Luni dimineața, cel mai lung sezon NBA din istorie s-a încheiat cu succesul lui Los Angeles Lakers, care a egalat-o pe Boston Celtics în topul formațiilor cu cele mai multe titluri. Trupa din California s-a impus cu 4-2 în fața lui Miami Heat și a câștigat primul campionat din ultimii zece ani.

A fost un moment special pentru toți fanii lui Lakers, care au fost nevoiți să aștepte o decadă pentru a-și vedea din nou favoriții în topul ligii nord-americane. Pentru mine, însă, a fost excepțional, fiindcă este primul titlu al lui Lakers de când țin cu această echipă.

Cum am devenit fan Lakers

Nu îmi amintesc exact când sau cum am ajuns să fiu atras de trupa din Los Angeles. Știu că făceam baschet, iar colegii mei vorbeau foarte des de NBA așa că am început să mă uit și eu. În 2013, Miami Heat era principala forță a baschetului american, fiind condusă de un trio format din LeBron James, Dwayne Wade și Chris Bosh. Prin urmare, când la All Star Game-ul din acel sezon am văzut că LeBron a fost căpăcit în două rânduri de Kobe Bryant, am simțit un atașament puternic față de The Black Mamba. Din acel moment, am început să îl urmăresc cu atenție pe MVP-ul din 2008, uitându-mă în fiecare dimineață la statisticile sale.

Antrenată de Mike D'Antoni, LA Lakers avea o echipă interesantă, cu baschetbaliști precum Steve Nash sau Dwight Howard, care le ridicaseră așteptările fanilor californieni. Totuși, la jumătatea stagiunii, situația nu era prea bună. A urmat o demonstrație de forță din partea lui Bryant, acesta reușind de unul singur să își ducă echipa în playoff, însă cu un preț enorm. În 13 aprilie 2013, într-un duel cu Golden State Warriors, Kobe a încercat să îl depășească pe Harrison Barnes, dar a căzut imediat la pământ și și-a rupt tendonul lui Ahile. În stilul lui caracteristic, pe care aveam să îl cunosc mai târziu, Kobe a revenit pe teren, a marcat cele două libere primite și apoi s-a întors pe bancă.

LA Lakers a fost învinsă de San Antonio Spurs cu scorul de 4-0, în primul tur al playoff-ului, și apoi a urmat furtuna. Howard a plecat din LA, Kobe a început un lung și agonizant proces de recuperare, iar calitățile lui Nash începeau să dispară odată cu înaintarea în vârstă. Prin urmare, viitorul nu arăta prea bine pentru echipa deținută de familia Buss.

În același timp, eu devenisem din ce în ce mai impresionat de Kobe Bryant și începusem să citesc despre cariera lui și să îl urmăresc tot mai mult. Mentalitatea lui, felul în care vorbea în interviuri și dedicarea incredibilă față de pasiunea lui m-au inspirat și astfel am ajuns să fiu suporter fidel al lui Lakers.

2013-2017, o perioadă neagră din istoria lui Lakers

În următorii șase ani, nu am avut parte de prea multe bucurii. Pe teren, Kobe nu mai juca la fel ca înainte de accidentare, baschetbaliștii aduși de conducere nu puteau emite pretenții la performanță și situația era tot mai grea. În perioada 2014-2018, Lakers a avut jucători precum: Jordan Hill, Ryan Kelly, Jodie Meeks, Robert Sacre, Tarik Black, Marcelo Huertas, Timofey Mozgov sau Travis Wear. Așadar, au urmat șase sezoane în care campioana din 2009 și 2010 nu a mai reușit să ajungă în playoff.

Totuși, au existat și câteva aspecte pozitive. Primul este reprezentat de ultimul sezon din cariera lui Kobe Bryant (2015-2016), când acesta a fost celebrat și apreciat de întreaga comunitate a NBA. De altfel, meciul final al superstarului american va rămâne în istorie drept unul dintre cele mai impresionante momente din cariera sa. Atunci, într-o confruntare cu Utah Jazz, Bryant a înscris 60 de puncte, depășind orice așteptare pe care o aveau cei mai optimiști fani ai lui.

Un alt motiv de bucurie din acea perioadă neagră își găsește rădăcina în drafturile pe care Los Angeles Lakers le-a făcut. Între 2014 și 2016, californienii i-au selectat în echipă pe Julius Randle, D'Angelo Russell, Larry Nance, Ivica Zubac și Brandon Ingram. În diminețile în care mă trezeam să mă uit cum joacă favoriții mei, acești tineri jucători îmi dădeau speranță și îmi îndreptau privirea înspre un viitor mai bun.

Jeanie Buss își asumă responsabilitatea și Lakers intră într-o nouă eră

Totuși, pentru a ajunge în acel punct a fost nevoie de un act extraordinar de curaj. În 21 februarie 2017, Jeanie Buss i-a concediat pe Jim Buss, fratele ei și directorul echipei, și pe Mitch Kupchak, managerul lui Lakers. Mai târziu, aceștia au fost înlocuiți de Magic Johnson, o altă legendă a francizei, și de Rob Pelinka, fostul agent al lui Kobe Bryant.

