Pentru U-BT Cluj-Napoca urmează duelul cu Brindisi, unul extrem de important în economia grupei G, acolo unde alb-negrii se află pe primul loc, cu trei victorii și o înfrângere. În septembrie, înaintea turneului preliminar din Grecia, campioana României nu era considerată drept favorită la calificarea în grupe, iar apoi a fost văzută ca lipsită de șanse împotriva unor formații din Turcia, Italia și Israel.

Însă, acum, după două luni, U-Banca Transilvania are șanse mari la accederea în faza următoare a competiției și, cu siguranță, a atras atenția adversarelor. „Visez câteodată cu ochii deschiși și îmi zic: Hai să trecem de grupa asta, cine știe ce se poate întâmpla”, ne-a mărturisit Mihai Silvășan în episodul patru al podcastului Baschet.ro. „Dar, foarte rapid mă ciupesc și zic: Stai, să fim cu picioarele pe pământ, politica pașilor mărunți, ce facem deseară încât să fim mai buni, ce facem la meciul următor încât să câștigăm și să evoluăm ca joc?”, a continuat antrenorul ardelenilor.

Politica „pașilor mărunți” a fost adoptată de Silvă, cel care în ultimii șase ani a trecut printr-un proces de maturizare și dezvoltare ca antrenor. Acesta a fost forțat să se retragă din baschet de o accidentare și a făcut tranziția la meseria de antrenor. După un prim an de vis, cu trei trofee câștigate, au urmat ani cu multe eșecuri, iar presiunea s-a resimțit tot mai tare.

Faptul că am pierdut cred eu că a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viața asta de antrenor și în meseria asta. Faptul că am pierdut cu Oradea în semifinală, acum trei ani sau acum patru ani, nici nu mai țin minte, când mi-am dat demisia, când a venit apoi domnul Vujosevic și s-a vrut să rămân să lucrez împreună cu el, fiindcă el nu putea să conducă meciurile, cred eu că a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla. Deci nu tot timpul eșecurile sunt ceva negativ. Pentru mine, clar, au fost un lucru pozitiv și m-au ajutat enorm de mult în continuarea progresului meu ca antrenor.

Chiar dacă uneori s-a lăsat influențat de comentarii și de presiunea pusă de cei din jur sau chiar de el însuși, Silvășan a continuat să muncească și și-a dorit să învețe tot mai mult, atât de la Dusko Vujosevic, cât și prin participarea la un curs al Euroligii.

A fost o experiență extrem de utilă pentru mine. Veneam după trei ani de antrenorat, după trei ani în care am fost antrenor principal, cu eșecuri, cu succese, însă am văzut „stilul meu de a lucra” și cum îmi făceam eu planurile de antrenament și tot. Însă, când a venit Dule, a venit cu o cu totul altă strategie în ceea ce privește modelul de antrenament, în ceea ce privește exercițiile din antrenament. Evident că am încercat să absorb cât mai multă informație, am pus cât mai multe întrebări, am stat zilnic alături de el. Chiar dacă limba a fost un impediment, am învățat cât de cât și italiană. Mi-a prins extrem de bine, chiar dacă nu am copiat toate lucrurile, chiar dacă nu fac acum exact după modelul care era anul trecut. Însă, orice experiență de genul acesta nu poate să fie decât pozitivă. Asta, bineînțeles, dacă ai ochi să vezi și urechi să auzi. După ține de tine cum îți faci planul și strategia, în funcție de ideile pe care le-ai văzut și în funcție de ce idei ai și tu, bineînțeles.

Silvă a înțeles că partea psihologică a jocului de baschet este cea mai importantă și a devenit tot mai curios de modul în care poate crea o echipă în adevăratul sens al cuvântului. A învățat treptat cum să gestioneze conflictele și a pus preț pe sinceritate.

Eu cred că sinceritatea este unul dintre cele mai importante lucruri din meseria asta. Pentru că nu poți să îi spui unui jucător un lucru și să nu îl faci. Sau să îi promiți ceva și să nu faci. Deși nu îmi place să promit multe lucruri, îmi place să se muncească și să muncesc dar, efectiv, dacă minți un jucător, își pierde tot respectul pentru tine. Evit enorm de mult să fac lucruri de genul ăsta. Cred eu că, după ce ai format echipa, e foarte important să încerci să creezi o chimie bună între jucători. Evident, este și rolul lor dar tu, ca antrenor, trebuie să trasezi puțin lucrurile, drumul. Și, până la urmă, cred eu că un lucru, din nou greu, este cum rezolvi anumite probleme care inevitabil apar, cât de bun psiholog ești, cum gestionezi anumite conflicte, cum gestionezi anumite momente mai proaste sau mai bune ale anumitor jucători. Pentru că aproape la fel de greu de gestionat este și succesul cum este și eșecul. Nu este ușor de gestionat, dacă vrei să mergi bine mai departe. Deci, cred eu că partea psihologică e cel mai solicitant lucru la meseria de antrenor.

