Prima zi a turneului final al Cupei României la baschet feminin - ediţia 2012 nu a rezervat surprize ieşite din comun. CSM Târgovişte şi CSM Sportul Studenţesc au avansat în finala întrecerii urmând să joace cu trofeul pe masă în cursul serii de duminică.

Capul de afiş, subiectiv fiind datorită faptului că mă declar un admirator necondiţionat al jocului pe care îl etalează aproape meci de meci, a fost ţinut de către Cristina Ciocan.

Indiscutabil cea mai valoroasă jucătoare de baschet din România la momentul prezent, de trei ori desemnată baschetbalista anului şi trecută prin NCAA respectiv Euroliga feminină şi campionatul Spaniei, Cristina a fost din nou deasupra celorlalte sportive prezente pe parchetul Sălii Sporturilor din Târgovişte. Iar acest lucru trebuie să semnifice ceva dacă ne gândim la numele prezente în acest sfârşit de săptămână în Târgovişte.

Ciocan a ordonat acţiunile ofensive ale echipei pregătite de către Florin Nini. A gândit jocul şi prin viziune a ghidat întreaga echipă. Având-o alături de Florina Diaconu, a cărei caracteristică principală în acest sezon este siguranţa la controlul mingii, Ciocan s-a făcut remarcată prin câteva pase strălucitoare. Iar dacă colegele sale ar fi fost mai inspirate pe finalizare sau ar fi priceput ideile Cristinei, statistica ar fi consemnat chiar mai multe pase decisive decât cele 11.

Baschetul prestat de Cristina Ciocan la începutul anului 2012 are şi câteva minusuri. Ea nu a aruncat foarte precis însă acest aspect nu este atât de important, mai ales că Olena Zherherunova, Monique Coker şi Chrissy Givens s-au ocupat de finalizare. De asemenea, jocul defensiv al Târgoviştei s-a îngrijit ca adversarul să nu poată marca în voie.

Din păcate jocul strălucitor din punct de vedere al paselor pe care le distribuie şi al tehnicii individuale de mare rafinament nu sunt completate de o prezenţă fizică pe măsură. Foarte puternică şi masivă, Cristina nu excelează în deplasarea pe teren, iar în anumite momente ale jocului am avut impresia că gazda acestui turneu a executat mai multe faze defensive pe un sistem zonă pentru a oferi mai multe momente de răgaz Cristinei şi pentru a o proteja de problemele ce ar fi putut apărea în defensiva om la om.

Pe de altă parte din punct de vedere tactic deciziile luate de către Florin Nini nu au fost greşite. Chiar din contră, au avut darul de a întări apărarea Târgoviştei, echipă care a fost net superioară în acest meci pe ambele faze ale jocului.

Dacă tandemul Zherzerunova - Givens a dominat sub panouri şi a strâns 25 recuperări, Cristina Ciocan a făcut spectacol împotriva echipei alături de care a cucerit eventul în sezonul trecut. Împotriva echipei alături de care s-a simţit foarte bine, potrivit propriilor spuse. Dar a dovedit că este profesionistă văzându-şi de treabă de parcă adversar ar fi fost o altă echipă.

Pasele decisive dar şi cele rămase neconcretizate venite din mâinile numărului 15, indiferent că vorbim de un serviciu de la distanţă ori de unul din apropiere pe spaţii strâmte cu adversarii în faţă, alături de intercepţiile realizate pe fondul unei siguranţe şi a unui simţ al mingii ieşit din comun au ţinut capul de afiş al serii. Cei care nu au făcut-o până acum, deşi îmi e greu să cred că e posibil aşa ceva pentru un iubitor al baschetului din România, au fost martori la o reprezentaţie normală, dar atât de atrăgătoare a celei mai bune baschetbaliste din Divizia A şi totodată Cupa României la feminin.

Sunt sigur că orice antrenor ar recomanda tinerelor fete care îşi doresc să îmbrăţişeze o carieră în baschet să urmărească pasele şi tehnica Cristinei Ciocan.

Foto1: www.etargoviste.ro
Foto2: www.adevarul.ro