O legendă critică epoca modernă din NBA. Tranziția stilului de joc din ultimele decenii
1 oră în urmăProgramul rundei 26 din LNBM
4 ore în urmăSteaua Roșie câștigă primul derby din acest sezon din Liga Adriatică cu Partizan
7 ore în urmăCedevita Olimpija a suferit o înfrângere surprinzătoare înaintea „dublei” cu U-BT Cluj-Napoca
8 ore în urmăReal Madrid obține o nouă victorie în fața Barcelonei
8 ore în urmă
Criticile aduse în ultimul deceniu față de NBA s-au fundamentat în mare parte pe stilul de joc care a devenit prea „soft“, pe lipsa de autenticitate a stilului de joc, prin care se consideră că pivoții nu mai au jocul specific de sub inel și pe faptul că aruncările de două puncte au fost lăsate de o parte în detrimentul unui joc caracterizat de trendul Golden State Warriors, a cărei dominație ofensivă în ligă s-a născut prin jocul de trei puncte. O nouă legendă a adus, de această dată, critici cu privire la mentalitatea jucătorilor.
Din 1980 și până acum, NBA a cunoscut diferite tranziții din punct de vedere al stilului de joc. Două mari epoci pot fi conturate: epoca 1980-2000 și epoca 2000-2020. În anii recenți pare să fie conturat un nou stil de joc, care prinde contur tot mai mult.

Kevin Garnett s-a arătat dezamăgit de evoluția recentă a NBA. Fostul superstar de la Boston Celtics susține că liga americană este caracterizată în acest moment de un joc bazat pe divertisment și talentul jucătorilor, prin care se pune accentul doar pe spectacol.
Kevin a scos în evidență importanța disciplinei și a muncii serioase, două elemente care definesc și stilul de joc ulterior al jucătorilor și care adesea sunt scăpate din vedere. În acest sens, fostul MVP l-a dat exemplu pe Anthony Edwards, starul de la Timberwolves, care este unul dintre singurii jucători din ligă cu o mentalitate competitivă, așa cum se regăsea în anii în care juca el.
Garnett spune că Edwards este caracterizat de stilul de joc care era caracteristic zilelor în care el își desfășura activitatea, bazat pe agresivitate în teren, o defensivă dură și mult mai mult fizic implicat.
Aceasta este declarația lui Garnett:
„Jocul de astăzi este mult mai rapid, mult mai tehnic. E mai degrabă un spectacol. E mai degrabă un eveniment. Nu e un sport. Dacă faima ta îți stă în calea muncii, atunci asta e o problemă; în mare parte, faima se datorează efortului pe care îl depui.”
Aceste opinii au fost împărtășite sau exprimate sub o altă formă de către diferiți actori importanți din lumea baschetului, precum Charles Barkley, care consideră era modernă lipsită de defensivă, iar ofensiva drept un concurs de trei puncte.
Alt critic este Shaquille O’Neal, care a subliniat că rolul oamenilor mari este diminuat în noul stil de joc.
Michael Jordan a criticat dur tactica modernă, prin care superstarurile sunt ținute pe bancă. Acesta a reamintit că dorința principală a jucătorilor din timpul lui era să se afle pe teren mereu și să obțină victoria cu orice preț.
În cartea care îi descrie viața sportivă și extrasportivă, „Michael Jordan. Viața” de Roland Lazenby, Michael Jordan este portretizat drept cea mai competitivă fire din istoria baschetului, iar acesta este unul dintre motivele pentru care a rămas definitiv o emblemă a baschetului.
Când Jordan și-a făcut debutul, NBA era caracterizat de un stil de joc extrem de agresiv, iar uneori se ajungea la faulturi serioase. Cei mai mari adversari din acea perioadă au fost cei de la Detroit Pistons, care purtau chiar și o poreclă specifică stilului de joc, „Bad boys”, „Băieții răi”. În frunte cu Isiah Thomas și Bill Laimbeer, Pistons aveau un stil de joc foarte agresiv, care trecea de sfera de confort în care se aflau Michael Jordan și colegii săi. Ei au fost și unul dintre motivele pentru care Michael a devenit, la rândul său, de neoprit.
