După celebra aruncare de trei puncte a lui Ray Allen din finalul meciului 6 care a trimis partida în prelungiri şi după colapsul suferit de San Antonio Spurs în finalul partidei respective, în prelungiri şi ulterior în meciul decisiv, echipa lui Gregg Popovich a revenit pe parchet la începutul sezonului cu un singur gând în minte – revanşă.

82 de meciuri mai târziu, la finele sezonului regulat, Spurs deţinea cel mai bun bilanţ din întreagă ligă cu 62 de victorii şi doar 20 de înfrângeri, pentru ca la şase săptămâni de la încheierea sezonului, după eliminarea celor de la Mavericks (4-3), Trail Blazers (4-1) şi Thunder (4-2), Tim Duncan & Co. să se afle faţă în faţă cu şansa mult aşteptată – o finală împotriva celor care i-au învins într-o manieră absolut dramatică în 2013. Este pentru prima oară în istoria francizei când echipa se califică în a doua finală consecutivă.

Miami Heat încheia la mijlocul lui aprilie un sezon regulat dificil şi inconstant, înregistrând cu 12 victorii mai puţin decât în precedentul sezon şi terminând pe locul 2 în conferinţa de Est cu un bilanţ de 54 de victorii şi 28 de înfrângeri. Dar după cum era de aşteptat, echipa lui Eric Spoelstra avea să îşi ridice nivelul jocului cu fiecare meci disputat în playoff, eliminându-i pe rând pe cei de la Bobcats (4-0), Nets (4-1) şi Pacers (4-2).

LeBron James, Dwyane Wade, Chris Bosh & Co. reuşeau o performanţă incredibilă, calificându-se în a patra finală consecutivă în era „Big Three”, lucru pe care doar Lakers şi cel mai recent, Celtics, între 1984 şi 1987 l-au mai reuşit. Înfrângerea în faţa celor de la Mavericks în finala din 2011 a rămăs până în acest moment singura serie de playoff pe care Heat a pierdut-o în era celor trei. Provocarea echipei din Miami este acum cucerirea primului „Three-Peat” (trei titluri consecutive) din istoria francizei, performanţă care i-ar pune într-o companie selectă alături de Celtics, Bulls şi Lakers.

Factorii cheie ai finalei:

• condiţia fizică a lui Tony Parker – uşor accidentat în meciul 6 disputat împotriva celor de la Thunder, acesta a fost principalul marcator şi pasator al celor de la Spurs în sezonul regulat cu 16.7 puncte pe meci, respectiv 5.7 pase decisive. Dacă San Antonio vrea să învingă Miami de patru ori, este puţin probabil să reuşească acest lucru fără Tony Parker la 100% din potenţial.

• duelul LeBron James vs Kawhi Leonard – proaspăt numit component al „All-NBA 2nd Defensive Team”, ca şi mult mai titratul său adversar de altfel, Kawhi Leonard va fi probabil desemnat să îl apere într-o mare măsură pe cel mai complet jucător al lumii. În finala anului trecut acesta a reuşit o treabă foarte bună, cu toate că în meciurile 6 şi 7 LeBron a avut partide foarte bune, acest lucru fiind însă în mare măsură propriul său merit. Cât şi cum va reuşi Kawhi să îl limiteze pe multiplul campion şi MVP va înclina serios balanţa în favoarea uneia dintre combatante.

• condiţia fizică a lui Dwyane Wade – odihnit sau accidentat într-o mare măsură pe întreg parcursul sezonului regulat, acesta a fost titular în toate cele 15 meciuri disputate de Miami în această ediţie de playoff, jucând un rol important şi înregistrând 18.7 puncte pe meci (52% FG). În finala din 2013, Dwyane Wade nu a fost Dwyane Wade. Dacă acesta rămâne constant şi este la 100% le oferă celor de la Heat un mare avantaj.

• Tim Duncan vs Chris Bosh – avantajul aici este clar de partea celui mai bun Point Forward din toate timpurile. În plus, acesta pare să îşi ridice nivelul jocului de fiecare dată împotriva celor de la Heat. De cealaltă parte, în ciuda inconstanţei din acest sezon, Chris Bosh a avut o medie de 24 de puncte pe meci în sezonul regulat împotriva celor de la Spurs şi pare a fi în formă înaintea finalei.

• Banca de rezerve – cu excepţia viitorilor Hall of Fameri, Manu Ginobili şi Ray Allen, avantajul este de partea celor de la Spurs care au o bancă mai lungă şi mai eficientă. Marco Belinelli înscrie 41% de la trei puncte, în timp ce Boris Diaw înregistrează cu 7 puncte mai mult pe meci împotriva celor de la Heat decât media lui obişnuită. Udonis Haslem, Shane Battier şi Chris Andersen vor trebui să aducă un raport semnificativ pentru a echilibra balanţa.

La finalul meciului 6 câştigat în Oklahoma City, Tim Duncan declara că „Tot sezonul am luptat pentru momentul acesta. Îi voiam pe cei de la Heat şi i-am primit. Abia aşteptăm finala. O vom câştiga de data aceasta.” O declaraţie curajoasă şi care cere susţinere în teren. Răspunsul de la celălalt lider nu a întârziat să apară, LeBron spunând următoarele: „Ne-au vrut, ne-au primit. Abia aşteptăm provocoarea. Legat de motivaţie, pot să spun că dacă aş mai avea puţină în plus aş exploda.”

Predicţie: Cele două echipe au disputat doar două meciuri în cadrul sezonului regulat, scorul general fiind 1-1, fiecare echipă păstrându-şi avantajul terenului propriu. Finala sezonului trecut s-a încheiat în mod dramatic în 7 meciuri, cu doar două victorii obţinute pe teren advers, una de fiecare parte. Cu toate că majoritatea specialiştilor şi pronosticul obiectiv privind statistica ar fi San Antonio Spurs în 7 meciuri, ceva îmi spune că LeBron James & Co. nu vor pierde finala nici de această dată. Deşi San Antonio este echipa mai puternică, Miami Heat în formă maximă e peste Spurs în formă maximă. Formă pe care cred că Heat o va atinge în această finală – Miami Heat în 6 meciuri.