În urma Turneului Final U15 Feminin, ce s-a desfăşurat în perioada 14-18 martie la Ploieşti, Diana Moldoveanu a fost aleasa MVP-ul competiţiei după o finală în care CN M.Eminescu Oradea a dispus de CSŞ Reghin cu scorul de 51-35. Diana a reuşit să câştige această distincţie după o evoluţie bună: 12 puncte (5/8 la aruncările din acţiune) şi 100 % la libere (2/2) adăugând 6 recuperări (5 defensive, una ofensivă), terminând meciul cu un indice de 22 de unităţi la eficienţă.

Diana a fost contactată de către site-ul nostru şi răspuns fără ezitări întrebărilor noastre.

Bănuiesc că la titlul de campioană naţională împreună cu echipa ta te-ai gândit incă de la începutul turneului. Te-ai gândit în mod special şi la titlul de MVP?

Pot să spun că mă aşteptam dupa atâta muncă să ne clasăm între primele locuri, motiv care ne-a ajutat să câştigăm fiecare meci, fiind susţinute bineînţeles şi de cei doi antrenori ai noştrii. Dorinţa mea a fost să ieşim campioane, nu pot să spun că m-am gândit neapărat la un premiu special, dar m-am antrenat din greu.

Anul trecut ai ieşit campioană cu MC Cluj Napoca, anul acesta cu CN Mihai Eminescu Oradea. Care a fost motivul plecării tale de la Cluj şi care a fost factorul decisiv în mutarea ta la Oradea?

Unul dintre motivele principale pentru care am plecat de la Cluj a fost întoarcerea la echipa diviziei de la Satu Mare, unde mă antrenez şi momentan cu domnul Dan Fleşeriu care m-a ajutat foarte mult să progresez. Având în vedere că fetele sunt mult mai mari ca mine şi au mai multă experienţă în baschet, m-am gândit că ar trebui să îmi pun antrenamentele în practică la meciuri contra echipelor de vârsta mea, aşa că am căutat la o echipa la nivel înalt, bineînţeles, cea de de la Oradea. Un alt motiv a fost desfiinţarea grupei de U15 la MC Cluj.

În opinia mai multor specialişti, aţi fost catalogate drept principalele favorite la turneu încă de la startul competiţiei. Cum consideri asta: drept un avantaj sau un dezavantaj? Ai simţit vreo presiune suplimentară datorită acestui lucru?

Îl consider şi un avantaj, deoarece adversarul conştientizează cu cine urmează să joace înainte de meciurile cu noi dar nu am simţit nici o presiune suplimentară deoarece ne cunoaştem valoarea şi ne-am concentrat doar la jocul nostru, nu şi la alte păreri.

Ce ai simţit când ai văzut cum se scurg secundele în favoarea Oradiei şi faptul că eşti aproape de încă un titlu de campioana naţională, de data aceasta cu Oradea?

Înainte de finala cu Reghin nu am avut nici cea mai mică emoţie deoarece este o echipă cu care am mai jucat de câteva ori şi le cunosc performanţa. Bineînţeles că m-am aşteptat să fie un meci greu deoarece este o echipă bună, motiv care m-a ajutat să joc mai bine şi ne-a motivat întreaga echipă să dăm ce putem din noi. Având în vedere că am mai jucat o finală anul trecut, îmi doream să joc şi anul ăsta, fapt ce m-a făcut să îmi doresc să am acelaşi sentiment, cel de campioană. Când mai erau doar câteva secunde din joc, am ştiut că vom ieşi pe primul loc, bucurându-mă foarte tare. Nu am avut nici o părere de rău că sunt la o echipa diferită, deoarece cel mai bun trebuie să învingă oricine ar fi. Consider că orice echipă este una mândră când iese campioană.

Ai "în faţă "100 de procente. Împarte aceste procente următorilor factori: plăcere,muncă,curaj,dorinţă, dorinţa de a ajunge "cineva în baschet".

50% placere, 40% munca, 10 % restul.

Cine te-a îndrumat spre baschet? Din toţi antrenorii de până acum, care şi-a pus cel mai mult "amprenta" pe jocul tău?

Fiecare antrenor în parte pe care l-am avut până acum m-a ajutat dar cel care mi a pus “amprenta”pe jocul meu a fost domnul Dan Fleşeriu deoarece a avut o deosebită răbdare cu mine să mă corecteze la fiecare greşeală minoră cât şi încrederea care mi-a transmis-o şi mie, astfel devenind mai curajoasă. Desigur, atât fizic cât şi psihic avem nevoie de un antrenor, unde pot să il numar şi pe tatăl meu care m-a ajutat enorm de la vârsta de 6 ani când am avut primul meu meci de baschet.

În spatele performanţelor din ultimii doi ani, stă cu siguranţă o muncă foarte mare. Mai ai timp şi de altceva ?

În ultimii doi ani ai mei am tras foarte tare cu baschetul, iar singurul lucru de care mi-a mai rămas timp să mă ocup, a fost şcoala. Pot să spun că nu a fost neaparat un alt lucru pe care mi-l doream să il fac şi nu am avut cum, dar m-am concentrat maxim pe sport.

Care este visul tău în ceea ce priveşte baschetul? Ai vreun ţel personal cu privire la acest sport?

Visul meu în ceea ce priveşte baschetul, este cel de a ajunge să joc in SUA, nu am să mă opresc până nu voi reuşi acest lucru.Consider că dacă trag de mine şi mă antrenez din greu,voi avea o mica şansă să ajung undeva departe.

Trecem puţin de la baschet la hobby-uri...

Unul din hobby-urile mele preferate este acela de a juca tenis împreuna cu prietenii mei

Care e filmul tău preferat?

Unul dintre filmele mele preferate este Pearl Harbor, un film la care aş putea să mă uit de nenumarate ori şi să nu mă plictisesc, m-a fascinat de prima data când l-am vizionat.

În afara baschetului ai vreun alt sport care îl urmăreşti cu plăcere?

În afara baschetului un sport care îmi place să il vizionez este fotbalul, sport la care mă duc des la meciuri împreuna cu tatal meu.

Care e sportivul tău preferat?

Sportivul meu preferat este fotbalistul Messi, deoarece îi apreciez foarte mult performanţa, nu neapărat jocul,cat şi caracterul şi munca care a depus-o să ajungă atât de departe.

Ai vreo mâncare preferată? Dacă da, care e aceasta?

Mancarea mea preferata este o mancare nemţească, numită Käsespätzle.

În final, transmite-le un mesaj coechipierelor tale şi fanilor care au facut deplasarea de la Oradea până la Ploieşti pentru a vă susţine.

Vreau să le mulţumesc în special parinţilor care au venit pana acolo să ne  susţina drumul lor şi efortul au fost răsplatite cu această medalie de aur consider atunci cand iţi vezi copilul fericit e şi parintele, iar cand îl vezi cu medalia de aur în gat, devine mai mândru, atât cât şi coechipierelor mele care m-au ajutat să mă integrez având în vedere că sunt doar de 3 luni la echipa de la Oradea, m-au primit cu braţele deschise şi nu m-au judecat niciodată. Mulţumirile mele se datoarează şi doamnei profesoare Suzana Onaca care are cel mai mare merit acestui titlu de campioane.