În cadrul ediției a 13-a a emisiunii TotalBaschet Radio Show de la Radio GSP, moderatorul Costin Marinescu l-a avut ca invitat pe antrenorul naționalei de seniori a României, Marcel Țenter. Tehnicianul a vorbit despre campania de calificare din această vară și despre viitorul echipei naționale.

Campania de calificare s-a terminat cu un bilanț de o victorie și trei înfrângeri. Cum caracterizați această performanță?

Puteam să obținem mai mult în această campanie, asta este sigur. Am avut primele două meciuri nu foarte grozave din punct de vedere calitativ. În schimb, următoarele două meciuri au arătat altă față a echipei noastre, care mi-a dat speranțe. Scopul principal al acestei campanii a fost sudarea unui nucleu de jucători și, practic, testarea jucătorilor astfel încât să îmi fac o idee clară despre posibilitățile și necesitățile acestei echipe. Campania din acest an ne permite ca sezonul viitor să avem o echipă competitivă care să aibă pretenții reale de a se califica la un campionat european. Din acest punct de vedere, am văzut și am analizat foarte multe situații de joc, colective și individuale, și am tras concluzii foarte utile pentru campania viitoare.

Care ar fi aceste concluzii? Ce a mers bine, ce mai trebuie lucrat?

În primul rând avem nevoie de încă un coordonator de joc. Adrian Tudor și-a făcut bine treaba însă nu a putut să aibă 30 de minute foarte eficiente. Avem nevoie de încă un jucător complet cu care să poată să evolueze împreună. Avem nevoie, bineînțeles, de încă o soluție pentru postul 2, o schimbare la Andrei Mandache, pentru că am suferit și pe această poziție. Am suferit parțial pe poziția 5, am avut probleme și de sănătate și de pregătire, care ne-au încurcat în special în primele două meciuri. După aceea, jucând într-o formulă mai mobilă și mai mică, am putut să jucăm mai fluent și ne-am exprimat mult mai bine din punct de vedere tactic. Și, de înțeles, problema shooter-ului, pe care nu știu cum o să o rezolvăm. Poate că Grunfeld ar putea ocupa această poziție de la anul, dacă ar accepta să vină la lotul național. Am suferit în multe situații de o imprecizie care nu ne-a adus rezultatele pe care le-am vrut.

Înainte acestei campanii, legat de conducătorul de joc, vorbeați de naturalizarea unui point-guard. În ce stadiu se mai află acest proiect?

Da, s-au înaintat deja niște acte pentru a se înfăptui acest lucru. Eu sper să se realizeze, ar trebui să fie prima prioritate a noastră. Este un proces de lungă durată, speranțele noastre se leagă de campania viitoare. Eu sper ca până în iunie să se realizeze acest lucru pentru că ar trebui să fie primul lucru despre care să vorbim în construcția echipei de la anul.

Spuneți că nu am avut schimbare pentru Andrei Mandache. Avem în Liga Națională un jucător care să poată fi rezerva lui la echipa națională?

Ar putea să fie Mihai Paul, cu siguranță. Szijarto ar putea să fie și el. Am avea variante dar în momentul în care nu am la dispoziție oamenii pe care îi cer, sigur că nu îmi este ușor să înlocuiesc aceste lipsuri.

Legat de lotul de jucători și lipsa acestor oameni, știm că pentru următoarea campanie de calificare ne vom baza pe Moldoveanu și Olah. Mai așteptați și alți jucători?

Absolut, Mihai Paul obligatoriu, și sper să accepte și Szijarto și Grunfeld.

... și Cătălin Burlacu, care a fost pe lista inițială?

A fost pe lista inițială, am avut două discuții sincere și la obiect cu el, în care mi-a spus că el preferă să nu mai vină la lotul național. Eu l-am înțeles, a făcut destule pentru lotul național și pentru campionatul românesc. I-am respectat dorința și am înțeles situația.

Revenind la jocurile din această campanie, singura noastră victorie a fost, surprinzător, împotriva Bulgariei în deplasare. Cum explicați acest succes?

