Foto: Răzvan Păsărică (rpressport.ro)

În urmă cu aproximativ un an, pe 13 mai 2012, Cristina Ciocan anunţa că renunţă la sportul cu mingea la coş. După un sezon mai puţin fericit, în care a ocupat funcţia de antrenor secund-jucător al campioanei en-titre, ICIM Arad, Cristina (Ciocan) Acea s-a răzgândit şi este foarte aproape de a semna cu o formaţie din primul eşalon al Ligii Naţionale de Baschet feminin. Astfel fundaşul în vârstă de 31 de ani îşi va continua cariera începută în anul 1992, la Progresul Bucureşti.

Contactată electronic, Cristina Acea a acceptat să vorbească cititorilor Total Baschet despre planurile sale respectiv despre perioada petrecută la Arad.

Te rugăm să ne clarifici eposidul Arad. Au fost unele probleme acolo, presa locală a afirmat anumite aspecte şi am dori să te întrebăm cum comentezi tot ceea ce s-a petrecut sezonul trecut ? Cum ai caracteriza perioada petrecută la Arad ? De ce ai ales Arad şi de ce ai plecat de acolo ?

La Arad m-am dus pentru că mi s-a părut o oportunitate de a-mi începe cariera de antrenor foarte mare. Urma să am un mentor de la care îmi doream să învăţ meserie, erau câteva foste colege, îmi plăceau foarte mult suporterii şi oraşul şi mai ales că, având o echipă nu aşa puternică pe hârtie, ca şi altele, ştiam că putem câştiga campionatul. Am plecat de acolo pentru că era cineva în echipă care dădea din vestiar la conducere şi preşedintele le spunea la cele "pedepsite" că de la mine ştie. Pentru că, înainte cu o zi de a se pleca la Târgovişte, mi s-a spus că nu fac deplasarea pe motiv că "aşa a zis directorul ICIM". Lunea următoare, când m-am dus să-mi dau oficial demisia, s-a mirat când m-a văzut acolo. Întrebându-l care a fost problema în privinţa mea, mi-a spus că el nu a avut nicio problemă şi că doar a fost anunţat că eu nu voi face deplasarea. De asemenea, ulterior am aflat că postul acesta, de antrenor secund, era pentru altcineva şi eu făcându-mi treaba, cu scouting-uri şi tradus, am deranjat.

Presa din Arad, adică un ziarist care scrie orice i se spune, a declarat că eu aş fi vândut schemele Aradului la Târgovişte. Este adevărat că am trimis un sms preşedintelui de la Arad, ceva de genul "nu o să câştigaţi niciun meci la Târgovişte", dar asta s-a întâmplat sâmbătă, înaintea plecării lor la Târgovişte, într-un moment de slăbiciune, la nervi, nicidecum înaintea meciului patru de la Arad.

Înaintea meciului patru de la Arad m-am dus să îmi vizitez prietena şi fosta colegă şi pe fostul meu antrenor, iar cum am ajuns acasă a apărut articolul pe internet. Pe lângă articol, preşedintele clubului din Arad le-a spus jucătoarelor că m-a văzut el pe camera de filmat de la hotel cum îi desenam schemele antrenorului de la Târgovişte. Hai să fim serioşi! Înaintea meciului 4 ? Şi dacă era ceva de vândut, nu prea aveam ce. Unu la mână: majoritatea persoanelor din baschetul feminin ştiu ce scouting meticulos şi impecabil face Nini Florin; Şi doi la mână: jucătoarele de la Arad nu mai executau nicio schemă din cele impuse de antrenor. Pe finalul campionatului stăteau după antrenamente şi îşi făceau schemele lor. Adică alte scheme de care noi, staff-ul, nici nu ştiam.

Deci, în câteva cuvinte, am fost "săpată". Şi încă o întrebare aş vrea să pun tuturor: Oare de ce nicio româncă, în afară de localnice şi cele care nu au de ales, nu se mai întoarce la Arad ? Din generaţiile tinere care au trecut pe acolo ? Oare de ce ? Chiar nu se întreabă nimeni ?

Ce te-a determinat să revii pe parchet ? Atât sezonul trecut cât şi sezonul următor ?

Totul s-a petrecut în ianuarie când după un meci la Târgovişte am avut o discuţie cu antrenorul (nr. Dan Moraru) şi l-am întrebat dacă ar vrea să mă apuc, încet, încet, de antrenamente ca să dau o mână de ajutor echipei, în caz că are nevoie. Nu mi-am dorit să joc 40 de minute. S-a întâmplat, din nefericire, să se accidenteze două dintre jucătoare şi într-adevăr să pot să ajut, însă mai mult la antrenamente căci la meciuri nu a fost nevoie.

Cum te simţi după o pauză aşa de lungă ?

După o pauză de 10 luni m-am simţit destul de bine, mai ales cu genunchiul (acesta fiind şi problema pentru care m-am lăsat). În afară de faptul că am făcut febră musculară foarte rău, osos vorbind, am fost ok. Mi-am propus să încerc să mai joc. E drept, nu cred că voi mai juca la acelaşi nivel ca şi înainte, dar cred că pot ajuta orice echipă din România, la ora actuală.

Unde îţi doreşti să evoluezi sezonul următor ? Când te vei decide ?

Au fost câteva opţiuni, dar am ales-o pe cea mai bună din punct de vedere profesional, pentru mine şi soţul meu. Momentan am ajuns la un acord verbal cu clubul respectiv, urmând ca în scurt timp să încheiem şi un contract scris.

Care sunt planurile tale pentru următoarea perioadă ? Ce îţi propui pentru sezonul următor ?

Îmi doresc să ajut cum pot eu de mult şi de bine echipa la care voi evolua. Pe lângă asta, îmi doresc să îmi iau o grupă de copii să încep, cum se spune, antrenoratul de "jos".