De asemenea, tehnicianul lui U-BT a avut oportunitatea de a cunoaște antrenori precum Zeljko Obradovic și Zvezdan Mitrovic, cărora le-a pus întrebări legate de aspecte foarte diverse ale jocului de baschet.

Pe Zvezdan Mitrovic l-am întrebat chestii de periodizare, de intensitatea antrenamentelor, de exemplu. L-am întrebat cum apără diferite tipuri de blocaje pe care nu le-am văzut exersate la antrenament. Îi întreb, în general, chestii de pregătire, de cât muncesc, de cât de mult se pregătesc pentru fiecare meci, câtă analiză video fac, ce le arată jucătorilor, la ce se uită, cum apără jucătorii importanți, ce vor să transmită. Chestii din toate aspectele ce țin de antrenorat. Deci nu este ceva specific. Sunt și lucruri specifice, și lucruri mai puțin specifice, gen cum se poartă cu jucătorii în anumite situații. E foarte complexă meseria asta și, cu siguranță, două, trei zile nu îți ajung ca să îi întrebi. Dar, cum îți ziceam de Zvezdan, și Obradovic a avut foarte mare disponibilitate, chiar m-a chemat la el în birou când se uita la M1 din meciurile Realului, când jucau cu Real Madrid. Nu știu dacă vă amintiți dar nu le-am adus noroc, au pierdut la vreo 30 de puncte meciul ăla (râde). Dar el și-a arătat toată disponibilitatea să îmi răspundă la întrebări, să îmi arate un lucru sau altul despre echipă. Evident, în limita timpului disponibil. Deci niciunul dintre ei nu a fost cu nasul pe sus sau arogant într-o privință sau în alta.

Munca depusă, alături de staff-ul său, a dat roade, iar U-BT Cluj-Napoca are 19 victorii în actualul sezon. Mâine, 15 decembrie, în BTarena, campioana României își poate asigura terminarea pe una din primele două poziții ale grupei G, urmând ca în ultima etapă să se dispute locul întâi. Performanța din această ediție de campionat confirmă progresul grupării ardelene și le permite suporterilor să spere că U-Banca Transilvania poate ajunge tot mai sus.

De asemenea, Silvășan își dorește să ajungă la un nivel din ce în ce mai înalt, fiind conștient de faptul că în drumul său pot apărea multe obstacole. Însă, este pregătit să facă tot ce ține de el pentru a deveni cât mai bun.

Acum, dacă m-ai întreba, probabil mai mult mi-aș dori să fiu antrenor în Euroligă decât în NBA. Ăsta poate fi un vis și, într-adevăr, eu personal îmi doresc lucrul acesta. Însă, din nou, atât de multe lucruri se pot întâmpla și, în cariera unui antrenor, pot apărea situații pe care nu le poți controla, pot apărea conflicte, probleme, momente în care ești slab. Pot apărea și momente în care ești slab, e în natura umană să fii slab. E important, evident, cum reacționezi după, însă pot apărea multe. Cred eu că trebuie să ai noroc. Cred, cu tărie, că trebuie să ai noroc. Însă, în același mod, cred că lucrurile care depind de tine trebuie să le faci aproape de perfecțiune. Adică felul cum pregătești meciurile, cât de pregătit ești când mergi în fața unei echipe să prezinți o strategie și anumiți jucători te întreabă, cum avem noi acum, jucători care au jucat prin Spania, prin Israel, prin Turcia, jucători cu experiență. Tu, dacă nu ai un răspuns logic de ce vrei să faci chestia asta și nu îi convingi, ei își pierd respectul. Asta înseamnă pentru mine să fiu pregătit tot timpul – la orice întrebare mi se pune să am un răspuns logic de ce vreau să fac chestia aia și de ce cred eu că e mai bine. Deci lucrurile astea țin de tine ca antrenor, dar eu încerc să le fac aproape de perfecțiune. Evident că mai și greșesc, evident că nu sunt perfect, nimeni nu e perfect. Însă, am drumul meu, am calea mea și încerc să îmi îmbunătățesc metodele și stilul zi de zi. Absolut zi de zi încerc să fiu cât mai bun și cred eu că asta e cheia ca să ai succes. După care trebuie să ai și puțin noroc, cum ți-am mai spus, și atunci, poate, ajungi la un nivel ridicat, că e Euroligă, că e EuroCup.

Întregul podcast cu Mihai Silvășan poate fi urmărit pe canalul nostru de YouTube.

*foto: Valentin Todea/Baschet.ro, Manases Sandor/u-bt.basketball