Am jucat foarte fluent, exact. Am avut câțiva jucători care au contribuit decisiv pe tot parcursul jocului la obținerea acestei victorii. Am jucat mult mai matur decât în primele două meciuri, când am fost nemulțumit nu neapărat din cauza rezultatului. Eu înțeleg că se poate pierde un meci însă modalitatea în care ne-am exprimat în teren a fost nemulțumitoare pentru mine pentru că eu știu ce și cum am lucrat la antrenament și nu am regăsit în acele două meciuri oficiale mai nimic din asta. Am pus accentul, în al treilea meci, pe acest aspect, nu pe adversar ci efectiv pe jocul nostru și acest lucru s-a văzut. Pe lângă faptul că au executat corect lucrurile au avut și o precizie foarte mare și am reușit să câșțigăm un meci pe care l-am condus aproape în totalitate.

Înaintea începerii campaniei ați declarat că Bulgaria este un adversar mai valoros decât selecționata noastră, în timp ce Islanda este un adversar abordabil. Totuși, islandezii ne-au învins de două ori. Ce s-a întâmplat în respectivele partide, mai ales în primul sfert al meciului de la Constanța?

În primul rând, eu prefer să joc cu echipe clar structurate, organizate, de genul Bulgariei, Ungariei, Portugaliei, Belarusului sau oricui practică un baschet organizat, asemănător cu ceea ce jucăm noi. Baschetul practicat de islandezi este un run&gun foarte periculos. Au în componență jucători extrem de rapizi și agili. Au capacitatea de a înscrie de la orice distanță în condiții foarte grele. Adică nu judecă foarte mult situațiile de șut însă pot avea eficacitate foarte mare. De aceea am fost surprinși de acest stil pentru că este aproape imposibil să îl exersezi. În sfertul la care vă referiți am arătat ca o echipă care nu vrea să lupte, care nu are nimic de arătat și acest lucru a fost absolut neașteptat de mine pentru că atmosfera de la antrenamente și de la jocurile de pregătire a fost cu totul altfel. A fost o surpriză foarte neplăcută și pentru mine și pentru noi toți și am încercat să ne revenim în următoarele trei sferturi însă nu am reușit.

În meciul retur ce s-a întâmplat?

În meciul retur am arătat mult mai bine din acest punct de vedere. Sigur, au deschis din nou meciul foarte bine, însă tot meciul a fost dus cap la cap. Doar pe final au avut câteva libere în plus pe care le-au marcat. Însă, nu știu daca cineva știe că drumul până în Islanda este extrem de obositor, nu e ușor să joci acolo. Nu am fost foarte proaspeți și nu am avut o constanță pe întreg parcursul jocului însă am jucat mult mai bine decât în primul meci.

Știm că ați avut și probleme medicale în lot, chiar înainte partidelor retur. Despre ce anume a fost vorba?

A fost vorba despre o peneumonie a lui Baciu, o amigdalită a lui Drăgușin, un virus care a afectat aproape toți jucătorii. Unii au jucat cu frisoane și în meciul cu Bulgaria și în meciul cu Islanda. Au fost niște lucruri neprevăzute, dar care pot apărea la orice echipă.

Tot legat de partida cu Islanda, a fost evident că avem un avantaj al taliei în fața islandezilor, dar jocul nostru cu pivotul nu a funcționat. Nu am fructificat prea mult sub panou...

Probabil că acesta a fost unul dintre motivele pentru care am început prost primul meci. Am și insistat să jucăm pe pivot, în special în primul sfert, însă din păcate am pierdut timing-ul paselor. Pivoții, în general, și-au făcut treaba. Au încercat să-și câștige pozițiile corecte sub panou însă când am avut am ratat în condiții foarte ușoare. A fost o perioadă în care nu am fost foarte maturi din punct de vedere al jocului și acest lucru ne-a stricat în mod evident începutul de joc și ne-a afectat pe tot parcursul acelui meci. Sigur că am insistat pe tot parcursul acestei perioade pe jocul pivoților. Este evident că în momentul când ai un om de 2,22 metri în echipă, un om de 2,16, trebuie să joci pe ei să aibă impact asupra jocului. Din păcate nu am reușit să fructificăm așa cum ne-am propus această parte a jocului nostru. Specific vorbind, despre meciul cu islandezii, aceștia fiind foarte rapizi au acoperit spațiile goale foarte rapid, nepierzând oportunitățile. Sigur că ne-a fost mult mai greu să ne exprimăm în acest mod. Mai târziu, văzând că nu funcționează prea bine acest segment al jocului nostru am schimbat un pic strategia, optând pentru alte variante care au funcționat mai bine și care ne-au adus mai aproape de ei. Însă, efortul depus ca să ajungem de la minus 15 până la minus 2 sau minus 1 punct și greșelile copilărești pe care le-am făcut în momente cheie ne-au îndepărtat de o victorie care era posibilă.

