Milwaukee Bucks au reușit să întoarcă de la 0-2 finala NBA jucată împotriva celor de la Phoenix Suns și să câștige ultimul act al acestui sezon în meciul 6, jucat acasă, la Fiserv Forum, scor 105-98. Giannis Antetokounmpo a reușit o nouă prestație uluitoare, cu 50 de puncte, 14 recuperări și 5 capace și a fost votat MVP-ul Finalei.

Spuneam la începutul playoff-ului, în podcast-ul colegului Andu Kedei, că Giannis este unul dintre jucătorii care au cele mai multe de demonstrat în acest playoff. Și într-adevăr, grecul cu origini nigeriene a livrat.

Giannis a jucat în finala contra celor de la Suns după ce suferise o accidentare ce părea a fi mult mai gravă în finala Estului, cu Atlanta Hawks. Nefiind sigur că va reveni pe parchet înainte de meciul 1, Antetokounmpo a intrat totuși pe teren și, cu câteva scăpări în prima partidă, a arătat ca nou!

În cele șase meciuri jucate în ultimul act, Giannis a adunat medii uluitoare de 35,2 puncte, 13,2 recuperări și 5 pase decisive. De asemenea, până în meciul 6 al finalei Giannis avea doar 55,6% procentaj la libere. Însă în ultima partidă a sezonului s-a transformat peste noapte în Steve Nash și a strâns 17/19 de la linia de fault, adică 89%!

Iar dacă cifrele acestea nu sunt de ajuns, poate capacul pus lui Deandre Ayton la finalul meciului 4 este grăitor:

Sau alley-oop-ul uluitor transformat la finalul meciului 5:

Practic două meciuri decise de Giannis pe final de partidă, la ambele panouri, care vorbesc mult însă despre calitățile lui Antetokounmpo.

În primul rând calitatea lui fizică. Nu cred că mai există vreun jucător în ligă capabil să pună un asemenea capac și să transforme un asemenea alley-oop. Poate doar Anthony Davis, când e sănătos. Capacitatea lui Giannis de a reacționa atât de repede într-un timp atât de scurt la alley-oop-ul lui Booker pentru Ayton și să și ajungă să pună capac este demnă de porecla de „Greek Freak” (tradus cu aproximație în română ca „ciudățenia greacă”). Dacă luăm și în calcul faptul că sare de pe genunchiul care era accidentat, faza devine cu atât mai uluitoare.

Apoi o altă calitate care reiese din acest capac este puterea mentală. Giannis nu renunță niciodată. Atacă inelul fără oprire. Ajunge la linia de libere și publicul advers începe să îi numere secundele și îl face să rateze? Nicio problemă. Atacă din nou inelul la următoarea fază. Ajunge la libere și va fi ridiculizat din nou de fanii adverși? Asta e. Giannis a dezvoltat o nepăsare uluitoare, în sensul bun al cuvântului, iar faptul că își înfruntă carențele din repertoriul său îl face un jucător cu atât mai bun. Avem chiar acum în NBA exemplul negativ de jucător care fuge de coș pentru că îi e teamă să ajungă la libere, în persoana lui Ben Simmons.

Reputatul jurnalist TVR Emil Hossu-Longin spunea într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor, în care își promovează cartea sa despre Michael Jordan, că ultimii doi MVP ai ligii ar fi fost niște jucători banali în anii ’90:

„În anii '90, cu Giannis Antetokounmpo și Nikola Jokic nu te-ai fi calificat în play-off, iar ei ar fi fost niște regular players.”

Trecem peste faptul că Nikola Jokic e un „Arvydas Sabonis pe steroizi”, iar cum fostul superstar lituanian a putut juca în anii ’90 după 30 de ani, probabil și Jokerul ar fi făcut-o cu succes în baschetul din acei ani. Însă tot ceea ce am arătat mai sus despre Giannis s-ar fi translatat fără nicio problemă în orice eră din NBA. Ba mai mult, cu forța pe care o are, atât cea fizică dar și cea interioară, sunt sigur că Antetokounmpo ar fi excelat în era lui Michael Jordan. Imaginați-vă un Shawn Kemp care driblează mingea excelent pentru cei 2m11 ai săi, care și pasează la un nivel bun și care este un excelent apărător.

De altfel, Giannis este atât de dominant în apropierea inelului încât a stârnit comparații cu unul dintre cei mai impresionanți pivoți din toate timpurile, legendarul Shaquille O’Neal. De altfel, chiar Shaq a fost cel care a spus că Antetokounmpo este jucătorul din actuala ligă care îi aduce cel mai mult aminte de el, la începutul carierei, în perioada Orlando Magic. Probabil că dacă Shaq s-ar fi născut 15 ani mai târziu, în era „pace and space” modelată de Steph Curry și de analytics, ar fi arătat ca stil de joc fix ca Giannis. Ar fi renunțat la post-up din căciulă în favoarea unor dueluri 1 la 1 față în față cu pivoții adverși și ar fi măturat pe jos cu adversarii, mai ceva ca superstarul grec.

Din toate aceste considerente cred cu tărie că Giannis ar fi fost un superstar în orice perioadă din NBA. Și când te gândești că abia a împlinit 26 de ani și deja are în palmares două titluri de MVP, un titlu de „cel mai bun apărător” și acum și un Finals MVP.

„Sky is the limit” pentru noul zeu grec!

*foto: Jonathan Daniels/Getty Images