În scurtele analize ale jocurilor dintre U.Cluj – B.C. Tg.Mures, analize pe care le puteți citi aici și aici, l-am evidențiat, de fiecare dată, pe Mihai Silvășan. Care a fost motivația mea, având în vedere faptul că, pentru mai mulți, probabil, nu a fost cel mai bun de pe teren în aceste jocuri?

Trebuie să încep cu o mărturisire: Mihai Silvășan nu făcea parte, până acum, dintre favoriții mei. I-am criticat dealtfel, uneori, pe antrenorii lui, pentru că îl țineau prea mult în teren, după momente în care, dorind să-și pună semnătura pe rezolvarea unor faze, nu alegea momentul potrivit și ratările sale stricau echilibrul jocului.

Acum, la reapariția sa după greaua accidentare suferită, cred că am învățat să-l cunosc. Am admirat în primul rând rapiditatea cu care a revenit în teren. Acest lucru este posibil numai în cazul unui sportiv hotărât să se dedice până la sacrificiu muncii de recuperare și asta înseamnă o mare dragoste pentru baschet și pentru clubul lui.

Așa înțeleg acum și “excesele” lui din trecut, venite tot din pasiune și dragoste de club. În momentele grele, dorința de a-și duce echipa la victorie depășea probabil rațiunea alegerii opțiunii optime.

Revin la jocurile de acum, Mihai a intrat în teren evident cu un potențial mult inferior posibilităților maxime. Dar, pentru orice specialist, și-a ajutat practic foarte mult echipa.

În primul rând prin comunicare, mobilizându-și permanent coechipierii,  din teren și de pe bancă.

În al doilea rând prin exemplul personal:  efort urias de a se deplasa la cerințele ritmului jocului.

Nu în ultimul loc s-a remarcat și prin realizări tehnice: pase oportune și chiar realizări de puncte importante (mai ales în jocul doi).

Am admirat atitudinea care îmi confirmă pasiunea lui pentru baschet și dragostea de club, descoperite anterior.  Oricine a stat în teren înțelege cât este de greu pentru un jucător învățat să gestioneze mare parte a jocului echipei (cum spuneam, uneori chiar prea mult) să-și subordoneze deprinderile și ambițiile unicului scop de a fi util echipei pe măsura posibilităților sale actuale.

Mihai Silvășan a facut-o, dovedind că este un jucător exponential al lui “U” Cluj și, sper eu, în curând, din nou al echipei naționale, motiv pentru care cred că evidențierea mea are acoperire.