Andrei Mandache a fost liderul naționalei atât la minute jucate cât și la puncte marcate. Poate fi considerat acesta un lider al acestei generații?

Eu cred că da, Andrei s-a maturizat foarte mult, și în meciurile din de anul trecut s-a putut vedea, atât pe plan intern cât și în EuroChallenge. Acum, la națională, a demonstarat că este un jucător care a ajuns din punct de vedere baschetbalistic la o maturitate care îi oferă acest rol de lider al generației lui. Dar, pe lângă el trebuie să vină și Vlad Moldoveanu, care este un alt jucător important al generației lui. Și, după cum ați văzut, am acordat foarte multe minute și lui Guțoaia și lui Țibârnă, care până acum nu jucau prea mult la lot, jucători în jurul cărora cred că se poate contura viitorul baschetului românesc.

Ce aspecte pozitive remarcați după această campanie de calificare? De ce lucruri sunteți mulțumit după aceste patru meciuri oficiale și cele amicale pe care le-ați disputat?

În primul rând, aș vrea să menționez că am avut la dispoziție jucători care au acceptat în mod liber să vină la lotul național și și-au dorit să facă ceva. Am avut parte de o atmosferă foarte bună de lucru și am reușit să văd clar nucleul viitor al echipe naționale. Sunt jucători buni, jucători care vor să dovedească că baschetul românesc nu este la un capăt de drum, că încă există speranță. Un meci, de exemplu împotriva Bulgariei, arată că jucătorii noștri au valoare, au potențial și acordându-le mai multă încredere și pe plan intern aceștia pot juca un baschet foarte bun.

Cum a decurs colaborarea cu Federația Română de Baschet în toată această perioadă? A fost o legătură deschisă?

A fost o legătură foarte bună, trebuie spus acest lucru. Lucrurile au evoluat absolut normal, am avut condiții foarte bune de lucru oriunde ne-am dus. Sigur că sunt, ca în orice relație, momente mai plăcute, momente mai tensionate, însă una peste alta efortul Federației Române de Baschet este unul lăudabil și eu sper ca acest lucru să continue și în campaniile viitoare.

Ce părere aveți despre alegerea orașului Constața ca și gazdă a meciurilor de acasă ale României? A fost o alegere bună?

Există niște protocoale pe care lumea nu le știe, înțelegeri între federații. Acest lucru nu a fost ales numai de capul federației ci la înțelegere cu federația bulgară. Au ajuns la un protocol prin care să fim la o distanță de maxim 150 de kilometri, ca deplasările să fie mai scurte și acesta a fost principalul motiv pentru care s-a ales Constanța.

Dumneavoastră ați fi preferat o altă sală, din punct de vedere al publicului, spre exemplu?

Când te gândești că joci la Constanța, un oraș în care într-un week-end se adună pe lângă populația Constanței încă o sută de mii de oameni, sigur că poți să te gândești că ar putea fi o sală plină la un meci al naționalei României. Mai degrabă faci o sală plină în aceste condiți,i decât într-un oraș în care toată lumea fuge la mare sau la munte în concediu.

Una peste alta, sunteți mai optimist în privința următoarei campanii de calificare decât erați în luna iunie?

Da, absolut! Am văzut lucruri care mă încurajează să continui această muncă, jucători dornici să facă performanță. Eu am speranța că la anul să reușim să naturalizăm încă un jucător și să vină toți cei pe care îi chem la lotul național. Am convingerea că dacă se vor întâmpla aceste lucruri, cu o pregătire foarte bună putem să facem rezultate foarte bune.

 foto: Andor Marton