Chris Paul și Kobe Bryant ar putea purta același echipament la Londra, cu ocazia Jocurilor Olimpice, nu mai devreme

Patronatul din liga profesionistă nord-americană s-a opus unei înțelegeri între Los Angeles Lakers - New Orleans Hornets - Houston Rockets. În cadrul acestei înțelegeri cel mai important nume pentru NBA era cel al lui Chris Paul.

În afacere ar fi fost incluși Pau Gasol, care ar fi ajuns la Houston Rockets, Lamar Odom, Luis Scola, Kevin Martin și Goran Dragic, care erau trimiși la New Orleans Hornets.

Mass-media americană a explodat acuzând în termeni cât se poate de duri faptul că David Stern, comisarul NBA, s-a opus acestei afaceri. Mai mult ca sigur el a fost somat de patronii echipelor mici (gen Cleveland Cavaliers, club al cărui patron Dan Gilbert se victimizează de câte ori are ocazia) să se opună acestui transfer. Patronii echipelor mici încearcă să facă tot posibilul pentru a avea o șansă la legitimarea agenților liberi de contract. Dar tendința în NBA a fost și va rămâne aceeași întotdeauna. Marile talente, selectate în Draft pe primele poziții de către echipele cele mai slabe în ultimul sezon, ajunse la final de contract și cu statut de superstar vor fi întotdeauna atrase de piețele mari. Acolo unde pot avea salarii mai mici, dar mirajul contractelor de publicitate îi atrage pentru că pot obține sume de bani mult mai mari decât din salariul garantat prin contractul cu un club mic.

În sezoanele trecute echipele mici au pierdut jucători importanți din punct de vedere al afacerilor în NBA. Cele mai bune exemple sunt LeBron James și Carmelo Anthony. Patronii echipelor mici au încercat să rezolve această problemă pe parcursul grevei ce s-a sfârșit recent și se pare că nu au obținut ce și-au dorit. Astfel s-a ajuns la situația, de-a dreptul penibilă, în care un transfer de jucători excelent pentru toate părțile implicate sp fie respins de conducerea NBA. Conform regulamentului din liga profesionistă orice mutare de jucători trebuie să primească aprobarea conducerii ligii. Aceasta se poate opune oricând unui astfel de transfer. Dar de obicei se întâmplă acest lucru atunci când există o diferență prea mare de valoare sau de bani implicată în afacere. Nu a fost cazul în situația de față.

Din punct de vedere sportiv afacerea amintită era una excelentă și e greu de crezut că orice alt schimb de jucători putea să facă mai puternică pe oricare dintre ele.

Houston este o echipă fără pivot. Pau Gasol este un centru senzațional chiar și în anul 2011.

LA Lakers l-ar fi împerecheat pe Kobe Bryant cu Chris Paul într-un tandem exploziv pe posturile de fundași.

Dar cea mai câștigată, din punct de vedere sportiv, ar fi fost indiscutabil New Orleans. Odom, Scola, Martin, Dragic. Patru jucători foarte interesanți, un nucleu extrem de solid care făcea din Hornets o grupare cu șanse reale de calificare în playoff.

De ce s-a opus NBA-ul unui transfer și să riște ca Hornets să rămână cu mâna goală atunci când Paul își va încheia contractul lui New Orleans? Cei de la Hornets sunt conștienți că îl vor pierde. Nu sunt atât de naivi precum amintitul Dan Gilbert să creadă că acest jucător își va petrece restul carierei în Louisiana.

Presa din SUA speculează asupra faptului că un astfel de transfer (presupunând că aceiași jucători ar fi fost implicați), care să-l trimită pe Paul la Milwaukee, Indiana sau Charlotte (exemple luate aleatoriu) nu s-ar fi lovit de refuzul conducerii NBA.

Cele trei echipe au făcut o contestație ce va fi analizată dar probabil ea va fi respinsă. Chris Paul, un jucător care va putea opta să devină liber de contract la vară, a amenținat cu acționarea NBA-ului în instanță.

Astfel concluzia este cât se poate de simplă. Toată problema este dată de faptul că afacerea o implică pe Los Angeles Lakers, o piață imensă în NBA. Asta cu atât mai mult cu cât următoarea mutare a californienilor ar fi fost pentru Dwight Howard. Deși este puțin probabil ca un schimb cu Andrew Bynum ar fi fost suficient de echilibrat. Totuși exista posibilitatea implicării unei a 3-a echipe.

Până la urmă și în NBA, cu toate regulile stricte, capacitatea oficialilor, a conducătorilor plătiți excelent de patroni, au realizat transferurile de senzație care au trimis starurile în situații excelente de a fi productive atât în teren cât și pe parte de publicitate.