CN Aurel Vlaicu a suferit o înfrângere dură în ultima rundă din Liga 1 Masculin, în compania echipei satelit a celor de la CSU 2 Sibiu, scor 85-41.

Înainte de finalul meciului, antrenorul celor de la CN Aurel Vlaicu a părăsit parchetul cu aproximativ șapte minute de joc, când echipa sa era condusă cu 81-32. Situația a fost semnalată pe facebook de fostul jucător sibian Victor Bogdan.

L-am contactat pe Cristian Teodorescu pentru a ne spune de ce a ales să plece de pe parchet. Tehnicianul CNAV ne-a explicat că gestul său nu a fost unul îndreptat împotriva elevilor săi, ci împotriva arbitrajului. Totodată, excentricul antrenor bucureștean, cu o experiență important în spate în baschetul românesc, a profitat de dialogul cu reporterii baschet.ro pentru a-și spune nemulțumirile față de ce se întâmplă în baschetul românesc:  

„Am decis să părăsesc sala în sfertul 4 din cauza arbitrilor și a batjocurii la care am fost supuși. N-am mai putut rezista să văd cum copiii mei sunt loviți și să nu se dea niciun fault din batjocură. Cu un minut înainte să părăsesc terenul jucătorul meu a fost faultat de doi sportivi de la Sibiu. Cei doi domni arbitri s-au uitat unul la altul și au început să râdă și domnișoara arbitru care era în partea cealaltă a terenului a fluierat, pentru că era evident.

Trebuie să înțelegem că nu mai putem ascunde gunoiul sub preș, odată și odată tot trebuie să se spargă buba. De 16 ani de când sunt eu antrenor de baschet, de la nivelul minibaschet există o deteriorare la nivelul arbitrilor, antrenorilor, sistemului în general, ceea ce se întâmplă în săli acum nu mai are nicio legătură cu jocul de baschet. Jocul are un regulament care dacă nu este respectat nu vom putea crește niciodată performeri.

Sunt foarte multe lucruri de spus. După cum știu și cei care comentează și se pricep, dar n-au câștigat nimic, doar au participat și am ajuns să ne bată și Luxemburg la U16 și U18, pentru a crește un joc trebuie să existe bani și organizare. În România la ora actuală sunt condiții, față de acum 30 de ani când jucam eu, antrenori, arbitrii și aceștia trebuie să creeze jucătorul, cel mai important lucru din pregătire. Putem face câte un articol în fiecare săptămână cu experiențele mele ca antrenor, dar nu la o singură categorie, ci la numeroase categorii de vârstă deodată.

Spuneți-mi un antrenor angajat de Federație care a crescut un copil de la babybaschet până la Liga Națională. Atât timp cât ne vom înconjura de incompetenți și băieți buni pe facebook și instagram, o să fim unde suntem la ora actuală: să batem Luxemburg fără să înscriem niciun punct în ultimele 3:50 minute. Cam ăsta e nivelul.

Cristian Teodorescu: Suntem batjocura acestor neputincioși

În 16 ani de antrenor cu cel puțin opt ore de antrenamente zilnic, cu diferite categorii de vârstă, de vineri până duminică la 3-4 meciuri la categorii diferite, în orașe diferite, am strâns foarte foarte multe frustrări pe care le-am ținut în mine, dar îmbătrânind controlul a început să îmi scadă. Nu este adevărat că am ieșit din sală de rușine că am pierdut meciul la scor. Am pierdut meciul și la două foi, când erau copiii mici sau începători. Trebuie să înțelegem cum să pierdem un meci. Poți să pierzi meciul pentru că adversarul e mai bun, dar tu ai luptat din secunda unu până la ultima, ceea ce este onorabil, atât s-a putut în acea zi. Dar în România acest lucru nu mai există.

Orice copil de 10-11 ani care e ținut în brațe sau care știe să bată mingea un pic mai bine decât ceilalți este imediat mediatizat, dar se lasă de baschet la 18-19 ani. După părerea mea astea ar trebui să fie subiectele presei de specialitate din baschetul românesc care este foarte puțin vizibilă și de multe ori face articole la comandă să arate ce performanțe a făcut cutare și cutare. Nimeni nu investighează, nimeni nu întreabă. Bine, generalizez. Dar mulți scriu doar ce îi duce capul.

Pentru a crește niște posibili jucători trebuie să joace la seniori de la U16-U17, să vadă ce trebuie să facă pentru a progresa la nivelul acela. Și atunci el trebuie să aleagă dacă să continue să muncească pentru a juca la acel nivel sau nu.

Costul unui meci, unde plătești trei arbitri care nu știu nimic, nu sunt în stare să își impună deciziile în fața jucătorilor și a antrenorilor. Mai ai un comisar care nu știe decât să ia banii și să se plângă că organizatorilor le lipsește tabela de 24 de secunde sau mai știu eu ce nimic, toate acestea costă în jur de 2.000 de lei pentru echipele din București. Pentru cele din provincie sunt chiar mai mari. Făcând efortul acesta, cele două trei cluburi care pot face asta, suntem batjocura acestor neputincioși”, ne-a povestit cu multă patimă Teodorescu.

*foto: Sabin Malisevschi