În noaptea precedentă (06.09), orașul Springfield a găzduit o nouă ceremonie de introducere în Naismith Basketball Hall of Fame. Unul dintre cei mai cunoscuți jucători ce au primit această onoare este Vlade Divac.

Acesta s-a născut la data de 3 februarie 1968 în Prijepolje, Serbia. Prima echipă pentru care a jucat este Sloga, o formație din orașul Kraljevo. După trei sezoane petrecute la Sloga, Vlade Divac a plecat la Partizan Belgrad, acolo unde a fost antrenat de Dusko Vujosevic, actualul tehnician al lui U-BT Cluj-Napoca.

În 1989, după trei ani petrecuți în Belgrad, Divac a primit oferta de a pleca peste hotare, chiar în NBA, la Los Angeles Lakers. Evident că pivotul de 2.10m a acceptat să plece în State, jucând șapte ani pentru echipa din LA. În 1996, Vlade Divac a fost trimis la Charlotte Hornets într-un schimb care l-a adus pe Kobe Bryant la Los Angeles Lakers. Baschetbalistul sârb a evoluat pentru Hornets, în perioada 1996-1998, iar apoi a plecat la Sacramento Kings, unde a stat șase sezoane.

La finalul carierei, Divac s-a întors pentru un ultim sezon la Los Angeles Lakers, echipa unde a început întreaga sa aventură din NBA. În 16 sezoane petrecute pe pământ american, Divac a avut medii de 11.8 puncte, 8.2 recuperări și 1.4 capace.

Iată că, la 14 ani după terminarea carierei, actualului manager general al lui Sacramento Kings i-a fost acordată această onoare de a fi parte din Naismith Basketball Hall of Fame. Chiar dacă era plin de emoții, Vlade Divac a avut un discurs impresionant în care a oferit o descriere frumoasă baschetului, neuitând să mulțumească celor ce l-au ajutat de-a lungul anilor în care a jucat.

„Wow. Pentru mine, baschetul a fost întotdeauna despre iubire. Deci este un lucru bun că l-am avut alături pe agentul și prietenul meu Mark Fletcher să se asigure că am primit destui bani. Cred că dragostea îți dă libertatea și puterea să fii cea mai bună versiune a ta și să îi inspiri pe ceilalți. Te eliberează și îți dă puterea să faci imposibilul posibil. La fel ca în viață, atunci când joci baschet, trebuie să dai pentru a putea primi. Pe teren, nu faci doar mutări prin care le dai mingea coechipierilor, ci tu oferi putere fizică și mentală, pasiune, talent și încredere. În acest fel, puterea se multiplică și întreaga echipă câștigă.

Baschetul este opusul egoismului. Baschetul este doar despre a da, a împărți și a-ți păsa de ceilalți. La fel ca în viață, pentru a fi cel mai bun la baschet trebuie să îți impui anumite limite. Trebuie să îți lași propria persoană deoparte și să devii o parte integrantă dintr-o echipă, pentru că nu este loc de individualități într-o echipă. Competiția este întotdeauna o oglindă a punctelor tale forte și a punctelor tale slabe. La fel ca în viață, trebuie să accepți că „ieri” și „mâine” nu exist. Fără o competiție puternică, fără înfrângeri, nu putem deveni campioni. Baschetul nu exclude, ci include oameni din tot felul de medii, rase sau naționalități.

Datorită viziunii lui Jerry West, am fost unul dintre primii jucători internaționali care au fost draftați și au jucat în NBA. A fost acea dorință de a risca pentru a deschide ușa la ceva nou, care i-a permis lui Jerry West să îmi facă visul să devină realitate. Și astfel, NBA-ul s-a schimbat din „visul american” în cel mai mare brand din lume.

Vreau să ofer toată mulțumirea mea oamenilor care au făcut acest lucru posibil și mi-au permis să stau astăzi în fața voastră. Le mulțumesc antrenorilor mei din Iugoslavia: Nikola Opacic, Kimi Bogovic, Dule Vujosevic, Kosic, Kare Pesic, Dude Ivkovic. Le mulțumesc tuturor coechipierilor mei din Europa: Dino Radja, etc. Chiar dacă politica, războiul și ura încearcă să ne despartă, nu au reușit. Ei nu știau că dragostea noastră unii pentru alții era mult mai mare decât toată ura pe care voiau să ne-o impună. Oamenii din Balcani sunt ca o familie disfuncțională: poate ne batem, ne certăm, dar, în cele din urmă, suntem o familie.

Le mulțumesc și antrenorilor mei din NBA: Pat Riley, Bill Berthka, Mike Dunleavy, Dell Harris, Dave Collins, Paul Silas și Rick Adelman. Le mulțumesc tuturor coechipierilor din NBA. Le mulțumesc părinților și fratelui meu pentru că mi-au dat oportunitatea să îmi aleg liber calea. Le mulțumesc copiilor mei, Luka, Matia, Petra, pentru că sunt cei mai extraordinari oameni, cea mai mare mândrie și realizare în viață. Chiar dacă am ratat cea mai mare parte a copilăriei lor, cel puțin ei așa zic. Îi mulțumesc soției mele, care nu m-a lăsat niciodată să fiu o celebritate, ci mi-a ținut ego-ul jos și a fost cu mine, chiar dacă pierdeam sau câștigam. Le mulțumesc tuturor fanilor mei pentru dragostea, energia și suportul lor. În special, fanilor mei din perioada Lakers și Kings. Tuturor celor ce mă iubesc pe mine și pe țara mea, Serbia: Hvala.

Baschetul este la fel ca viața și viața este la fel ca baschetul. E doar un joc. Deci, haideți să îl jucăm cât de bine putem, în timp ce suntem încă aici. Să arătăm dragoste, fair-play, modestie și să ne încurajăm unii pe alții pentru a fi oameni mai buni. Mulțumesc!”

De-a lungul carierei sale, Vlade Divac a obținut următoarele performanțe:

• NBA All-Star (2001)

• Argint la Jocurile Olimpice (1988 și 1996)

• Aur la Campionatul Mondial (1990 și 2002)

• Bronz la Campionatul Mondial (1986)

• Aur la Campionatul European (1989, 1991 și 1995)

• Bronz la Campionatul European (1987, 1999)

• Aur la Universiadă (1987)

• Nr. 21 retras de Sacramento Kings

Ceilalți baschetbaliști introduși în Naismith Basketball Hall of Fame, în acest an, sunt: Al Attles, Carl Braun, Charles Cooper, Bill Flitch, Bobby Jones, Sidney Moncrief, Jack Sikma, Teresa Weatherspoon și Paul Westphal.

*foto: The Canadian Press