Oklahoma City Thunder a încheiat cel mai bun sezon din istoria francizei de la colocare. Gruparea care a câștigat un titlu NBA în 1979 și a disputat finala în 1996 (a mai pierdut una în 1978), atunci când a alcătuit una dintre cele mai spectaculoase echipe de baschet, ambele sub denumirea de Supersonics, pe vreme când juca în Seattle, a pierdut finala NBA, cu scorul general de 4-1 pe mâna lui Miami Heat.

Clubul a luat ființă în 1967 și a petrecut puțin peste patru decenii în Seattle, pentru ca în anul 2008 să se mute în Oklahoma City. De la bun început venirea echipei în oraș a creat o isterie în rândul cetățenilor, aceștia făcându-și prezența în număr foarte mare la jocurile de pe teren propriu ale lui Thunder.

OKC a câștigat doar trei din primele 32 partide disputate în noua casă și a încheiat primul sezon (2008/09) cu un bilanț de 23 victorii și 59 înfrângeri, cu puțin mai bine decât în ultimul sezon în Seattle. Apoi, în stagiunea următoare, prima pentru Scott Brooks (foto 2) în calitate de antrenor principal, Thunder a cules 50 de victorii, mai mult decât dublu față de primul an în noul oraș apărut pe firmamentul baschetului profesionist nord-american, calificând echipa în playoff. A fost un sezon nebun pentru Conferința Vest, bilanțul excelent fiindu-i suficient de a prinde playoff-ul de pe poziția a 8-a. Lakers a eliminat pe Thunder din primul tur al playoff-ului.

A urmat stagiunea 2010/11, prima în care Thunder a fost o adevărată forță în NBA. Bilanțul a fost îmbunătățit, 55-27, clasând echipa pe locul al 4-lea în Vest și i-a adus primul titlu, unul în Divizia Northwest. Thunder au eliminat pe Denver Nuggets și Memphis Grizzlies în playoff, pentru ca apoi să fie depășiți de o Dallas Mavericks indestructibilă în finala conferinței.

Sezonul 2011/12, unul scurtat din cauza conflictului dintre patronat și sindicatul jucătorilor, a produs 47 victorii și doar 19 înfrângeri, precum și eliminarea celor trei nume grele în Vest pe parcursul ultimului deceniu în NBA: Dallas Mavericks, LA Lakers și San Antonio Spurs. În finală, echipa mai lipsită de experiență a pierdut cu scorul general de 4-1 în fața lui Miami Heat, la capătul unei serii în care Thunder s-a agățat de adversar dar nu a avut acel ceva care putea aduce victoriile decisive.

Secretul succesului pentru Oklahoma City Thunder stă în selecția jucătorilor. Practic scheletul echipei se bazează pe cvartetul Kevin Durant (debut în 2007, opțiunea 2 în NBA Draft), Russell Westbrook (2008, 4), Serge Ibaka (2008, 24) respectiv James Harden (2009, 3) - (foto 1).

O demonstrație de muncă excepțională în ceea ce privește recrutarea personalului pentru managerul general Sam Presti (foto 3). El a fost investit în funcție la începutul lunii iunie 2007, prima lovitură fiind Durant. Au urmat altele trei, ceea ce vine să confirme capacitatea oficialului de la OKC. NBA-ul este supra încărcat de povești de tot felul. O bună parte dintre ele sunt frumoase. Modul în care a fost construită această echipă se încadrează în fruntea listei poveștilor frumoase. Dar mai mult decât atât, este o dovadă de inspirație și capacitate a conducerii administrative din cadrul clubului din statul Oklahoma.

După finala din 2012 niciunul dintre jucătprii de bază ai echipei nu se află la expirarea contractului. Singurul jucător pe care Thunder îl poate pierde în această vară pe motiv de încheiere a contractului este veteranul Derek Fisher. Un jucător rutinat care a ajutat echipa mult mai mult decât o pot demonstra prestațiile ori statisticile sale. Pe de altă parte, sezonul 2012/13 va fi ultimul pentru James Harden și Serge Ibaka înainte de a deveni agenți liberi restricționați. Tocmai de aceea este de așteptat ca amândoi să facă tot posibilul pentru a fi la cel mai înalt nivel, cu scopul de a primi oferte cât mai consistente din punct de vedere financiar.

Westbrook tocmai a fost prelungit și are contract valabil până în 2016, asemenea superstarului Durant, iar Nick Collison, Kendrick Perkins și Thabo Sefolosha (foto 4, ultimii doi), jucători ce fac parte din rotația de bază, au contracte valabile până în 2015 (primii doi) respectiv 2014. Așadar, putem spune că Oklahoma City Thunder se află în situația perfectă pentru atacarea titlului în 2013, cu atât mai mult cu cât finala NBA din 2012 poate semnifica o experiență pe baza căreia se poate învăța și progresa. Cel puțin istoria marilor echipe NBA confirmă acest lucru: pentru a deveni campion trebuie întâi să înveți cum se pierde (cel puțin) o finală sau o finală de conferință.