Netflix a publicat în această dimineață, în România, episoadele 7 și 8 din „The Last Dance”. După cum v-am obișnuit, vă prezentăm o scurtă cronică a episoadelor și a ceea ce mai aflăm despre cariera lui Michael Jordan, după aceste două episoade. Atenție, urmează „spoilere”.

Episodul 7 începe cu startul playoff-ului din 1998 și victoriile la limită cu New Jersey Nets, în primele două partide, pentru ca apoi presa să îl provoace pe Jordan și să îl motiveze să câștige meciul 3 al acelei serii.

Povestea se întoarce apoi la sfârșitul sezonului 1992/1993 și la cel mai horror episod din viața lui Michael Jordan, dispariția tatălui său, cel care a fost ucis în vara anului 1993. După ce a trecut prin această  experiență, MJ a hotărât să își încerce șansa în baseball.

Serialul urmărește cariera lui MJ în acest sport, felul în care fanii săi l-au urmărit chiar și în baseball, unde juca minor league și unde presa l-a criticat enorm pentru fiecare pas făcut în drumul spre MLB. Din cauza unei greve, competiția de baseball s-a oprit. Astfel, Jordan a început treptat să se antreneze cu Bulls până când și-a anunțat întoarcerea în NBA.

Între timp, Chicago a avut un sezon 1993/1994 foarte bun, cu Scottie Pippen și Toni Kukoc în prim-plan, și altul mai slab, mai ales după ce l-au pierdut pe Horace Grant. De altfel, power forward-ul avea să fie unul dintre pilonii principali ai lui Orlando Magic care au ajutat la înfrângerea celor de la Chicago Bulls în finala Conferinței de Est din sezonul 1995. Pe lângă Horace, trupa din Florida avea niște nume grozave, precum Shaquille O’Neal și Penny Hardaway.

Înfrângerea în fața celor de la Magic l-a motivat uluitor pe Jordan. MJ a recunoscut că nu era într-o formă fizică bună pentru baschet, după un an și jumătate în care s-a dedicat baseball-ului. Astfel, în vara anului 1995 a lucrat enorm iar acest lucru s-a văzut în jocul celor de la Chicago Bulls. Trupa din Illinois tocmai îl transferase pe Dennis Rodman, piesa care lipsea după despărțirea de Horace Grant, și a jucat cel mai bun baschet posibil. Chicago a terminat atunci cu 72-10 și a mărșăluit până în finală. Atunci Bulls au jucat cu Seattle Supersonics și au avut un avans de 3-0. Gary Payton, unul dintre cei mai tenace apărători din NBA, s-a apărat la Jordan în meciurile 4 și 5 și a reușit să aducă victoria formației sale. Dar în meciul șase Chicago s-a impus, dramatic, chiar de Ziua Tatălui (6 iunie), moment extrem de emoționant pentru MJ, dat fiind faptul că a fost primul său titlul fără tatăl său.

Revenind la povestea din sezonul 1997-1998, este prezentată victoria în fața celor de la Charlotte Hornets, cu 4-1, inclusiv mica celebrare a fostului component a celor de la Bulls, BJ Armstrong. Pentru Chicago a urmat apoi Indiana Pacers a lui Reggie Miller în finala Estului. Episodul opt se termină astfel cu Reggie Miller care spune că în mintea lui, în 1998, era că o să îi încheie cariera lui Jordan la Chicago.

*foto: twitter MJs Goat