Bill Russell, cel mai mare campion din istoria sporturilor de echipă din Statele Unite ale Americii, s-a stins din viață la 88 de ani. Impactul istoric al baschetbalistului nu a venit doar pe teren, ci și în modul în care a influențat societatea.

În onoarea multiplui campion din NBA, vă prezentăm șase povești legendare care l-au avut ca protagonist pe unul dintre cei mai buni jucători din istoria ligii de peste ocean.

1. În 1969, Boston Celtics au ajuns în finala NBA după un traseu nesperat de bun. După ce au prins ultimul loc de play-off, aceștia au reușit să surprindă și să le elimine pe Philadelphia 76ers și New York Knicks. În ultimul act, cei de la Celtics aveau să dea piept cu Los Angeles Lakers, la care vedetele erau Jerry West, Wilt Chamberlain și Elgin Baylor. Deși pentru trupa din California acest duel părea o formalitate, seria a ajuns în meci decisiv, ce avea să se joace pe în LA. Fiind puțin prea încrezător, Jack Kent Cooke, patronul lui Lakers, a comandat mii de baloane pe care scria „World Champion Lakers”. Acestea au fost suspendate de tavan, iar pe fiecare scaun erau puse niște broșuri cu următorul text: „Nu dacă, ci când Lakers câștigă titlul, baloanele vor fi lăsate să cadă din tavan, fanfara USC va intona piesa <<Happy Days Are Here Again>> și comentatorul Chick Hearn îi va intervieva pe Elgin Baylor, Jerry West și Wilt Chamberlain”. Celtics au aflat de acest spectacol, iar Russell a declarat „Nenorocitele alea de baloane vor rămâne sus!” Așa a și fost, iar Boston s-a impus cu 108-106, Bill Russell devenind pentru a 11-a oară campion în NBA.

sursa: Cosmin Petrescu (Facebook)

2. După ce s-a retras din baschet, Bill a devenit un pasionat de golf. După prima sa prezență în All-Star Game, el a primit un set de crose pe care le-a scos din garaj abia după ce a pus ghetele în cui. El juca preponderent împotriva prietenilor săi, dar a declarat că la un moment dat s-a plictisit pentru că era prea bun pentru ei. Astfel, el s-a înscris în câteva turnee semi-profesioniste. La un joc amical, el s-a întâlnit pe teren chiar cu Michael Jordan, un alt baschetbalist pasionat de golf. MJ i-a spus că vine după recordurile sale, dar Russell i-a răspuns într-un mod arogant și plin de încredere: „Care dintre ele? Știi, am câștigat 11 inele, iar opt dintre ele au fost consecutive. Nu știu dacă vei trăi suficient pentru a putea bate măcar unul dintre acestea.”

sursa: golfchannel.com

3. În 2020, mai multe meciuri din bula din Orlando au fost boicotate de către jucători din cauza problemelor legate de rasism și egalitate în societate din SUA. Bill Russell a fost unul dintre cei care a susținut această mișcare, întrucât în 1961 el a condus un act similar. De-a lungul vieții sale, Bill a fost un activist pentru drepturile civile și este pus pe aceeași treaptă cu Jackie Robinson în categoria jucătorilor cu cel mai mare impact pentru sportivii afro-americani. Incidentul cu pricina a fost declanșat într-o cafenea. Sam Jones și Satch Handers au mers la o cafenea din Kentucky, unde urma să se desfășoare un amical cu St Louis Hawks, dar aceștia nu au fost serviți de chelneriță. Când Russell a aflat de acest incident, el și-a sfătuit toți coechipierii să revină în Boston și să boicoteze meciul.

sursa: Wikipedia

4. Această poveste este legată tot de Saint Louis Hawks și a avut loc chiar în ziua draft-ului în care a fost ales Russell. Acesta era de departe cel mai bun jucător din acea ediție de draft, dar mai multe teorii se învârt în jurul transferului său la Boston Celtics. Prima ar fi legată de Rochester Royals, cei care dețineau prima opțiune în draft. Aceștia ar fi fost mituiți de Boston cu promisiunea organizării Ice Capades, un celebru eveniment de patinaj, în orașul lor. Zis și făcut, iar Si Green a fost ales cu primul pick. Cu a doua opțiune, Hawks l-au ales pe Russell, dar l-au trimis la Celtics la schimb pentru Ed Macauley și Cliff Hagan. Aceștia au motivat decizia de a îl transfera pe Macauley, fiind născut în St. Louis, dar multe voci susțin că gruparea din St. Louis s-a ferit de Bill din cauza problemelor rasiale din oraș.

sursa: peachtreehoops.com

5. Carierele lui Bill Russell și Wilt Chamberlain sunt strâns legate una de altă. Dacă Wilt deține recordurile individuale și a avut mereu un plus în duelurile 1 la 1 cu omologul său, Russell este cel care la finalul carierei deține acoladele mai importante. Cei doi au avut o prietenie strânsă până în 1969. În finala amintită mai sus, Wilt a ieșit accidentat de pe teren cu 3 minute înainte de final, când echipa sa era condusă la un punct. Presa a susținut atunci că Celtics au câștigat doar din acest motiv, iar Russell s-a declarat deranjat la conferința de presă că este deranjat de faptul că reușita echipei sale este știrbită doar pentru că Chamberlain și-a abandonat echipa. Cei doi nu și-au mai vorbit după finala din 1969 timp de 24 de ani, când cei doi au fost prezenți într-una dintre reclamele memorabile în istoria sportului. Alături de Bill Walton, Kareem Abdul-Jabbar sau Shaquille O’Neal, cei doi au apărut într-un spot publicitar pentru Reebok. Walton a declarat că se aștepta la o atmosferă tensionată, date fiind problemele celor doi, dar la revedere cei doi s-au îmbrățișat și au făcut pace.

sursa: basketballnetwork.com

6. După cum menționam mai sus, baschetul nu a fost singurul sport practicat de Russell. Pe lângă acesta, el a fost și un amator al golfului, dar se pare că Bill ar fi putut fi un campion olimpic și în alte probe. În 1956, înainte de a intra în NBA, el a fost clasat pe locul 7 în lume de către Track and Field News la săritura în înălțime. De asemenea, el era pe locul 2 într-un clasament al sportivilor din SUA. Russell a declarat că a renunțat la această oportunitate pentru a se concentra pe baschet, deși cifrele sale îi dădeau șanse să spere la aurul olimpic în această probă.

sursa: basketballnetwork.com

*foto: marca.com