Una dintre cele mai experimentate jucătoare din prima ligă feminină a Germaniei, Diana Adela Pop, a declarat, duminică, pentru totalbaschet, că abia aşteaptă duelul cu ICIM Universitatea "Vasile Goldiş" Arad din Liga Europei Centrale, acolo unde gruparea din ţara noastră şi TSV Wasserburg fac parte din aceeaşi grupă preliminară. Diana a mai precizat că a decis să se retragă, la finalul sezonului, lucru pe care nu l-a făcut încă public în Germania.

Totalbaschet: Diana, felicitări pentru al patrulea event în Bundesliga, chiar dacă sunt câteva luni de la încheierea campionatului. Cum ai caracteriza sezonul trecut şi ce urmează?
Diana Pop: Mulţumesc mult pentru aprecieri, mai bine mai târziu decât niciodată! Pentru că am primit multe mesaje şi din ţară, mulţumesc aici tuturor celor care s-au gândit la mine. Referitor la campionat, am inceput ceva mai greu şi am pierdut aproape toate meciurile în presezon. Echipa nu se regăsea şi aici toată lumea vedea deja pe BC Marburg fiind noua campioană.

Totalbaschet: Şi ce s-a întâmplat?
Diana Pop: În iarnă au dost câteva modificări în echipă. Am schimbat americancele, au venit Tiffany Porter–Talbert şi Christina Qaiyle, jucătoare care mai tarziu s-au dovedit a fi achiziţii foarte importante. Echipa s-a consolidat încet dar bine şi finalul sezonului regulat ne-a găsit în ascensiune şi am câştigat Final Four-ul Cupei Germaniei. Acest succes ne-a confirmat că echipa, în actuala componenţă poate reedita victoriile din perioada 2003 – 2008.

Totalbaschet: A urmat play-off-ul...
Diana Pop: Da, aşa este. În Play-off am trecut, pe rând, de NB Oberhausen şi de Royals Sarlouis iar finala cu USC Freiburg am castigat-o cu scorul general de 3-0. Pare simplu dar am avut cele mai incomode adversare in play-off. Freiburg a fost echipa semifinalelor, după ce a eliminat pe favorita BC Marburg. Finala s-ar zice că am caştigat-o clar dar am avut şi putin noroc, deoarece victoria din meciul al doilea a fost obţinută în ultimele 23 de secunde iar in decisiv am remontat o diferenta de 13 puncte. În acel joc succesul s-a conturat în ultimele 32 de secunde! Echipa a avut tărie şi caracter şi am surmontat un handicap ce părea de netrecut. Dar aşa e baschetul, nu ?

Diana Pop: "Fetiţa mea mă susţine la fiecare meci"

Totalbaschet: Este puţin neobişnuit pentru mine sa intervievez o jucătoare de prim rang care are 40 de ani. Mă scuzi dacă am câteva întrebări pe tema aceasta. Cum reuşeşti să te menţii în formă?
Diana Pop: Nicio problemă. Mai întâi, depre mine: nu mi-am pus problema câţi ani am încă... ci numai dacă mai pot fi prima în antrenament... Tot despre mine, dar în planul al doilea: după ce am născut-o pe Alessia, în 2009, mi-am revenit foarte repede. Asta probabil şi pentru că am dus şi duc o viaţă riguros planificată iar familia mea mă ajută şi mă susţine. Apropos, fetiţa mea mi-e cel mai mare suporter: la meciuri strigă de pe margine şi în germana «Auf geht’s Mami!» şi în româneşte «Haide Mami!» dar şi în engleză «Let’s go Ladies!».

Totalbaschet: Wasserburg are o istorie de invidiat în ultima perioadă.
Diana Pop: Echipa mea, TSV Wasserburg, este prima echipă după «Era Wüppertal» care de aproape un deceniu este prezentă în finală. Suntem formaţia ultimului deceniu, dacă socotim că am caştigat şase finale şi cinci Cupe în Germania. E multă ambiţie atât în echipă cât şi în jurul ei şi să nu uitam că avem o situatie financiară «sănătoasă». Acestea sunt argumente care, cumulate, simt că mă ţin mai departe pe teren, ca jucătoare.

