Iowa Hawkeyes a fost echipa aflată în lumina reflectoarelor în baschetul universitar în ultimele zile, după ce Caitlin Clark a devenit cea mai prolifică marcatoare din istoria NCAA printr-o prestație legendară. Această echipă este amintită negativ în istoria baschetului din colegiu, din cauza implicării în mai multe probleme legate de pariuri în anii ’60.

În 1961, un scandal legat de pariuri a lovit din plin NCAA-ul. 37 de studenți din mai multe colegii, printre care și Iowa, au fost arestați pentru implicarea în blaturi, precum și mai mulți arbitrii. Dintre acești studenți, o bună parte studiau la Iowa în acea perioadă.

Printre ei se află și Connie Hawkins, unul dintre cei mai talentați baschetbaliști din istorie. El venea după un sezon excelent în ultimul an de liceu, în care a avut o medie de 25 de puncte pe meci. La echipa liceului Boys High, el a înscris chiar și 60 de puncte într-un meci și a câștigat Public Schools Athletic League în 1960.

Evoluțiile sale au făcut ca el să fie recrutat de mai multe colegii importante din State, iar în cele din urmă a ales Iowa, unde nu a apucat totuși să debuteze. Regulile din NCAA din acea vreme spuneau că în primul său an de facultate, un student nu poate evolua în competițiile sportive.

Cariera lui Connie Hawkins a fost la un pas să se încheie înainte să înceapă

Connie nu a apucat niciodată să evolueze în tricoul celor de la Hawkeyes. Deși nu ar fi avut logică să fie implicat în scandalul pariurilor, întrucât nu putea influența direct rezultatele, el a fost printre cei 37 de studenți arestați și a fost exmatriculat imediat. Astfel, el a fost exclus în mod neoficial din baschetul de colegiu și nu a mai primit nicio ofertă de burse din NCAA sau NAIA.

Motivul pentru care baschetbalistul în vârstă de 19 ani la acea vreme a fost implicat în acest proces a fost unul prostesc. Hawkins a împrumutat în jur de 200 de dolari de la Jack Molinas, unul dintre actorii principali din acest scandal, pentru a își plăti o parte din taxele școlare. El i-a replătit această sumă prin intermediul fratelui său, Fred.

În cele din urmă, el a fost găsit nevinovat în proces, dar ligile profesioniste de baschet s-au ferit din a îi oferi un contract și i-au aplicat același tratament ca NCAA și NAIA. Așadar, a ajuns să joace în American Basketball League (ABL), în sezonul 1961/62, pentru Pittsburgh Rens.

Această ligă dorea să ofere competiție NBA-ului, care nu atinsese încă notorietatea din zilele noastre. Acela era chiar primul sezon din istoria competiției. ABL avea o abordare diferită față de NBA, fiind prima ligă ce introduce linia de trei puncte, un cronometru de atac de 30 de secunde și linia de pedeapsă la o distanță mai mare față de coș.

În primul său sezon la Rens, Hawkins a impresionat și și-a adjudecat titlul de MVP în ABL, precum și un loc în echipa ideală a sezonului. Din păcate pentru el și pentru conducerea ligii, la jumătatea celui de-al doilea sezon, aceasta și-a întrerupt activitatea.

Experiența la Harlem Globetrotters și procesul cu NBA

Hawkins s-a văzut nevoit să continue la nivel amator, întrucât ligile profesioniste fugeau în continuare de el. Pasiunea sa pentru baschet nu i-a permis să renunțe la sportul cu mingea la coș, așa că el s-a alăturat celor de la Harlem Globetrotters, cea mai renumită echipă din istorie în meciurile demonstrative.

Deși în zilele noastre Globetrotters nu adună un lot de jucători prea valoroși, în primii 20 de ani ai celui mai puternic campionat din lume, mulți specialiști consideră că echipa ar fi putut evolua fără probleme chiar și în NBA. Dovadă stă disputa amicală din 1948 cu Minneapolis Lakers, câștigată de formația din Manhattan.

Astfel, Connie s-a integrat foarte bine aici, reușind să își păstreze focusul la joc. Ba chiar el a căpătat și o poreclă ce avea să îi definească întreaga carieră: „The Hawk”, datorită calităților sale atletice impresionante pentru un jucător de pozițiile 3/4. În acest timp, el și-a permis să intenteze și un proces în valoare de 6 milioane de dolari împotriva NBA.

