Era de așteptat ca un lot cu mulți jucători consacrați să creeze dificultăți într-o echipă obișnuită cu rotație scurtă

Primul meci oficial cu Rade Dzambic eligibil a coincis cu primele probleme de gestionare a lotului foarte numeros din punct de vedere al jucătorilor străini pentru SCM U Craiova. Cel puțin la această primă concluzie se poate ajunge dacă ne uităm peste rezultatul final al partidei cu Steaua CSM EximBank București: 66-70. Și putem să spunem că nu este o surpriză pentru că pentru actualul staff tehnic al oltenilor actuala alcătuire a lotului este mult diferită față de precedentele două sezoane.

După cum bine se știe, Craiova are la dispoziție opt jucători străini. Până la partida din etapa a 2-a în sezonul regulat, antrenorul Andjelko Mandic a fost pus în fața faptului împlinit având șase jucători străini eligibili. Dzambic era suspendat, iar Mirko Kovac accidentat și mai apoi incomplet refăcut.

Dzambic a devenit eligibil să joace după victoria din prima etapă a noii ediții de campionat, scor 81-68, cu vicecampioana BC Mureș. Cu Turbo Rade disponibil, staff-ul tehnic al Craiovei a avut dificila misiune de a decide la cine să renunțe dintre cei șapte jucători străini despre care noi știm că erau apți.

De această dată conducerea tehnică a optat să-l lase în afara lotului pe LeVar Seals. Americanul este un jucător cu bogată experiență în baschetul românesc și un baschetbalist capabil să puncteze de la distanță. În afara statisticii individuale, LeVar este genul de jucător care întotdeauna a atras atenția defensivei adverse. Pe la începuturi, adică în perioada U Mobitelco Cluj și parțial la CS Otopeni, el a fost un jucător deosebit de periculos pe pătrundere. Anii au trecut, jocul atletic a scăzut, însă americanul și-a perfecționat aruncarea. Fiind stângaci i-a adus un veritabil plus, pentru că este știut cât de greu este să te aperi la un jucător ce folosește mâna stângă. 

Revenind, atunci când un jucător care calitatea individuală de a puncta cu generozitate, apărarea adversă în mod vizibil își concentrează atenția asupra acestui jucător. Acest lucru poate elibera alți jucători, care pot să trăiască prin faptul că adversarul este atent la altcineva. În plus, cu absența lui Seals, echipa din Craiova a avut un om mai puțin pe pozițiile 2-3. Și nu orice om.

Pe de altă parte, Rade Dzambic a debutat oficial în noul sezon competițional. Interesant este că el a avut 0/4 la aruncările din acțiune, 3 puncte și 2 posesii pierdute pentru 1 la eficiență în 17 minute de joc. Cu siguranță era de așteptat ca un jucător care nu a disputat vreun meci oficial de aproximativ 5 luni nu va străluci din start. Mai ales că toți partenerii de întreceri, dar și colegii de echipă au deja experiența câtorva jocuri oficiale. Nu e neapărat surprinzător că Dzambic nu a excelat în acest meci.

Problema constă în modul de folosire al lui Dzambic. Nu cunosc în amănunt care este situația cu acest jucător și nici care este atmosfera și ce relații baschetbalistice, dar și extrabaschetbalistice există în echipa Craiovei, însă istoria ne spune niște lucruri. Iar în ceea ce îl privește pe sportivul în cauză putem să spunem că a fost productiv în echipa Timișoarei, respectiv în sezonul precedent. Adică exact atunci când a jucat mult și foarte mult. În schimb, episoadele CSM București și CSU Asesoft Ploiești nu pot fi trecute la experiențe reușite pentru el. De altfel de la echipa din capitală Rade a plecat la jumătatea sezonului, în vreme ce la Asesoft a devenit campion și a fost un jucător util prin prisma experienței, a ajutorului pe care i l-a oferit lui Vlahovic și a faptului că a ridicat nivelul antrenamentelor, însă din punct de vedere al productivității pe parchet, Dzambic nu a reușit să se apropie de perioada Timișoara și nici de ceea ce a reușit în sezonul precedent la Craiova.