Pistons a adoptat o defensivă adaptată lui Jordan, iar atunci când aceasta nu funcționa, jucătorii aveau frâu liber să faulteze. În principal, defensiva era una sufocantă, care diferea de cea prezentă, în sensul că exista mult mai mult contact fizic, atât atunci când un jucător pătrundea, cât și atunci când trebuia să dribleze. Mentalitatea dominantă din defensiva de atunci era adesea caracterizată de „orice dar fără coș”.
Jordan era persecutat de multe ori de către jucătorii din Detroit când scăpa de apărătorul său și avea calea liberă către inel. Acest aspect l-a clădit treptat și i-a scos la iveală și mai mult caracterul competitiv pe care îl avea încă de când juca contra fratelui său mai mare. În anii ce au urmat, Jordan, care fusese deja în infern, a devenit de neoprit și niciun adversar nu s-a mai comparat din punct de vedere al durității cu cei care l-au eliminat de trei ori din play-off.
Din punct de vedere ofensiv, jocul avea total altă imagine. Aruncările de trei erau excepția în atac, iar atunci când un jucător reușea să încheie un meci cu o aruncare de la mare distanță, era total neobișnuit și putea fi considerat motiv de sărbătoare. Viteza de joc era mult mai mică, asta și din cauza apărării agresive. Cu toate acestea, fiecare jucător avea un rol clar stabilit. Pivoții nu aruncau de trei, iar obiectivul lor principal era jocul sub inel, apărarea și recuperările. În același timp, conducătorii de joc erau cei responsabili pentru pătrunderi și viziunea din teren și, împreună cu extremele, pentru aruncările de trei puncte.
Mai departe vor fi făcute câteva precizări cu privire la mentalitatea adoptată din punct de vedere al tehnicienilor.
Phil Jackson a rămas în istorie pentru una dintre cele mai mari realizări care puteau fi obținute în calitate de antrenor. Acesta a câștigat 11 inele în calitate de antrenor al celor mai mari jucători, care au rămas în istoria ligii.
Cu Chicago Bulls a câștigat 6 inele și a reușit să obțină de trei ori consecutiv campionatul, în două perioade diferite. Cu Los Angeles Lakers a câștigat 5 inele și a reușit aproape aceeași performanță; a câștigat mai întâi cu trei campionate consecutive cu duetul Bryant – O’Neal, iar apoi a câștigat alte două campionate consecutive cu duoul Bryant – Gasol.
În cartea care descrie parcursul său, „11 inele. Spiritul succesului – Phil Jackson”, de Hugh Delehanty, antrenorul a fost descris drept foarte spiritual și a învățat să trateze într-o manieră specifică fiecare jucător în parte.
Atunci când era la Bulls, Phil cunoștea profilul fiecărui jucător pe care îl avea la dispoziție și a pus în aplicare celebra schemă a triunghiului, care îl avea ca punct central pe Jordan. Jackson s-a confruntat cu jucători dificili pe tot parcursul carierei. Mai întâi, a trebuit să gestioneze situația de la Bulls, în care îl avea pe Rodman, care avea o condiție specială și trebuia, în același timp, să îmbine jocul vedetelor sale, Jordan și Pippen, dar și să profite de abilitățile pe care le aveau jucători precum Toni Kukoč.
La Lakers, situația a devenit cel puțin la fel de dificilă. Acolo avea parte de două mentalități diferite, între Bryant și O’Neal.
Bryant era jucătorul care a rămas recunoscut pentru etica sa de muncă. Într-o declarație, Chris Bosh scotea în evidență că într-un camp în care se afla cu jucătorul lui Lakers a mers la micul dejun mai devreme decât de obicei, iar când se îndrepta către masă, l-a văzut pe Bryant cu gheață pe genunchi, ceea ce însemna că el se antrena de la ora 4 dimineața. Acest eveniment se petrecea la doar două săptămâni după ce Lakers pierduse campionatul cu Celtics.
