Chiar dacă era greu de crezut, s-a dovedit că o finală de superligă poate pune presiune și pe supervedete. Acesta cred că este mesajul definitoriu al acestei finale.

Primul sfert, dominat de această presiune, a însemnat o încrâncenare excepțională, puncte puține și spectacol de asemenea puțin. Apoi lucrurile au intrat în scenariul presupus de marea majoritate a comentatorilor. Rușii, conduși magistral de inepuizabilul Teodosic și cu Kirilenko imperial, și-au materializat avantajul de talie și de lot: 14 puncte avantaj.

În ultima pauză a intervenit măestria lui Dusan Ivcovici, care a găsit soluția miraculoasă și imposibilă pentru foarte mulți: o apărare colectivă fantastică, cu fiecare amănunt legat de cele mai eficiente colaborări în cadrul unei rotații aproape perfecte și, poate și mai important, redarea încrederii unei echipe ca și învinse.

Și minunea s-a realizat. Olimpyakos a anulat avantajul de talie, a anulat avantajul de pe tabela de scor și a adus în ultima secundă probabil una din cele mai mari surprize baschetbalistice.

Un spectacol incredibil care a arătat tuturor încă o dată, daca mai era nevoie, cât de frumos este baschetul și cât de uman. Cele mai mari vedete trăiesc ca muritorii de rând momentele de mare tensiune.

Fericiti toți care au avut privilegiul să urmărească o asemenea partidă!