Repet, nu am de unde să știu dacă Dzambic se simte amenințat și acest lucru îl afectează într-atât de mult încât să nu mai poată fi productiv. Cert este că pare să se încadreze în categoria acestui gen de jucător. Sunt mulți astfel de jucători și putem să dăm exemple de la fiecare echipă. Problema poate să apară atunci când ai o echipă precum cea a Craiovei. E frumos să ai rotație lungă, dar și mai frumos e să ai jucători capabili să accepte acest lucru. În România au fost destule exemple în care pentru a avea succes antrenorii au acceptat ideea de a juca cu rotație scurtă pentru că ea poate asigura succesul. În rotație lungă e foarte greu. E muncă serioasă.

Nu susțin că Dzambic ar fi o problemă în această echipă. Dar nu pot să nu mă gândesc la faptul că în actuala formulă e posibil să fie prea mulți jucători cu pretenții în ceea ce privește minutele de joc, numărul de mingi primite și mai ales să fie probleme de comunicare între niște jucători într-adevăr valoroși pentru campionatul nostru. Este o chestiune cu care mulți dintre jucătorii străini care au avut succes în România nu știu să o gestioneze. Ei pot fi productivi doar dacă joacă mult. Altfel nu se pot concentra, nu pot să fie utili echipei. Iar aici nu vreau să susțin ceea ce mulți ar concluziona foarte rapid și anume că sunt egoiști sau că îi interesează propria persoană mai mult decât echipa. E vorba despre automatism. Cu asta s-au obișnuit, iar atunci când cineva schimbă treaba asta e de rău. Și chiar poate să fie detrimental echipei. În mod firesc, dar deloc dorit sau voit de acel jucător.

E posibil ca Andjelko Mandic să opteze pentru o rotire a jucătorilor străini pe care îi are la dispoziție. Sau pur și simplu să-și testeze jucătorii, să vadă cine este indispensabil, în ce măsură este indispensabil și cum să-și folosească elevii.

Totuși, faptul că pentru meciul cu Steaua a avut disponibili șapte jucători, regulamentul permițând doar șase pe foaia oficială și în realitate antrenorul a folosit doar cinci, pentru că Hallik nu a intrat nicio secundă, pare să fie o problemă. Să vedem cum gestionează Craiova un lot foarte numeros, ticsit cu jucători obișnuiți să joace mult. 200 de minute pe meci pare să fie prea puțin pentru acești jucători.

Mandic și-a asumat responsabilitatea pentru rezultat, ceea ce este frumos și demn pentru un antrenor. El nu a spus de ce a optat pentru o alcătuire precum cea de la meciul cu Steaua. Adică nu știm dacă au fost motive întemeiate, eventuale probleme medicale, ce l-au determinat pe antrenor să joace fără Seals. Sau să aibă șapte jucători străini, în teorie disponibili, dar să joci cu doar cinci deși regulamentul îți permite să folosește șase. Sigur, la Craiova joacă români precum, Popescu, Căpușan și Mocanu, toți capabili să evolueze pe poziția 4. A fost și Topcov pe 5, acolo unde a împărțit minutele cu Popescu, iar Hallik nu a mai avut loc în rotație. Putem doar să presupunem.

În fine există un alt aspect extrem de important și de care trebuie ținut cont. Este vorba despre presiunea rezultatului. Craiova nu a resimțit presiunea rezultatului în sezonul precedent. Asta se întâmplă cu toate echipele care scot capul pentru prima dată între echipele puternice. Profită din plin de statutul de outsider și obțin victorii înlănțuite puțin scontate întrucât nu au nimic de pierdut. Însă lucrurile se întorc și aceste echipe au cu totul alt statut în sezoanele următoare. Craiova a trecut prin prima parte și a urcat între echipele cu pretenții. De aici înainte va trebui să gestioneze situația în care trebuie să învingă. Asta face diferența între echipele bune și cele foarte bune. Vom vedea în timp dacă Craiova poate învăța rapid să joace sub presiune sau va avea nevoie de timp pentru a se adapta. Cert este că dacă se întâmplă a doua variantă va avea nevoie de răbdare din partea conducerii și a finanțatorului.

Cert este că jocul cu Steaua CSM a fost un singur meci. Nu se câștigă și nici nu se pierde nimic în etapa a 2-a. Rămâne de văzut dacă jucătorii pot să tragă învățămintele necesare, dar în aceeași măsură de important este modul în care le trage și antrenorul.