Pero Antic este unul dintre jucătorii pe care Olympiacos Pireu, actuala campioană a Europei și a Greciei, i-a înregimentat ca și soluție de avarie la începutul sezonului competițional 2011/12.

După ce Dusan Ivkovic a fost confruntat cu o serioasă problemă cauzată de o drastică reducere de buget, tehnicianul lui Olympiacos văzându-se privat de serviciile unor jucători consacrați în Europa precum Milos Teodosic, Ioannis Bourousis, Theo Papaloukas sau Matt Nielsen, sezonul lui Olympiacos se anunța unul extrem de dificil.

Antic, jucător care evoluează pe poziția 4 și este un sportiv decent, dar care nu a evoluat niciodată la o echipă cu pretenții în ceea ce privește câștigarea de trofee la cel mai înalt nivel pe bătrânul continent, a avut un an fantastic. El nu avea contract cu niciun club înaintea startului Campionatului European din Lituania, desfășurat în luna septembrie a anului trecut. Acolo unde echipa sa națională, Macedonia, a surprins pe toată lumea în drum spre locul 4 la un eveniment în care a făcut o mulțime de victime, cea mai de seamă fiind Lituania, țara gazdă, eliminată în sferturile de finală ale întrecerii.

În 22 meciuri jucate la nivel de Euroligă, Antic a avut medii de 7.2 puncte și 4.3 recuperări. El a avut medii de 5.5 puncte și 2.0 recuperări în 18.2 minute de joc la turneul final al Euroligii masculine de la IStanbul, unde Olympiacos s-a încununat campioană continentală. La trei săptămâni distanță, Antic a devenit campion al Greciei la primul sezon sub comanda lui Ivkovic.

Trebuie notat faptul că Pero Antic nu a jucat la nivel de Euroligă din anul 2005, el evoluând la AEK Atena între 2001 și 2005, bifând patru sezoane consecutive în cea mai prestigioasă competiție continentală rezervată formațiilor de club. Între 2005 și 2011, el a jucat la Steaua Roșie Belgrad, Lukoil Academic, Lokomotiv Kuban și Spartak St. Petersburg. Adică la un nivel ridicat, dar nu suficient pentru a putea afirma despre el că poate ajuta Olympiacos să câștige Euroliga.

Pero Antic nu este singurul jucător care s-a aflat într-o situație de acest gen în lotul lui Olympiacos. Kyle Hines nu jucat niciodată la un nivel atât de ridicat în Europa. Joey Dorsey a părăsit pe Caja Laboral, club alături de care a început sezonul 2011/12 pentru că nu juca suficient, după sezoane dificile în NBA. Într-o situație asemănătoare s-a aflat și Acie Law. În plus, jucătorii eleni, cu excepția lui Vassilis Spanoulis, nu au avut experiența jocurilor de asemenea miză la nivel de Euroligă. Nici măcar Giorgios Printezis, care totuși jucase în Spania și în Euroligă pentru Malaga. Alături de Printezis s-au aflat tinerii Kostas Sloukas, Vangelis Mantzaris sau Kostas Papanikolaou, fiecare cu bogată experiență la nivel juvenil și titluri europene, însă nu e același lucru cu experiența unor jocuri decisive la nivel de Euroligă.

Iar Olympiacos a avut pe parcursul întregului sezon jocuri decisive. În primul rând în sezonul regulat, unde a început cu un bilanț de 3-4 înainte de a se impune în ultimele trei meciuri pentru a avansa în TOP 16. Apoi, a depășit pe Galatasaray într-un alt meci decisiv din faza a doua, una începută cu două înfrângeri. În sferturile de finală, echipa din Pireu a învins pe Siena cu 3-1 la general, revanșându-se pentru eliminarea din urmă cu un an. Performanță reușită în condițiile în care italienii aveau avantajul terenului propriu.

În fine, la turneul final, Olympiacos Pireu a pornit cu ultima șansă dar a învins, în ordine, pe FC Barcelona și CSKA Moscova, principalele favorite la câștigarea trofeului. Trei săptămâni mai târziu, Olympiacos a demonstrat că este campioană meritorie a Europei după 3-2 în finala campionatului Greciei, împotriva lui Panatinaikos Atena. Nimeni alta decât a 3-a echipă calificată la Final Four-ul Euroligii, una pe care Olympiacos nu a întâlnit-o la Istanbul.