Pe de altă parte, O’Neal era jucătorul care profita de perioada de pauză dintre sezoane pentru odihnă, iar de multe ori revenea în sezonul următor chiar și cu 10 kg în plus. Această mentalitate îl enerva la culme pe Bryant, care nu putea să conceapă de ce pivotul echipei sale nu se antrena.
Phil Jackson nu l-a condamnat niciodată pe ''Shaq'' iar în călătoria pe care o purta în acei ani și în viața personală, a învățat că fiecare om are o abordare diferită asupra situației. Deși multe voci au ridicat întrebarea, unde ar fi putut să ajungă legendarul pivot dacă ar fi avut aceeași disciplină precum Kobe, tehnicianul lui Lakers deținea și chiar stăpânea deja răspunsul. Acesta era conștient că dacă i-ar fi impus lui O’Neal același program de muncă, probabil l-ar fi pierdut, fiindcă știa că are nevoie de pauză după sezoanele obositoare.
Celebrul tehnician cunoștea o serie de principii care i-au permis să-și creeze măreția. Acesta știa că puterea aparține colectivului și știa în același timp, că fără ''eu'' nu există ''noi'', iar fiecare membru al echipei sale avea un stil diferit de abordare a anumitor situații și nu putea să le impună un comportament contrar. Mai mult decât atât, Jackson știa că stilul fiecăruia clădea echipele care i-au adus succesul și nu putea să suprime acest aspect.
Stilul de joc s-a modernizat în următorul sens: de la defensivă, competitivitate și agresivitate la talent, aptitudini, viteză și strategie. Consecințele? Jocul a devenit un adevărat spectacol care atrage audiență, iar publicul este cu adevărat uimit de talentul jucătorilor, însă adesea se pierd din vedere câteva aspecte care lasă loc de semne de întrebare în mintea oamenilor.
Este jocul de azi cel pe care dorim să îl vedem ?
Stilul modern a plecat în ultimii ani de la Warriors, care, la comanda lui Steve Kerr, ajutat de talentul inegalabil al lui Steph Curry și Klay Thompson, a mutat jocul din spațiul de trei secunde pe semicercul de trei puncte.
Apoi a urmat o nouă tranziție. Jucători precum Doncic și Jokic pot juca absolut orice poziție când vine vorba de atacul din jumătatea adversă. Cei doi, cu Jokic în prim-plan, au o inteligență baschetbalistică rar întâlnită, iar setul de aptitudini, alături de fizicul dobândit, îi fac de neoprit de oriunde s-ar afla. Antetokoumpo se numără și el printre jucătorii care creează un nucleu în jurul lui. Deși nu are pasele celor menționați anterior, grecul are un fizic care îi permite să ia mingea din propriul panou și să finalizeze cu dunk la celălalt capăt.
În cele din urmă, se poate constata că tranziția de la un stil de joc la altul a lăsat aparența că jucătorii nu mai sunt mânați de dorința de victorie, ci de faimă. Plecând de la mentalitatea conturată de Phil Jackson, se poate adresa o întrebare finală, pe care Kevin Garnett a provocat-o:
Este epoca modernă de baschet mânată de faimă și avere sau sunt acestea doar urmările jocului prestat de niște sportivi cât mai compleți?
Am creat două link-uri prin care puteți vota, care sunt stilurile dumneavoastră preferate de abordare a jocului:
*Foto: fadeawaysports
Ce salariu are Yuki Kawamura la Chicago Bulls
Reîntoarcerea unei legende și debutul unei noi echipe printre formațiile ac...
LeBron James și Stephen Curry sunt din nou în centrul atenției în NBA
Reîntoarcerea unei legende și debutul unei noi echipe printre formațiile ac...
O legendă critică epoca modernă din NBA. Tranziția stilului de joc din ulti...
Steve Kerr își trece numele alături de cei mai mari antrenori din NBA
Este necesar să vă autentificaţi pentru a putea introduce comentarii.
Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.
Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.
După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!