Europa are o nouă regină. Pentru prima dată în istoria sportului cu mingea la coș, reprezentativa Franței este campioană continentală.

După două finale de Campionat European și una olimpică, reprezentativa Cocoșului Galic sparge gheața finalmente și obține medalia de aur. O performanță remarcabilă pentru o țară ce a stat mai mereu în umbra unor forțe precum Spania, Grecia, Serbia sau Rusia. Ori ce câte ori naționala Hexagonului a aliniat o garnitură competitivă și capabilă să emită pretenții la medalia de aur, aceasta a fost învinsă de una dintre echipele amintite, fie în finală, fie în semifinale, fie în sferturile de finală.

Pe 22 septembrie 2013, Franța a dat peste Lituania în finala EuroBasket. A fost momentul în care Tony Parker, Boris Diaw, Florent Pietrus, Mickael Gelabale, Nando De Colo, Nicolas Batum, Johan Petro și mai tinerii lor colegi au fost net superiori balticilor în drum spre prima medalie de aur.

Strategia lui Vincent Collet a dat roade. El l-a protejat pe Tony Parker, jucător asupra căruia balticii s-au concentrat pentru faza de apărare. Desigur o astfel de abordare a avut șanse de reușită pentru simplul fapt că jucători precum Nicolas Batum și Boris Diaw au jucat foarte bine.

În afara elementului numit Tony Parker și a faptului că Franța a profitat de faptul că balticii nu au reușit să se apere prea eficient la ceilalți jucători au fost câteva aspecte ce au influențat în mod direct soarta finalei.

Deși Lituania a fost una dintre cele mai bune echipe la recuperare pe parcursul întregului campionat European, lucrurile au stat complet invers în finală. Balticii au fost pe locul al 3-lea în tot turneul la recuperări pe meci, respectiv pe locul al 2-lea la recuperări defensive. În meciul cu Franța, din ultimul act, elevii lui Jonas Kazlauskas au fost surclasați cu 42-25 la recuperări, respectiv cu 12-2 la recuperări ofensive.

Așadar, dintr-o echipă puternică la recuperare defensivă, Lituania s-a transformat într-o echipă dominată sub propriul panou în ultimul meci din Slovenia. Asta în condițiile în care în lotul de 12 jucători înscris pe foaia oficială, Lituania a avut cinci oameni la peste 2.10 metri (frații Lavrinovic, Javtokas, Valanciunas și Motjeunas). În plus, la recuperare ofensivă, balticii au avut un mare zero preț de 35 de minute. Pe finalul meciului a cules două mingi sub coșul advers, însă nu a reușit să le transforme în puncte.

Rămânem în preajma recuperărilor ofensive și a semnificației acestora. La jumătatea finalei raportul recuperărilor ofensive a fost de 4-0, iar al punctelor rezultate după recuperare ofensivă a fost de 8-0 în favoarea Hexagonului. Așadar, tot ce a recuperat sub coșul advers, Franța a transformat în puncte. În cele din urmă, adică la încheierea meciului, acest raport a fost de 12-0.

Un alt aspect pe care Franța l-a contrazis în finala EuroBasket 2013 este următorul: Lituania avea 66.8 puncte primite pe meci la acest turneu înaintea finalei și se situa pe locul al 2-lea în ceea ce privește cel mai mic număr de puncte încasate în Slovenia.

Francezii nu au fost deranjați de acest aspect și au înscris 50 de puncte în prima repriză, respectiv 80 în tot meciul (adică cu peste 13 puncte mai mult decât media punctelor încasate de baltici).

Jonas Valanciunas a fost trimis pentru prima dată pe parchet la scorul de 31-29 în favoarea Lituaniei, undeva la jumătatea sfertului 2. În mai puțin de patru minute cu acest jucător pe parchet, Lituania a ajuns la 34-50. De notat că Valanciunas a fost al 3-lea jucător de poziția 5 trimis în teren în această finală. Primul a fost Darjus Lavrinovic, folosit pe tot parcursul primului sfert, iar al doilea a fost Robertas Javtokas, folosit din debutul actului al doilea. Putem concluziona că rotația atât de adâncă i-a dat bătăi de cap lui Jonas Kazlauskas. Posibil ca schimbările mai rapid efectuate să fi avut un alt deznodământ asupra finalei. Desigur era greu de schimbat ceva în condițiile în care balticii au jucat bine și conduceau cu Lavrinovic și Javtokas în teren.

Pe de altă parte există și alte aspecte ce au condus la această soartă a finalei. Tripleta - Valanciunas (2.10 metri), Javtokas (2.11) și Motiejunas (2.13) - a petrecut, cumulat, 30 de minute pe parchet și nu a reușit să marcheze nici măcar un punct! În toată perioada menționată, cei trei au cules cinci recuperări. Adică una la șase minute...

În schimb, probabil în directă legătură cu acest aspect, raportul punctelor marcate din spațiul de trei secunde de cele două protagoniste ale finalei a fost favorabil Franței cu 48-24. Adică dublu!

În fine, Lituania nu a avut ajutor la finalizare din partea băncii. Jucătorii care au compus primul cinci al balticilor au înscris 63 de puncte. Restul de trei au fost puse pe tabela de marcaj de către Martynas Pocius de la linia de pedeapsă. Cu alte cuvinte rezervele Lituaniei nu au marcat niciun coș din acțiune în totalul de 52 minute cumulate de aceștia. În schimb, Franța a beneficiat de 13 puncte din partea rezervelor în acest meci.

Așadar suficiente aspecte care au înclinat decisiv, și pe baza acestor argumente, logic, balanța în favoarea Franței.