Împreună, aceștia au reușit cea mai importantă mutare care a contribuit la titlul din acest sezon: aducerea lui LeBron James în Los Angeles. Însă, Magic și Pelinka i-au păstrat în continuare pe tinerii jucători din echipă și l-au înconjurat pe LeBron cu niște baschetbaliști care nu erau capabili să formeze o trupă ce se luptă la titlu. Accidentarea lui James a dus la un nou final dezamăgitor, iar demisia lui Johnson și demiterea lui Luke Walton au reaprins discuțiile legate de capacitatea lui Jeanie Buss de a o conduce pe Lakers.

Încurajată de Kobe Bryant, Jeanie nu a încetat să creadă în această organizație și l-a investit cu întreaga putere pe Rob Pelinka. Acesta l-a adus la Lakers pe Anthony Davis, unul dintre cei mai buni jucători din NBA, și a construit un lot foarte competitiv, deși ciudat la prima vedere. Condusă de LeBron James, mult mai motivat, Lakers a dominat conferința de Vest și a demonstrat că merită să fie numită printre favoritele la titlu.

Cum a găsit Lakers succesul într-un sezon plin de tragedie și durere

Însă, sezonul 2019-2020 a venit cu o mulțime de momente dificile sau chiar traumatizante. Stagiunea a început cu un conflict între NBA și guvernul chinez, inițiat de un tweet prin care Daryl Morey, GM-ul lui Houston Rockets își manifesta susținerea față de protestatarii din Hong Kong. Jucătorii lui LA Lakers au fost prinși chiar în mijlocul acestei dispute, fiind nevoiți să se întoarcă de urgență din China, fără a mai juca amicalele programate.

Apoi, la sfârșitul lunii ianuarie, franciza din Los Angeles a fost lovită de una dintre cele mai mari tragedii din istoria sportului: moartea lui Kobe Bryant și a fiicei sale, Gianna, alături de încă șapte persoane, într-un accident aviatic. Timp de peste 20 de ani, Bryant a fost cel mai important simbol al lui Lakers, devenind chiar un ambasador al orașului. Moartea lui Kobe a venit într-un context în care rivalitatea sa cu LeBron James dispăruse, locul acesteia fiind luat de o prietenie sinceră și o relație de frate mai mare – frate mai mic. Drept urmare, în acel moment presiunea de pe umerii lui LeBron a crescut la un nivel inimaginabil, iar singura opțiune rămasă pentru a cuceri definitiv inimile suporterilor lui Lakers era cucerirea titlului în memoria lui Kobe Bryant.

Au urmat apariția pandemiei, care a dus la suspendarea sezonului NBA pentru o perioadă de mai bine de patru luni, și uciderea lui George Floyd, care a divizat societatea americană și a adus în vizor probleme precum rasismul. Totuși, Adam Silver și echipa sa au continuat să facă planuri pentru reluarea campionatului și, la finalul lunii iulie, au venit cu o soluție excelentă: crearea unei bule în Orlando. Planul a dat roade și a mers ca pe roate, cu excepția unui nou moment complicat și, anume, împușcarea lui Jacob Blake, când finalizarea campionatului a fost pusă sub semnul întrebării.

În cele din urmă, playoff-ul a continuat, iar acolo Lakers a avut un parcurs excelent. Elevii lui Frank Vogel au trecut cu 4-1 de Portland Trail Blazers, de Houston Rockets și de Denver Nuggets și au avansat în finala NBA. În ultimul act, Los Angeles Lakers a avut o serie ceva mai grea contra lui Miami Heat, dar s-a impus în șase meciuri, cucerind cel de-al 17-lea titlu din istoria francizei.

Care sunt implicațiile victoriei din Orlando

Întregul sezon i-a fost dedicat lui Kobe Bryant și Giannei, cei doi reprezentând principala motivație a jucătorilor lui Lakers. De-a lungul carierei sale, Kobe și-a lăsat amprenta asupra fiecăruia dintre baschetbaliștii trupei din LA și cu toții și-au dorit să devină campioni în cinstea legendei lui Lakers.

Dragostea mea pentru echipa din California a început după două capace administrate de Kobe lui LeBron. Primul titlu al lui Lakers din experiența mea ca fan a fost cucerit datorită lui LeBron, la opt luni și jumătatea de la moartea lui Kobe.

Au fost șapte ani dificili în care am așteptat și am sperat mereu la acest succes. În același timp, cum poți să te bucuri de acest trofeu când știi că cel care te-a făcut să îți placă baschetul nu mai este? Și totuși, moștenirea lui Kobe Bryant rămâne în continuare și devine din ce în ce mai vizibilă, datorită oamenilor pe care i-a inspirat. În același timp, LeBron James reușește să facă imposibilul și să cucerească până și cele mai împietrite inimi ale fanilor lui Lakers, demonstrând că merită pe deplin încrederea pe care Kobe, Jeanie și Pelinka i-au acordat-o.

Dar, la anul, ne așteptăm la un nou titlu din partea lui LeBron, Davis și compania. Titlul cu numărul 18, care ar arăta încă o dată că Lakers este cea mai importantă franciză din istoria NBA. În plus, am putea zice asemănător lui Kobe după titlul 5: We've got one more than the Celtics!

*foto: Christian Petersen/Getty Images, Brett Davis/Reuters, slamonline.com, Wally Skalij/LA Times, David Dow/Getty Images