Conform zvonurilor de la acea vreme din presa de peste ocean, conducerea ligii ar fi instruit echipele sale să nu încerce să îl semneze pe Connie Hawkins sub nicio formă. În acele timpuri, Globetrotters își plătea jucătorii cu sume consistente pentru fiecare meci demonstrativ, astfel că „The Hawk” și-a permis să își angajeze o avocată pe măsura procesului: Roslyn Litman.

Hawkins, prima mare vedetă din istoria ABA

La sfatul avocatei sale, Connie a ajuns să semneze primul contract profesionist la sezonul de înființare al American Basketball Association (ABA), singura rivală ce a ținut piept NBA-ului de-a lungul istoriei. Datorită relațiilor lui Roslyn în Pittsburgh, el a ajuns să evolueze din nou în acest oraș pentru echipa locală, Pipers, după experiența de la Rens. Aceasta era patronată de cumnatul avocatei Litman.

În sezonul 1967/68, la 25 de ani, Hawkins a obținut primul său titlu după aproape șapte ani, ultimul fiind cel din liceu din 1960. Pipers au câștigat finala cu New Orleans Buccaneers în șapte meciuri. El a fost reprofilat pe postul de pivot în ABA și a fost în double-double în șase dintre cele șapte meciuri ale finalei și a avut medii de 30.7 puncte și 11.2 recuperări, fiind denumit MVP-ul Playoff-ului.

De asemenea, el a fost dominant și în sezonul regulat, în care în 70 de meciuri a strâns medii de 26.8 puncte, 13.5 recuperări și 4.6 assist-uri. Hawkins a câștigat și aici titlul de MVP, obținând de asemenea selecții în cinciul ideal al ligii, precum și în All-Star Game.

Un an mai târziu, Pipers s-au mutat în Minnesota. Campioana en-titre nu s-a putut baza pentru bucăți masive din sezon pe principalii patru jucători din rotație, printre care și Connie, care a jucat doar 47 de meciuri. El a fost apt pentru play-off, dar echipa sa a cedat în șapte meciuri în seria din prima rundă, cu Miami Floridians.

Meciul șapte din acea serie avea să fie și ultimul pentru Hawkins în ABA. El a câștigat procesul cu NBA și a primit 1.3 milioane de dolari, dar cel mai important, echipele din liga de peste ocean puteau să îl semneze fără probleme acum.

„The Hawk” a fost pilonul primei mari echipe din istoria Phoenix Suns

În vara premergătoare sezonului 1969/70, Phoenix Suns și Seattle SuperSonics, două echipe recent înființate, s-au bătut pentru semnătura lui Connie. Conducerea NBA avea să trimită drepturile contractuale către gruparea din Arizona după ce literalmente s-a dat cu banul pentru a lua o decizie.

Așadar, Hawkins își începea prima experiență în NBA la 27 de ani, la echipa care avusese cel mai slab bilanț în stagiunea precedentă, 16-66. El venea după un sezon în care s-a duelat cu foarte multe probleme la genunchi ce au condus la o operație.

Totuși, în lotul lui Suns se regăseau două staruri de la acea vreme, Gail Goodrich și Dick van Arsdale, precum și tatăl actualului antrenor Stephen Silas, Paul Silas. Aceștia aveau să îi ușureze viața în sezonul de debut.

Hawkins a avut o misiunea grea privind acomodarea în NBA, astfel că în primele șase meciuri a avut un procentaj de 42% din acțiune, foarte slab pentru un jucător de statura sa la acea vreme, iar echipa sa pierduse deja cinci meciuri. Forma slabă a echipei a continuat pentru câteva săptămâni, până când rolul său a fost definit pe deplin.

Connie avea să bifeze prestații dominante una după alta și să se înscrie în lupta pentru titlul de MVP, în care avea să termine pe locul al cincilea, sub Willis Reed, Jerry West, Kareem Abdul-Jabbar și Walt Frazier.