Totalbaschet: Eşti singura jucătoare activă care are toate titlurile câştigate cu Wasserburg. Care e rolul tău actual în echipă?
Diana Pop: Am venit în 2003 la Wasserburg, din Ungaria. Istoria se ştie: mi-am propus sa stau doar un sezon şi apoi să încerc altceva dar viaţa a vrut altceva! Din 2007 sunt stabilită definitiv aici. Sezonul 2010-2011 am împărţit timpul de joc cu o tânără speranţă locală care a arătat mult talent şi pe care am ajutat-o să se consolideze în echipă. Nu mă simt obosită şi, deşi cartea de identitate pare a spune altceva, mă simt în stare sa aduc şi în sezonul care începe, aceeaşi calitate şi experienţă în jocul echipei.

Diana Pop: "În Germania nu am anunţat oficial faptul că am decis să mă retrag"

Totalbaschet: Ai un termen–limită?
Diana Pop: Time to say goodbye!? Da, am decis că acesta va fi ultimul meu sezon ca jucătoare. În Germania nu am anuntat asta oficial, încă, dar o să o fac cu siguranţă cât de curand!

Totalbaschet: Doreşti să antrenezi după ce vei spune «adio» activităţii ca jucătoare?
Diana Pop: Pe moment nu mă văd în postura de antrenor în Erste Bundesliga, dar cine ştie însă ce îmi rezevă viitorul? În luna iunie am obţinut licenţa de antrenor categoria B. A fost interesant pentru mine deoarece la cursuri am avut lectori de la Facultatea de Sport din Köln şi, printre alţii, pe Dirk Bauermann, antrenorul naţionalei masculine şi a lui FC Bayern München. Cursurile mi-au oferit o perspectivă nouă dar cred că ceea ce mi-ar place cel mai mult e să lucrez cu copii. Există un proiect la Wasserburg în care sunt implicată şi eu de cativa ani şi, probabil, în direcţia dată voi continua după ce mă retrag.

Totalbaschet: Acum putin can-can, dacă putem glumi... În CEWL, Wasserburg va juca împotriva echipei din Arad. Pe peretele sălii atârnă tricoul tău Diana Ciupe, numărul 13, dar sunt mulţi suporteri care, încă, nu te cunosc. Alţii, mai vechi, se bucură de duelul Monica Brosovszky – Diana Ciupe. Cum vezi tu meciul din 19 octombrie?
Diana Pop: În vara aceasta, una din colegele mele de la cursul antrenori şi o bună amică, Janet Fowler-Michel, a câştigat, cu naţionala Germaniei, Divizia B a Campionatul European U16 feminin. Fetele s-au întors cu o senzaţie extraordinară de la Arad, unde a avut loc acest turneu final. Eu mă bucur nespus că mai am ocazia să mai joc odată într-un meci oficial pe parchetul Sălii Polivalente din Arad! E ceva special şi chiar foarte emoţionant.

Diana Pop: "Monica Brosovszky a preluat, de la mine, poziţia de lider la ICIM"

Totalbaschet: E important să câştigi în România?
Diana Pop: Personal mă interesează mai puţin rezultatul. Pentru mine va fi mai important să joc un ultim meci «acasă»! Sper să nu se înţeleagă că nu mă voi mobiliza, dar ideea asta a duelului cu Monica nu o văd atât de spectaculoasă! Mă bucur să o reîntâlnesc, cum la fel mă bucur să o reîntâlnesc şi pe Bia (Drăguş) Urban, cu care la fel am jucat şi la Arad şi echipa naţională. Cu Moni am câştigat, în 1994, primul titlu al Aradului, am fost apoi colege la Miskolc şi mai apoi adversare, când am jucat la BSE Budapesta… Ea a preluat de la mine poziţia de lider al ICIM-ului şi apoi a echipei naţionale şi se ştie că făcut-o cu mândrie!

Totalbaschet: Ce speri de la acel meci, cu ICIM?
Diana Pop: Sper să-i revăd pe toţi cei dragi de acasă dar, cel mai mult, mă bucură revederea cu «nebunii frumoşi» ai Aradului ! Cum până în octombrie nu mai este mult, îmi doresc să ne (re)vedem cu plăcere şi cu bucurie!

fotografii: arhivă personală