Experiența trăită în România nu va fi uitată prea curând de George Dikeoulakos, fostul antrenor al Clubului Sportiv Municipal Târgoviște. Concediat nelegal de către clubul dâmbovițean la începutul anului 2013, aspect confirmat de o hotărâre arbitrală a BAT încă din 2014, tehnicianul grec nu și-a recuperat până în prezent datoria CSM-ului de peste 100.000 euro.

Fără a beneficia de sancțiunile impuse clubului din Cetatea Chindiei de către FIBA, Dikeoulakos și-a căutat dreptatea în tribunalele din România. Prima cerere de recunoaștere a hotărârii arbitrale BAT ce îi era favorabilă, înregistrată la începutul anului 2017, a fost respinsă de către Curtea de Apel Ploiești un an mai târziu deoarece s-a constatat că grecul ar fi încheiat un contract de muncă cu CSM Târgoviște și nu un contract civil, iar în opinia Curții de Apel Ploiești hotărârea arbitrală nu poate fi recunoscută în România dacă are la bază un contract de muncă. Cu alte cuvinte hotărârea arbitrale produce efecte în afara României, iar CSM Târgoviște s-a angajat prin statutul FRB să respecte regulamentele FIBA și deciziile BAT. 

După hotărârea Curții de Apel Ploiești, Dikeoulakos a luat-o de la capăt și a acționat pe CSM Târgoviște la Tribunalul București ca urmare a nerespectării contractului de muncă dintre părți, astfel cum i-a fost sugerat de judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești. În primă instanța, judecătorii i-au dat dreptate lui Dikeoulakos și au obligat CSM-ul la plata a aproximativ 240.000 EUR către tehnicianul grec. Suma acordată de către Tribunalul București a fost mult mai mare decât ce a obținut grecul la BAT deoarece Tribunalul București a acordat despăgubiri și pentru cel de al doilea sezon contractat (2013/2014), în timp ce tribunalul arbitraj a judecat în echitate și i-a acordat despăgubiri doar pentru primul sezon (2012/2013). În apel, decizia a fost răsturnată de judecătorii de la Curtea de Apel București. Conform dispozitivului (hotărârii pe scurt) pronunțat pe data de 19.11.2019, s-a considerat că CSM Târgoviște nu-i datorează nicio sumă de bani antrenorului. Peste trei luni de zile a sosit și motivarea pe larg a Curții de Apel București, de unde Dikeoulakos a aflat că judecătorii nu au analizat contractul de muncă ce a stat la baza hotărârii arbitrale și a hotărârii Curții de Apel Ploiești, ci un alt contract civil, care conținea o sumă mult mai mică decât salariul acordat tehnicianului în mod real respectiv alte clauze contractuale decât cele introduse în contractul de muncă.

Deoarece motivarea Curții de Apel București contrazicea o altă hotărâre definitivă în ceea ce privește care a fost contractul real dintre părți, Curtea de Apel Ploiești considerând că raporturile dintre părți au fost guvernate de contractul de muncă, iar Curtea de Apel București a considerat că acel contract civil a fost acordul real dintre părți și nu contractul de muncă, Dikeoulakos a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiției anularea deciziei Curții de Apel București deoarece încalcă aspectele tranșate în mod definitiv de către Curtea de Apel Ploiești.

Cererea grecului i-a fost respinsă din nou, de această dată de către Înalta Curte a României pentru motivul că avocații lui Dikeoulakos nu ar fi depus-o în termen. Judecătorii celei mai înalte curți din România au considerat că termenul de 30 de zile în care grecul putea să înregistreze cererea a curs din momentul pronunțarii hotărârii pe scurt a Curții de Apel București (19.11.2019) și nu din momentul în care Dikeoulakos a aflat pe larg de ce judecătorii Curții de Apel București i-au respins cererea considerând că nu contractul de muncă ar fi fost contractul real dintre părți (90 de zile mai târziu de la pronunțarea pe scurt a hotărârii) . Cu alte cuvinte, judecătorii Înaltei Curți l-au sancționat pe Dikeoulakos că nu a făcut echipă cu Nostradamus și nu a anticipat că prin motivarea Curții de Apel București judecătorii vor stabili, contrar a ceea ce au stabilit în mod definitiv judecătorii Curții de Apel Ploiești, că între el și CSM Târgoviște ar fi existat un alt contract decât contractul de muncă. Astfel, Înalta Curte a respins cererea lui Dikeoulakos deoarece că avocații săi nu au înregistrat o cerere fără să cunoască că hotărârea Curții de Apel București va încălca aspectele tranșate în mod definitiv de Curtea de Apel Ploiești, deoarece motivarea pe larg a sosit ulterior termenului de 30 de zile stabilit prin lege.

Pe de altă parte este foarte interesantă hotărârea Curții de Apel București care consideră că între Dikeoulakos și CSM Târgoviște ar fi existat un alt contract decât cel de muncă, contract ce nu a fost depus de către avocații CSM-ului în fața Tribunalului Arbitral Baschetbalistic sau a Curții de Apel Ploiești, ci doar în fața Curții de Apel București, la șapte ani distanță din momentul concedierii. Mai interesant este faptul că în fața Curții de Apel Ploiești, judecătorii au solicitat avocaților CSM-ului să recunoască dacă între Dikeoulakos și CSM Târgoviște a fost încheiat un alt contract decât cel de muncă, iar avocații CSM-ului nu au contestat contractul de muncă astfel cum a reținut și Curtea de Apel Ploiești "cel căruia i se opune înscrisul sub semnătură privată este dator să-l recunoască sau să-i conteste scrierea, ipoteză care nu se verifică în speța de față, pentru că părțile semnatare ale convenției nu au înțeles să conteste inscrisul (nr. contractul de muncă)"

Peripețiile lui Dikeoulakos în tribunalele din România nu se opresc aici, grecul are opțiunea să conteste ultima hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție la cel mai mare complet de judecată din țară, completul de cinci judecători.