De-a lungul anilor, întotdeauna ne-am propus să devenim mai buni, să realizăm materiale din ce în ce mai frumoase și interesante și să avem un mix potrivit între informație și storytelling. Astfel, am decis ca următoarea etapă a Baschet.ro să cuprindă un podcast, prin care să aducem în fața dumneavoastră interviuri cu oamenii din baschetul românesc și nu numai.

Al doilea invitat al podcastului nostru este Dan Fleșeriu, antrenorul lui BC CSU Sibiu. Acesta a vorbit despre cum se simte la cârma clubului din Sibiu, despre perioadă dificilă prin care trece organizația, cât și despre obiectivele pe care le are pentru echipa pe care o conduce.

„Principalul meu obiectiv este să văd echipa jucând bine. Celălalt obiectiv era să văd sala plină și să văd o atmosferă bună pentru echipă, pentru fani, pentru tot ce se întâmplă la Sibiu. Obiectivul declarat de către club este să ajungem să jucăm în semifinalele campionatului și să câștigăm Cupa României. Ok, Sibiu este un club de tradiție și e normal să îți propui obiective cât mai înalte. Trebuie, totuși, să vezi ce ai în curte și ceea ce se poate face. Pentru că și atunci când îți propui obiective foarte înalte, există posibilitatea să clachezi tocmai pentru că s-ar putea să nu le atingi niciodată. În momentul în care suntem noi acum, cu atât de multe înfrângeri, tot ceea ce îmi doresc este să reușim să mai adăugăm jucători și să fim sănătoși, în primul rând. Apropo, în meciul cu Voluntari au fost singurele 20 de minute, că nici atunci nu am jucat un meci întreg, în care am avut o rotație completă. După 20 de minute, Fitzner a zis că nu mai poate din cauza gleznei. De atunci a mai încercat la Dinamo 5-6 minute, dar n-a putut. Mi-aș dori să fim sănătoși și să jucăm ce am jucat în presezon, cu entuziasm, cu multă energie. Un joc bun în atac, slab în apărare pentru că asta e situația. Încercăm să lucrăm cât putem de mult la apărare, dar este clar că nu ne putem ridica la nivelul sezoanelor trecute”, a declarat tehnicianul galben-albaștrilor.

Fleșeriu a mărturisit că și-a dorit foarte mult să devină antrenorul lui CSU Sibiu, iar momentul din 2019, când a câștigat Cupa României, rămâne unul extrem de special.

A fost un vis de când eram mic. Mai întâi să joc pentru CSU, eu fiind din Sibiu, și când a venit propunerea să antrenez echipa de seniori, a fost o decizie extrem de simplu de luat. Este, într-adevăr, un lucru mare pentru mine, o onoare, dar este și un lucru care contează mult și pentru comunitate. Am trăit împreună cu suporterii atât de multe momente deja în puținul timp pe care l-am petrecut la Sibiu. Sunt multe momente memorabile și sper că, chiar dacă anul ăsta merge atât de rău echipa, vor mai veni momente bune. Una dintre cele mai plăcute amintiri s-a petrecut la Cluj, când am câștigat Cupa și au fost mai mult de o mie de oameni în tribunele sălii din Cluj. Din păcate, am jucat cu Oradea, nu cu Clujul, dar probabil că aceea ar fi una dintre cele mai plăcute. Sunt foarte multe meciuri și nu numai meciuri. Sunt foarte multe acțiuni pe care clubul și spectatorii, mai ales, le-au făcut în tot acest timp de când sunt eu aici.

În actuala stagiune de campionat, gruparea de pe malul Cibinului nu stă foarte bine, având șapte înfrângeri și o singură victorie. Tehnicianul sibienilor este de părere că lipsa continuității este principala problemă.

Sezonul acesta este o poveste permanentă. La Sibiu aproape în fiecare sezon schimbăm echipa, schimbăm 80% din jucători. De fiecare dată o luăm de la capăt. N-am avut continuitate decât un singur sezon. Chiar și după câștigarea Cupei și jucarea finalei, am vrut să ținem toți jucătorii. N-am putut pentru că, din punct de vedere al bugetului de salarii pe care îl cereau, a trebuit să alegem între a merge pe jucătorii înalți, pe pivoți sau să ținem guarzii. Am ales prima variantă și i-am ținut pe Falker, Cooper și pe Philmore, renunțând la Justas Tamulis și la Mo Pratt. Au fost tot felul de decizii, în general, determinate de bugetul pe care l-am avut la dispoziție. Din păcate, n-am avut continuitate nici la nivelul rezultatelor. Niciodată n-am fost la o echipă la care să pot construi lotul în funcție de ce aș dori eu să jucăm. Am făcut echipa în funcție de posibilitățile pe care clubul le-a avut în momentul respectiv, iar jocul a fost adaptat la calitățile și capacitățile jucătorilor pe care îi aveam în momentul în care începeam pregătirea. Din păcate, asta a fost situația. Nu știu câți dintre antrenori au norocul să poată să își aducă conform a ceea ce vor ei să joace. Evident că sunt niște profile pe care le căutăm și, în ceea ce mă privește, am căutat întotdeauna apărători foarte buni chiar dacă nu așa buni atacanți. Sunt mai ieftini și nu neapărat mai ușor de găsit. Asta era prima opțiune pe care o căutam sau prima calitate a jucătorilor.

La finalul interviului, i-am dăruit antrenorului în vârstă de 46 de ani două căști de protecție, știut fiind faptul că de-obicei „toate se sparg în capul antrenorului”. Fleșeriu a tratat cu umor situația, însă nu a ezitat să tragă și o concluzie serioasă:

Foarte bun. Mulțumesc. Ar trebui să le port la un meci. Acasă, galben și, în deplasare, albastru. Mi-ar plăcea să fiu văzut ca un constructor și să pot să construiesc în continuare. Dar să construiesc bine, așa cum am mai reușit la alte echipe și nu cum am făcut-o anul ăsta.

Pentru a afla detalii legate de soluțiile pe care Dan Fleșeriu le vede în momentul actual, de experiența din Spania unde CSU Sibiu s-a duelat cu Baskonia, cât și despre modul în care decurg căutările pentru un nou jucător, vă invităm să urmăriți podcastul nostru pe YouTube.