Kareem Abdul Jabbar, autorul celebrului skyhook

Baschetul este sportul de echipă ce implică, în același timp, cel mai mic număr de sportivi. Nicio altă disciplină (sport de echipă cu mingea) nu se joacă doar în cinci oameni (într-o echipă). Însă, în pofida numărului redus de jucători este un sport dinamic și ce ține de o sumă se factori.

O discuție pe seama taliei și a fizicului se poate duce fără a ajunge la o concluzie ori un numitor comun. Un lucru de altfel foarte bun pentru dezvoltarea acestui sport. Indiscutabil viteza, tehnica individuală, jocul colectiv, munca, inteligența unui jucător, antrenor sau grup, sunt aspecte ce influențează direct soarta unui meci, a unui campionat și fiecare aspect poate fi definitoriu, poate conduce la ceva revoluționar. Sportul cu mingea la coș este, chiar și în momentul de față, o disciplină în care se pot descoperi multe lucruri noi.

De această dată vom discuta despre poziția de pivot și noțiunea de jucător mare. De asemenea, vom menționa jucătorii care se potrivesc acestui profil înaintea startului oficial al sezonului competițional 2012/13.

De-a lungul timpului baschetul a fost dominat de jucătorii mari (din punct de vedere al taliei). George Mikan, Bill Russell, Wilt Chamberlain, Kareem Abdul Jabbar, Hakeem Olajuwon, Shaquille O'Neal, Tim Duncan și alții la nivel de NBA. Arvydas Sabonis, Vlade Divac, Dirk Nowitzki sau Pau Gasol, dar și alții, pe plan european la cel mai înalt nivel.

Bill Russell (nr.6), în duel direct cu Wilt Chamberlain (nr.13), doi monștri sacri ai baschetului

Mulți au considerat că prezența omului înalt pe parchet are darul de a rezolva orice problemă. Însă, pe cât de importantă este prezența în orice echipă a unui uriaș, pe atât de dificilă este munca. Desigur, aici se impune să precizăm faptul că metodele de antrenament diferă și sunt influențate de mentalitate, calități și defecte, precum și disponibilitatea omului de a lucra obsesiv pentru a-și corecta greșelile și de a-și perfecționa jocul.

Bine-nțeles este imposibil să numim un singur jucător ca fiind etalon în materie de pivot. Adică Bill Russell a fost exemplul centrului care a garantat succesul echipei sale. Începând cu faza defensivă, fiind și până în ziua de astăzi jucătorul care a înțeles cel mai bine faptul că apărarea se încheie cu recuperarea defensivă și continuând cu 'outlet pass', respectiv cu inteligența ce i-a caracterizat jocul la modul general în combinația cu membrele interminabile și talia impresionantă. Pentru mulți Bill Russell este exemplul de pivot adevărat.

Există centri ofensivi, care de-a lungul carierei au terorizat defensivele adverse cu un arsenal de execuții bogat și de-a dreptul încântător de privit. Aici cu siguranță se încadrează Wilt Chamberlain și Kareem Abdul Jabbar.

Hakeem "The Dream" Olajuwon (în alb) în luptă cu Patrick Ewing în finala NBA 1994

Până la urmă pentru simplul spectator e o chestiune de gust și simpatie. Pentru un ochi mai obiectiv lucrurile sunt puțin mai complicate. Astfel ajungem la Hakeem Olajuwon, un contemporan al celei mai atractive și competitive generații de baschetbaliști care a existat vreodată pe pământ. O combinație de tehnică individuală, joc de picioare, inteligență, apărare fără cusur (fie individuală, fie colectivă), mâini extraordinare și calități de lider. Pentru destui, inclusiv subsemnatul, cel poreclit Visul ("The Dream") rămâne cel mai adevărat baschetbalist care a jucat vreodată pe poziția 5.