Cea mai reușită evoluție a sa avea să vină chiar în ultimul meci din sezonul regulat, cu San Diego Rockets. „The Hawk” l-a surclasat pur și simplu pe legendarul Elvin Hayes și a reușit să strângă 44 de puncte, 20 de recuperări și 8 pase decisive, transformând 15/30 aruncări din acțiune și 14/18 de la linia de libere. După victoria cu 130-129, Suns reușeau să obțină accesul în play-off cu un bilanț de 39-43.

Seria cu Los Angeles Lakers, apogeul carierei lui Hawkins

În play-off, Suns aveau în față o misiune aproape imposibilă: dispută cu Los Angeles Lakers, vicecampioana en-titre, condusă de Wilt Chamberlain, Elgin Baylor, Jerry West și Happy Hairston. Deși cel din urmă nu este un nume sonor din istoria NBA, el avusese o medie de 20 de puncte în acea stagiune.

Lakers au început autoritar seria, cu o victorie clară, 128-112, iar lucrurile păreau să se îndrepte într-o direcție clară. Connie a avut un meci reușit, adunând 24 de puncte, 13 recuperări și 6 pase decisive, dar Elgin Baylor și Wilt Chamberlain au fost mai presus și au combinat pentru 61 de puncte, 25 de recuperări și 15 pase decisive.

Phoenix a reușit să surprindă pe toată lumea și a câștigat cu 114-101 în meciul al doilea, din The Forum. A venit rândul lui „The Hawk” să preia lumina reflectoarelor din California, acesta reușind unul dintre cele mai bune meciuri din întreaga carieră, prin cele 34 de puncte, 20 de recuperări și 7 pase decisive.

Seria se muta în Arizona câteva zile mai târziu, iar moralul era de partea echipei pregătite atunci de Jerry Colangelo. Gazdele și-au apărat avantajul terenului propriu în ambele rânduri. Meciul trei a fost decis de evoluțiile foarte bune ale lui Paul Silas, care a fost excelent toată seria, respectiv Gail Goodrich. Hawkins l-a ținut la doar 8 puncte marcate pe Wilt în victoria cu 112-98. Următorul meci, Connie a dominat din nou defensiv (24 puncte, 13 recuperări și 7 pase decisive) și, ajutat de cele 34 de puncte ale lui Gail Goodrich, echipa sa se întorcea în LA cu un avans de 3-1 la general.

Totul s-a schimbat în zilele de pauză, când Connie a suferit o accidentare la antrenamente, ce nu i-a permis să joace la 100% și să își ducă până la capăt misiunea. În mod dramatic, echipa sa a pierdut trei meciuri la rând, devenind doar a doua din istorie care nu reușește să fructifice un avantaj de 3-1 într-o serie de play-off.

Accidentările aveau să îl ajungă din urmă pe starul lui Phoenix

După această accidentare, Hawkins nu și-a mai atins niciodată performanțele din sezonul de debut. El a prins totuși alte trei prezențe la rând în All-Star Game, în maioul celor de la Suns, însă nu și-a mai putut conduce echipa în post-sezon.

În stagiunea 1973/74, el a fost transferat de către Los Angeles Lakers, unde și-a jucat ultimele cinci meciuri în play-off, în seria pierdută cu 1-4 în fața unui Milwaukee Bucks condus de către legendarul Kareem Abdul-Jabbar.

La acel moment, Connie devenise un simplu role-player, astfel că gruparea din California i-a prelungit doar pentru un an contractul în vară. Mai departe, el a ajuns la Atlanta Hawks, unde avea să își și încheie cariera în sezonul 1975/1976.

La 16 ani distanță, în 1992, Connie Hawkins a primit aprecierea baschetului mondial, după ce a fost inclus în Naismith Memorial Basketball Hall of Fame. Deși cariera sa nu a fost cea mai bogată, influența sa asupra sportului cu mingea la coș a fost recunoscută pe deplin. „The Hawk” nu a fost o legendă doar în NBA, ABA, ABL sau pentru Harlem Globetrotters, ci și în baschetul stradal, fiind o figură de marcă din Rucker Park și un model pentru tineri precum Julius Erving sau Michael Jordan ce aveau să domine NBA-ul după retragerea sa.

Connie Hawkins s-a stins la data de 6 octombrie 2017, la 75 de ani, după ce s-a luptat pentru o bună perioadă de timp cu un cancer la colon.

*foto: azcentral.com