Predrag Danilovic, acum în vârstă de 44 de ani, a debutat în baschetul mare la Partizan Belgrad, dar a intrat în legendă în anii 90 prin evoluția sa la echipa italiană Virtus Bologna. Ca o recunoaștere a meritelor sale, “Ţarul”, cum a fost supranumit pentru aruncarea sa imperială și aproape imposibil de blocat, a fost omagiat într-o ceremonie organizată de clubul din Bologna. Chiar dacă retragerea sa a avut loc în anul 2000, acum, după 14 ani, tricoul cu numărul 5 pe care l-a purtat Sasha pentru cea mai mare parte a carierei sale a fost retras.

În fața unei arene pline la refuz, înaintea meciului dintre Virtus Bologna și Roma din 2 martie, Danilovic a declarat că nu se aștepta să vadă atâția fani, dar cu siguranță spera la acest lucru. “Am făcut împreună multe lucruri frumoase și oamenii încă și le amintesc după atâția ani”, a declarat emoționat Danilovic și a continuat spunând că nu și-ar fi imaginat că va veni o zi în care tricoul său va fi retras, precum cel al lui Renato Villalta sau Robert Brunamonti. Consider că toate cluburile ar trebui să își onoreze fostele glorii, nu există un sentiment mai frumos ca acesta și voi fi recunoscător pentru totdeauna celor de la Virtus”, a completat sârbul.

Danilovic a câștigat în cariera sa 4 titluri europene cu naționala Yugoslaviei, primul dintre ele fiind în 1989, când avea numai 19 ani. Din acea echipă de vis mai făceau parte jucători precum Drazen Petrovic, Toni Kukoc, Vlade Divac, Jure Zdovc, Dino Radja sau Zarko Paspali.

În 1992, la Istabnul, Sasha Danilovic și-a adjudecat și primul trofeu european cu o echipă de club, este vorba de câștigarea Euroligii cu Partizan Belgrad într-o finală istorică cu Joventut Badalona. Pentru echipa yugoslava Zeljiko Obradovic debuta ca antrenor, iar Danilovic fost desemnat MVP-ul Final Four-ului. Partizan s-a impus cu 71-70 după o aruncare de 3 puncte reușită de Sasha Djordjevic în ultima secundă.

În anul următor Danilovic s-a transferat la Virtus Bologna într-o perioadă în care rivalitatea acestora cu Fortitudo era la apogeu și și-a condus echipa spre câștigarea a 3 titluri consecutive în Serie A. În 1995 s-a transferat în NBA la Miami Heat, însă nu a reușit să se adapteze stilului de viață american și după numai 2 ani a revenit la echipa italiană. Din 1997 până la retragerea sa, în anul 2000, a mai câștigat cu Virtus un titlu național și în 1998  Euroliga, după o finală cu AEK Atena.

Retragerea lui Sasha Danilovic a venit destul de prematur, la numai 30 de ani. La finalul unui antrenament, pur și simplu l-a anunțat pe antrenorul lui Virtus, Ettore Messina de hotărârea sa, motivând că instincul îi spune că este decizia corectă în acel moment. “După ce i-am spus lui Messina și lui Roberto Brunamonti m-am simțit foarte bine, o greutate mi-a fost luată de pe umeri, realizasem că a fost destul,” a povestit Danilovic, glumind că ține minte că la acel antrenament dinaintea anunțului s-a pregătit chiar foarte bine.

Predrag Danilovic a fost un deschizător de drumuri, el fiind printre primii jucători de 2,01 care a jucat pe poziția 2. Nu a fost cel mai rapid fundaș sau cel mai bun apărător, însă a avut una dintre cele mai fluide și mai eficiente aruncări văzute pe un teren de baschet. Toți adversarii lui știau că singura șansă de a-l opri era să îl împiedice să arunce, pentru că odată plecată mingea din mâinile sale, aproape inevitabil ajungea în coș.”

articol preluat de pe www.fibaeurope.com