Faza care a condus la sancționarea echipei CSU Ploiești cu trei greșeli tehnice (Foto: Andor Marton)

CSU Ploiești a emis un comunicat prin intermediul căruia atrage atenția asupra manierei de arbitraj de la turneul final al Cupei României la baschet masculin, dar mai ales face un apel cu privire la modul prin care cavalerii fluierului sunt delegați.

Sunt două aspecte asupra cărora îmi voi da cu părerea.

1. Arbitrajul de la turneul final al Cupei României

Singurul moment în care CSU Ploiești se poate plânge de arbitraj a fost sancționarea echipei cu trei greșeli tehnice într-o singură fază. Cavalerii fluierului de la finala mică a Cupei României, un meci întotdeauna trist și care se joacă degeaba, au reușit performanța de a anima un meci pe care cele două protagoniste au încercat să-l transforme într-o confruntare în care să ascundă câteva din aspectele tactice la care vor apela în confruntările directe din playoff, respectiv să ofere minute de joc tinerilor care de regulă nu prind prea multe minute pe parchet. Acest lucru nu s-a mai întâmplat după ce Laurențiu Grigoraș și Fabiana Nițu au reușit performanța de a sancționa o echipă cu trei tehnice în aceeași fază, pentru ca ulterior să facă același lucru împotriva celeilalte protagoniste a acestui meci, BC Timișoara.

Exceptând această fază CSU Ploiești nu are de ce să se plângă de arbitraj. De ce? Pentru că efectiv nu au fost situații în care arbitrajul să fi defavorizat echipa prahoveană. În plus, managementul clubului prahovean ar putea să se uite în propria ogradă și să încerce să repare jocul extrem de palid pe care campioana în exercițiu îl dezvoltă cu o săptămână înaintea playoff-ului și pe care l-a jucat în turneul care i-ar fi putut aduce un nou trofeu în vitrină.

Sigur, Vladimir Arnautovic nu l-a putut folosi pe Robert Nyakundi din cauza unei accidentări. De asemenea, tehnicianul plav s-a lovit de un matchup dificil pentru oricine. Clujul este o echipă ce joacă și schimbă încontinuu în mod imprevizibil și e extrem de dificil să joci inteligent sau să reacționezi întotdeauna inspirat la mutările pe care Niksa Bavcevic le face. Pe de altă parte, din punct de vedere defensiv CSU Ploiești a jucat box and one, a jucat zonă match-up, a jucat cu schimbare la fiecare blocaj și așa mai departe. Adică s-a văzut că s-a pregătit pentru acest eveniment.

Dar jocul nu i-a mers. Ba mai mult, în eșecul cu U Mobitelco Cluj, echipa din Prahova a jucat extrem de modest. În special din punct de vedere al execuției ofensive. În plus, când încasezi 90 de puncte nu prea ai motive să afirmi că te-ai apărat bine, chiar dacă ai schimbat apărarea de mai multe ori. Nu e nicio rușine să pierzi. Însă ar putea să recunoască, dacă tot acuză în stânga și în dreapta, că nu au jucat nimic și că nu merită nimic, dar absolut nimic mai mult decât au obținut la acest turneu. Mai ales că valoarea acestei echipe nu poate fi pusă la îndoială. Însă trebuie s-o arăți atunci când trebuie. Cert este că arbitrajul de la Timișoara nu a oprit Ploieștiul să joace.

2. Arbitrajul din playoff

Comunicate de genul celui emis după turneul de cupă de la Timișoara au mai făcut 'deliciul' publicului consumator de baschet în trecut. De obicei autor a fost același club (dar au făcut incursiuni și alții pe această cale). De fiecare dată a reușit să pună presiune pe arbitri. Nu cred că are vreun rost să ne ascundem după cuvinte. 

De asemenea, la modul în care este prezentat respectivul comunicat mă face să mă gândesc că ceva nu a fost în regulă în perioada în care regretatul Radu Drăgănescu s-a ocupat de delegările arbitrilor. Altfel, de ce nu s-au făcut valuri dinspre Ploiești pe tema nominalizării arbitrilor în detrimentul tragerii la sorți până în prezent? În urmă cu șase luni să zicem. Sau în urmă cu un an. Sau oricând. Nu am de gând să susțin că ar fi fost ceva necurat. Nu am niciun fel de dovadă în acest sens, dar mi se pare interesant că după schimbarea celui care efectuează delegările apar nemulțumiri. Până la această modificare nu au fost probleme.

Este deranjată conducerea CSU Ploiești de faptul că actualmente delegarea arbitrilor este făcută de către o persoană pe care acest club nu o agreează?

Pot doar să dau cu presupusul. Însă, continuând pe aceeași linie, primim în mod indirect o nouă dovadă cât se poate de clară că în toată Federația Română de Baschet o singură persoană s-a ocupat (și probabil se ocupă în continuare) de tot arbitrajul românesc.

Pot doar să mă întreb cât de sănătos este acest sistem prin care un singur om, numele lui e prea puțin semnificativ, este atât de incoruptibil și imposibil de atins încât să aibă puterea de a delega arbitri la modul în care voluntar sau involuntar să nu influențeze în vreun mod soarta meciurilor.

Concluzia e cât se poate de evidentă: sunt în totalitate de acord cu faptul că delegarea arbitrilor trebuie să se facă prin tragere la sorți. Însă ea să se facă o singură dată (adică să nu se repete în cadrul aceleiași ședințe până iese 'cum trebuie') și să se facă în prezența obligatorie a câte unui reprezentant al fiecărui club. De asemenea, să se stabilească exact ce înseamnă meci cu grad ridicat de importanță în așa fel încât să se știe exact câți arbitri internaționali și câți divizionari se pot delega la partide. Dacă tot e să se schimbe sistemul de delegare al arbitrilor să se stabilească niște reguli bine definite.

Foto: Andor Marton