Baschetul s-a schimbat foarte mult din toate punctele de vedere. Iar globalizarea (de alt mod decât aceea de a-i vedea pe Hakeem Olajuwon sau Patrick Ewing jucând pentru naționala SUA) a avut și efecte pozitive în sportul nostru. Prin combinarea stilului de joc și pregătire american cu talentul și principiile jucătorilor de baschet proveniți de pe alte meleaguri, cu precădere Europa și America Latină, atribuțiunile jucătorilor care evoluează pe poziția 5 au crescut. Din punct de vedere ofensiv un pivot în zilele noastre are obligația de a perfecționa în jocul defensiv colectiv (apărare combinată, zonă etc) întrucât are sarcini de a se apăra la pivotul adversa sau la poziția 4, împotriva unor jucători capabili în jocul din afara spațiului de trei secunde. Am avut și avem baschetbaliști de peste 2.10 metri capabili să îngroape aruncări de la 5-6-7 metri depărtare de coș cu aceeași ușurință cu care marchează de sub coș.

Acest lucru a adus de la sine un program de pregătire complex pentru sportivii cu talie. Baschetbalistul de peste 2.10 metri nu a mai trebuit să se concentreze doar pe latura pur fizică a jocului său, respectiv pe introducerea mingii în coș pe un duel unu la unu având în spate un alt jucător masiv. Adică nu a mai lucrat doar la capitolul forță în partea superioară. El a trebuit, pe lângă munca cu mingea sau pregătirea specifică de baschetbalist, să lucreze foarte mult la capitolul mobilitate, respectiv la execuții pe care în urmă cu 30-40 de ani nu le vedeam la baschetbaliștii înalți.

Astfel, dacă Hakeem a fost cel mai complet baschetbalist american (naturalizat), lui i-a lipsit o aruncare lucrată de la mare distanță. Una pe care a avut-o un Sabonis (probabil cel mai bun pivot european al tuturor timpurilor) și o are un Nowitzki (care în pofida taliei impresionante nu a fost niciodată pivot, chiar dacă a avut momente în care a evoluat pe această poziție). Așadar, ajungem la concluzia că cel mai complet pivot din istorie nu a avut aruncare de la distanță. În concluzie, așa cum am spus-o mai sus, chiar și din punct de vedere individual, baschetul este încă departe de a fi descoperit toate elementele în așa fel încât să le regăsim în jocul unui singur om (în cazul de față pivot).

Arvydas Sabonis, sau pivotul cu mâini și gândire de conducător de joc

Făcând trecerea la întrecerea internă din România, la startul sezonului competițional 2012/13 avem o serie de baschetbaliști care mai mult ca sigur vor face deliciul publicului prin calitățile de care dispun. Indiferent că vorbim despre specialiști (antrenori), ori simpli spectatori, duelurile dintre doi coloși sunt extrem de atractive.

Pentru un antrenor este o consecință și o satisfacție să-și vadă pivotul ducând la îndeplinire munca depusă atâta timp la antrenament. Cu tot respectul pentru cei implicați în baschetul românesc, prezența centrilor clasici, a jucătorilor de poziția 5, de valoarea celor pe care îi vedem la televizor (în NBA, Euroligă, Jocuri Olimpice etc) este limitată de bugetele la rândul lor limitate existente în baschetul nostru. Este un lucru știut, baschetbaliștii de poziția 5, de certă valoare, sunt destul de puțini. Este greu să ai la dispoziție un jucător mare capabil să-și bată adversarul direct atât din punct de vedere fizic cât și intelectual. Drept consecință prețul unui astfel de 'exemplar' este colosal. Și de regulă, un centru de valoare este cel mai bine plătit om într-o echipă de baschet.

În schimb, pentru publicul mai puțin obișnuit cu particularitățile jocului de baschet, repsectiv cu specificul fiecărei echipei în parte, un duel fizic între doi oameni de peste 2 metri fiecare, ce împreună însumează peste 220-230 kilograme, reprezintă un spectacol ce merită toți banii.

