atât în ceea ce privește numărul de cluburi implicate în competiții dar și rezultatele la nivel internațional? Întrevezi soluții de redresare a baschetului feminin?

„Nu știu cum să o pun să fie destul de clar, că diferențierea asta nu ar trebui să existe. Ca acum din neatenția Federație Române de Baschet există ruptura acelei piramide, copii, tinere, junioare și echipele de senioare. Vedem că nu ar trebui să existe dublu standard pentru că vedem potențialul pe care îl are baschetul feminin. Vedem acum la Tokyo, fetele acestea care poartă steagul și noi ne gândim că sunt la și altele. Faptul că noi nu vedem în fetele astea niște eorine, niște eroine, niște pesroane care până acum ar fi trebuit să fie afișele de pe peretele fiicei mele. Asta mi-aș dori să se întâmple și atâta timp cât nu știi autorii, nu te duci la film. Deci este absolut responsabilitatea noastră să o facem și cred că  potențialul pe care îl are baschetul feminin e mare față de ce este acum. Noi nu mai avem liga secundă la feminin, este doar acolo, la și altele. Nu e corect și nu dă în niciun fel onoare baschetului românesc. Cred că ar trebui să fie una dintre priorități dezvoltarea baschetului feminin în perioada următoare.”