Baschetul în tranziție devine o modă în Europa. Cel puțin astfel poate fi caracterizată finala Euroligii masculine din sezonul competițional 2012/13 dacă analizăm parcursul din ultimii ani al celor două protagoniste. Totuși, această afirmație a fost puternic contrazisă în semifinalele câștigate de către specialistele jocului ritmat din Europa. Adică Olympiacos Pireu și Real Madrid.

În cele două partide ale zilei de deschidere de la Londra, iubitorii baschetului au avut posibilitatea să vadă un număr redus de acțiuni purtate pe contraatac sau în tranziție. Acest lucru se datorează controlului pe care l-au avut antrenorii asupra echipelor, a faptului că au limitat cât s-a putut de mult acțiunile individuale și cele purtate într-o manieră în care șansele de reușită erau mai scăzute.

Însă, după doi ani în care a avut succes pe acest stil, Olympiacos Pireu este cunoscută pe tot continentul ca fiind echipa care iubește să joace rapid. Vrea să joace în formulă scundă pentru că aceasta îi oferă o mulțime de avantaje. Are fundași de creație excepționali, foarte iuți în mișcare și gândire, iar acest lucru i-a adus a doua calificare consecutivă în finala Euroligii.

De cealaltă parte se află o altă echipă care de doi ani joacă în viteză. În primul sezon lucrurile nu au mers atât de bine, Madridul mulțumindu-se doar cu o cupă națională, fiind eliminată prematur din Euroligă și învinsă în jocul decisiv al celui mai puternic campionat național din Europa. Lucrurile s-au schimbat în acest sezon. A dominat întrecerea internă după ce a cucerit supercupa, a fost învinsă de marea rivală în cupă, dar a impresionat jucând în viteză. Jucând un baschet mai puțin convențional pentru stilul european.

Ambele protagoniste ale finalei au demonstrat că se apără excepțional. Olympiacos a găsit soluții să joace extrem de eficient împotriva unui adversar masiv și impresionant la interior. L-a dominat copios și a avansat în finală. Ar mai fi de adăugat faptul că la Olympiacos liderul echipei s-a luptat similar oricărui jucător angajat la această echipă pentru a munci, lucru care nu i s-a întâmplat adversarului din semifinale.

De cealaltă parte, Madridul a folosit cu precădere apărarea individuală, însă vorbim despre una de manual. Acolo unde scrie că o apărare individuală arată precum una zonă. Iar acest lucru, precum și modul inteligent prin care a speculat lipsa rotației pe pivot în echipa adversă, au propulsat echipa din capitala Spaniei în finală.

Ar trebui să fie o finală cu ritm, în care până la urmă avantajul Madridului la recuperare ofensivă ar putea fi decisiv. De asemenea, Real are un plus evident la intercepție. Însă cine mai îndrăznește să parieze împotriva grecilor?