Un aspect important și care apasă mai mult asupra pvotului decât o face asupra oricărei alte poziții în baschet se leagă de latura pur statistică. De regulă munca sau eficiența efortului depus de colosul de sub panou se reflectă în linia statistică. Desigur, în funcție de calitățile fiecăruia, acest lucru se reflectă la capitolul puncte marcate, recuperări, capace și pe alocuri chiar pase decisive (deși la noi în țară acest lucru este rarisim). Nu este o lege, scrisă sau nescrisă, pentru că avem exemple de jucători capabili să evolueze cu succes pe poziția 5 fără să aibă o linie statistică impresionantă, fără să fie liderul echipei la unul sau mai multe capitole statistice. Însă, e clar că de la un jucător mare, masiv, așteptările în ceea ce privește productivitatea sunt mult mai mari decât la un fundaș sau o extremă. Iar faptul că statistica are o influență deosebită în baschet de vede și prin acest lucru. Cu alte cuvinte nu e întâmplător ca pivoții să fie atât de îndrăgiți de publicul larg. Ei aduc puncte și faze de spectacol. Iar aceste lucruri aduc popularitate și, probabil, salarii mai bune (pe lângă celelalte aspecte prezentate).

Cu siguranță ar fi foarte multe lucruri de adăugat în această discuție. Baschetul naște tot felul de astfel de discuții și cu siguranță cei cu adevărat pasionați găsesc în permanență subiecte de acest gen. Subiecte care pot conduce la discuții și păreri extrem de pertinente și întemeiate.

Virgil Stănescu, cel mai important pivot român în activitate

Lista de mai jos de referă la jucătorii legitimați în Liga Națională (Divizia A) de baschet masculin înaintea startului oficial al sezonului 2012/13 care au cele mai mari șanse de a evolua pentru echipele lor pe poziția 5 (precum și jucători de poziția 4, cu apariții frecvente pe poziția 5).

- CSU Asesoft Ploiești - Virgil Stănescu, Vladimir Tica, Cătălin Burlacu
- BC Timișoara - Bogdan Popescu, Delvon Johnson, Robert Sarovic
- Gaz Metan Mediaș - Aleksandar Mladenovic, Titus Nicoară, Mike St John
- U Mobitelco Cluj-Napoca - Cătălin Baciu, John Ofoegbu, Reinar Hallik
- CSM Oradea - Sasha Topcov, Laszlo Lazar, Bogdan Țibîrnă
- BC Mureș - Darko Balaban, Temi Adebayo
- CSM București - Miljan Pupovic, Virgil Căruțașu, Szabolcs Santa, Damjan Kandic
- Energia Rovinari - David Steffel, Rashad Singleton, Viorel Mocanu, Flavius Lăpuște
- BCM U Pitești - Damien Kinloch, Bojan Radetic, Drasko Albijanic
- CSU Sibiu - Kramer Knutson, Cristian Crăciun, Attila Vajda
- SCM U Craiova - Ionuț Drăgușin, Ivan Miskovic, Iulian Orbeanu
- CSȘ Giurgiu - Chris Ware, Cătălin Vlaicu, Trevor Harvey
- Dinamo București - Victor Neguț, Alin Șipoș
- BC Miercurea Ciuc - Marijo Hadjic, Jonathan Dupre
- Farul Constanța - Clayfell Harris, Ashed Smith
- Timba Timișoara - Chief Kickingstallionsims, Bojan Grubisic, Alexandru Mihuți, Jordan Glynn

Ce vor oferi acești jucători?

Niște trasoare de senzație (Sarovic, Burlacu, Hallik), tehnică pură (Stănescu, Mladenovic, Balaban, Steffel), capace fantastice (Adebayo), finalizări în forță ce vor testa rezistența instalațiilor din România (Johnson, Singleton), luptă până la ultima picătură de energie (Popescu), apariții mereu surprinzătoare (Nicoară), eficiență (Miskovic, Knutson), cunoștință în cel mai mic amănunt a jocului de baschet pe ambele faze (Căruțașu), experiență (Tica), forță (Kinloch), apariții impresionante (Drăgușin, Kickingstallionsims).